Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

Nu omul este cel care alege, ci EL îl cheamă, iar această chemare trebuie să o simţi, să o trăieşti ca pe o binecuvântare din partea lui Dumnezeu

Lecția rugăciunii și a răzbaterii prin valurile vieții nu se învață în nicio școală, ci se trăiește și se experimentează în momentele concrete ale încercărilor, cu ajutorul lui Dumnezeu. 

Dumnezeu ne-a binecuvântat în această lume ca să-i admirăm creaţiile Sale.

Printre acestea se regăsesc şi munţii Vâlcan și Defileul sălbatic al Văii Jiului.  Este locul unde se aventurează doar cei experimentaţi şi cei care doresc să cunoască acest paradis al naturii. Iubitorii muntelui știu ce bijuterie adăpostește acum, la aproape 1600m altitudine: Schitul Poiana  Pustnicului, ridicat de Părintele Gherasim. Un drum anevoios  în munte, de aproape șapte kilometri,  te duce sus și poți întâlni aici, multe jivine ale pădurii, care convețuiesc  în pace, cu sfinții părinți. 

După ce  trăit  și lucrat în Valea Jiului, un fost miner,  a realizat în urmă cu mulți ani, că misiunea sa este alta. ”Cu Evanghelia la  piept am slujit  și credincioșilor neîncetat m-am dăruit. Aici, între Cer și Pâmânt. ”, spunea părintele Gherasim.  Părintele protosinghel Gherasim Rotaru  a viețuit mulți ani, ca pustnic în munții din Defileul Jiului, în Munții Vâlcanului,  petrecând mult timp în adâncul pădurii și într-o peșteră, până când, din dorința de a-l sluji pe Dumnezeu, ia ridicat cu multă trudă un lăcaș de închinare,  întemeind Schitul Poiana Pustnicului, cu hramul Sfântului Nicolae. Primul egumen  a ridicat biserica,  în  două luni, pe locul unde s-a  nevoit un alt frate întru Hristos, în urmă cu 150 ani. ” Sacii de ciment i-am cărat cu spatele. Nu m-am lăsat și cu ajutorul celui de Sus, la care m-am rugat zi și noapte, am reușit să văd lucrarea finalizată. Aici, în munte mi-am găsit liniștea. Să rămânem cu Dumnezeu, să rămânem cu sfinții, cu prorocii lui Dumnezeu, cei adevărați, să ascultăm de glasul lui Dumnezeu pururea auzit în Sfânta Biserică. Aici, în Sfânta Biserică, ne găsim Mântuirea. Aici intrăm în Împărăția lui Dumnezeu înainte de a trece din lumea aceasta. Prin botez, prin spovadă și prin împărtășanie și la fiecare Sfântă Liturghie, noi suntem deja părtași ai Împărăției lui Dumnezeu.  Când tu te dăruieşti cu totul lui Dumnezeu, nu mai trăieşti tu, ci trăieşte Dumnezeu ȋn tine, eşti unealta Lui, care lucrează pentru ceilalţi, pentru semenii tăi. Eşti ca o flacără care arzi şi ȋi luminezi pe cei din jur prin ceea ce faci.  ” spunea în urmă cu câțiva ani, părintele Gherasim.

Mic de statură, și călit în munca pe care a prestat-o în fundul minei, ambițios, cu un fin simț al umorului, dar sever cînd era vorba de ascultări și povețe duhovnicești, Părintele Gherasim și-a văzut împlinit, visul de ochii. Anii au trecut, iar celelalte clădiri care deservesc acum schitul, au răsărit și pentru folosința fraților și surorilor care și-au găsit liniștea, în creierii munților.

Zeci de credincioși au participat într-o duminică, pe  21 octombrie 2018 la slujba de sfinţire şi la Sfânta Liturghie, săvârşite de IPS Părinte Mitropolit Irineu în Poiana Pust­nicului, la Altarul Bisericii „Sfântul Ilie Tesviteanul”, primul hram al schitului. În contextul prezentării istorice a locului şi a locaşului de închinare, preacuviosul părinte arhimandrit Ioachim Pârvulescu, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei şi stareţul Mănăstirii Lainici, a afirmat că „în această poiană, numită Poiana Pustnicului, aşa cum se cunoaşte istoric, în urmă cu aproape 150 de ani, Episcopul Ghenadie al Râmnicului, într-o vizită canonică, auzind că în această poiană trăieşte un pustnic pe nume Ioanichie, a venit aici pentru a lua sfat şi povaţă de la cuviosul părinte. Era însoţit de Sfântul Irodion, care-l urmase pe episcop de jos, de la Mănăstirea Lainici. El venise aici cu un scop, anume acela de a-l hirotoni pe cuvios. Auzind dorinţa episcopului său de a-l hirotoni preot, se spune că părintele Ioanichie Pustnicul ar fi dispărut şi s-a făcut nevăzut. Această mărturie a rămas consemnată de episcop şi de aceea acest loc este încărcat cu energia harului dumnezeiesc. Nu se ştie când a trecut la Domnul cuviosul Ioanichie, cert este însă că în acest loc s-au sihăstrit în continuare părinţi călugări de la Mănăstirea Lainici. Aşa se face că, cu câţiva ani în urmă, părintele Gherasim, sprijinit de mai mulţi credincioşi, a refăcut acest schit şi a zidit biserică aici, în Poiana Pustnicului”. În continuare, părintele stareţ Ioachim a dat citire actului de sfinţire şi a propus ridicarea ieromonahului Gherasim Rotaru la rangul de protosinghel. Tot în semn de recunoştinţă, au primit gramate de mulţumire din partea IPS Părinte Irineu principalii ctitori ai sfântului locaş: Emil Ilie Părău din Lupeni, Florin Zugravu din Bucureşti şi Ion Nicolae. Emoţionat de solemnitatea momentului, părintele protosinghel  Gherasim Rotaru şi-a exprimat bucuria că: ” în această zi Dumnezeu a rânduit o mare bucurie pentru noi toţi. Această poiană împărtăşeşte astăzi podoaba de mireasă. Am cunoscut aceste locuri acum 30 de ani. Am venit aici, la această poiană, în anii ’90, cu binecuvântarea părintelui stareţ. Când am ajuns aici am găsit un ban de la 1832, pe care îl am şi acum în Sfântul Altar. Mai apoi, am început să lucrez. Am împrejmuit poiana şi am ridicat aici primele camere, pentru că doream să stau şi eu de vorbă cu Dumnezeu”, a spus părintele ierodiacon Gherasim Rotaru celor prezenți. Biserica cu hramurile „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” şi „Sfântul Ierarh Nicolae” a fost temeluită la anul 2001, slujba fiind săvârşită de Preasfinţitul Părinte Nicodim Nicolaescu. Pictura a fost realizată în perioada 2004-2007 de zugravul Marin Balaci. Schitul se găseşte în rânduiala Mănăstirii Lainici. Cu har dat numai celor aleși, egumenul Gherasim  a devenit duhovnic pentru mii de suflete, de pe întreg pământul.  Bucuria lui, era când vedea că  a adus pe drumul cel bun pe cei rătăciți A fost chemat la Domnul, în luna mai, a acestui an. Părintele a fost om rugător, om evlavios, om prin care Domnul a lucrat adesea  pentru mântuirea poporului Său. Acum, își doarme somnul de veci lângă ctitoria sa de suflet, închinată  și ” făcătorului  de minuni”  ocrotitorul copiilor, al celor săraci, marinarilor, etc. Și un bun povestitor, știa multe din tainele acelor locuri din Munții Vâlcan.

Chilia Părintelui Gherasim, a fost transformată în muzeu. Este plină de icoane și cu obiecte religioase care au aparținut primului egumen. Iar în stânga, se află coșciugul, în care acesta se nevoia, ticluia pildele duhovnicești și scria uneori despre ” semnele ” care-i erau trimise de cel de Sus. El niciodată nu a dormit într-un pat.  Și tot, acolo, la schit se regăsesc Moaște de la Peștera Sfântului Cuvios Atanasie.

Părintele Nicolae este cel care i-a preluat nobila misune de a duce mai departe cuvântul lui Dumnezeu și lucrul bun făcut de predecesorul său. Cum toate sunt rânduite de Dumnezeu, tânărul  păstor de suflete de acum, un teolog școlit în frumosul târg al Ieșilor lui Creangă, a fost născut pe 4 decembrie, de ziua Sfîntei Mucenițe Varvara, ocrotitoarea minerilor  și a celor care sfredelesc pământul, iar la botez a primit numele de Nicolae.

După slujba ținută conform rânduielilor  mânăstirești, care a adunat zeci de credincioși din mai multe zone ale țării, tânărul ieromonah a ținut să ne împărtășească din experiența sa pe care a căpătat-o în timp ca slujitor al lui Dumnezeu.  La slujbă i-au stat alături părintele Mihai Ianc din Vulcan și încă un alt frate de la Iași, care i-a încântat pe toți cei prezenți cu vocea sa caldă. În predica sa, părintele a ținut să aducă un omagiu primului egumen al schitului,  să mulțumescă binefăcătorilor și celor prezenți la hram, a vorbit despre Sfântul Nicolae și tradiții, iar ziua s-a încheiat cu o agapă frătească, la care au participat peste 65 de persoane.

Nu omul este cel care alege, ci Dumnezeu îl cheamă, iar această chemare trebuie să o simţi, să o trăieşti ca pe o binecuvântare din partea lui Dumnezeu.

De mic, am avut această chemare  și am ajuns sus, aici, la schit într-o vară.Și am ajuns să stau aici,  cu lunile, în timpul vacanțelor de la  eminar și mai apoi, din timpul  facultății.   Din anul 2011 fecventez schitul și, în toți acești ani  m-am straduit să fiu în deplină asculare față de prea cuviosul părinte Protosinghel Gherasim, primul egumen al acestui schit și duhoivnc al meu. M-am implicat în toate ascultările pe care mi le-a dat părintele, care a prins drag de mine.  Era un bun pedagog, citea omul, nu avea școli înalte, dar avea har de la Dumnezeu. După ce am terminat Facultatea de Teologie m-am stabilit definitiv aici, la schit. Și a știut că îi voi prelua munca. În viață, trebuie să faci ceea ce-ți place. Iar eu am ales să slujesc Bisericii Ortodoxe.  (…) Trebuie să ne întorcem la origini, la dreapta credință, să nu uităm că este un Dumnezeu deasupra noastră. Luna decembrie este luna bucuriilor. La 1 decembrie am săvîrșit slujba de mulțumire că a fost ziua  națională, la sfârșitul lunii,iarăși săvârșim  slujbă de mulțumire, noi, clericii, pentru anul pe care îl încheiem Astăzi i-am adus cinstire Sfântului Nicolae. Trebuie să-i  respectăm pe înaintașii noștri, să le dăm cinstea cuvenită. Și, întotdeauna veți găsi aici, la noi la schit  o ușă deschisă, un sfat, un  sprijin. Să se bucure de noi Domnul , atunci când ne întâlnim înaintea Lui, în locul de rugăciune,  de credință, de smerenie, de tămâierile noastre, de cântările noastre de  rugăciunile noastre comune. Să-l rugăm pe bunul Dumnezeu, ca în noul an să le dăruiască tuturor sănătate, spor în familii  și La mulți ani” a ținut să spună tânărul ieromonah și al doilea egumen al schitului, teologul Nicolae. Acesta a fost închinoviat pe seama schitului  – Mănăstirea Lainici în octombrie 2018, apoi tuns în monahism în 2019. A fost hirotonit ierodiacon în 20 iulie 2019, după care, în 6a august 2019,  a fost hirotonit ieromonah de către IPS Părinte Irineu Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei. Arhimandritul Ioachim Pârvulescu, starețul Mănăstirii Lainici îi sprijină întotdeauna pe tânărul egumen,care-i cere sfatul când are de realizat ceva, se consultă împreună, totul fiind făcut, pentru buna orânduială în SCHITUL POIANA PUSTNICULUI.

Cu elanul tinereții, cu sprijinul fraților monahi și al credincioșilor care s-au adus prinosul, cu dragoste față de Dumnezeu și de aproape  în puțin timp, cel  de-al doilea egumen  a reușit să facă  din acest schit, lăcașul cel mai frumos și mai plăcut, pentru toți cei care caută loc de rugăciune, de mîngîiere, de regasire cu Dumnezeu și cu semenii.  Mulți creștini din Valea Jiului vin să se închine la Schitul din Poiana Pustnicului.  Vara, există un drum de legătură, către schit,  mult mai spectaculos, decât cel actual.

În timpurile moderne, la fel ca în toate timpurile, vocea profetică și pastorală a Bisericii se adresează  acum inimii omului, și îndeamnă ca Apostolul Pavel, să adopte și să trăiască toate “câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun”. 

Părintele Nicolae ne-a mulțumit încă odată pentru  bucuria de a ne cunoaște. Am stat și am povestit preț de o oră cu tânarul teolog despre ambițiile sale pentru viitor, de a face și mai cunoscută viața monahală  și mă bucur că am reușit să ajung, din nou, în acel loc binecuvântat de Dumnezeu, un adevărat Rai, făurit de oameni, cu ajutorul altor oameni, iubitori de cele sfinte, de Dumnezeu și de Isus Hristos.  Am promis că voi reveni, pentru un nou reportaj și închei cu îndemnul că, fiecărui român, îi poate fi folositor un pelerinaj la schitul Munților Vâlcan,  din Defileul Jiului, la Mănăstirea Lainici, în acel loc binecuvântat, așa cum este și țara noastră, România, Grădina Maicii Domnului.

 

Distribuie acest articol Oficial Media
Share