Omul care pierde legătura cu Dumnezeu nu are şanse de supravieţuire

”Primesc multe întrebări de la femei şi majoritatea ţin de problemele relaţiei cu bărbaţii, cu familia şi sterilitatea. Cauzele acestor probleme le explic astfel.

Sufletele noastre se întâlnesc cu mulţi ani înainte de întâlnirea noastră fizică. Am observat, nu o singură dată, cum interacţionează sufletele viitorilor soţi şi părinţi în planurile subtile. Are loc o educaţie reciprocă. Toate situaţiile din viitor au loc în planurile subtile. O trăire corectă a acestor situaţii asigură urmaşi sănătoşi. Sufletul bărbatului nu vede cum arată soţia lui în exterior, simte doar calităţile ei sufleteşti: posibilitatea de a iubi, de a accepta durerea şi de a păstra în acel moment iubirea, capacitatea de a se înfrâna şi de a avea grijă de altcineva, de a oferi energie.

Prin atitudinea noastră faţă de un alt om trebuie să-l ajutăm să simtă iubirea faţă de Dumnezeu. Sufletele noastre comunică într-un asemenea mod. Dacă ne mişcăm într-un sens greşit, de exemplu ne ataşăm prea tare de unele aspecte ale fericirii, sufletul omului apropiat ne apără, ne opreşte de la fapte necugetate, ne previne asupra unor posibile pericole.

Omul care s-a obişnuit să accepte voinţa Divină nevăzută dar atotputernică, poate să primească aceste semne şi acest ajutor. Astfel, sufletele viitorilor noştri copii şi a viitorilor iubiţi pot fi, într-o anumită perioadă de timp, îngerii noştri păzitori. Dacă nu renunţăm la iubire, li se permite să ne ajute.

De aceea, deseori când se întâlnesc, unii oameni au senzaţia că se cunosc de când lumea. Un bărbat se îndrăgosteşte de o femeie fără să ştie de ce. Caracterul, înălţimea, greutatea, felul cum arată, vârsta pot să nu corespundă aşteptărilor lui. Cu toate astea o iubeşte.

Dacă logica exterioară, conştiinţa lui s-a obişnuit să reprime logica Divină şi logica iubirii, analiza, critica şi pretenţiile pot să-l determine să renunţe la femeia iubită, atunci, în asemenea cazuri, poate să intervină foarte rapid moartea.

Este foarte greu să determini dacă iubeşti sau nu o femeie. Poate să vadă şi să ştie acest lucru doar un om în subconştientul căruia Divinul este mai important decât umanul. Deseori un bărbat pentru care logica, bunăstarea, ambiţia sunt mai presus decât orice, renunţă la iubire şi la viitorii copii fără să bănuiască măcar. Urmează destabilizarea destinului, a afacerii, a sănătăţii apoi intervine moartea.

Dacă va întâlni iubirea şi vor trăi împreună, el o va omorî, iar dacă se vor despărţi, se va sinucide.

De ce deseori, femeile nu reuşesc în relaţiile cu bărbaţii? Fiindcă aceste relaţii presupun apariţia familiei, a copiilor. Familia depinde, în primul rând, de femeie. Sensul existenţei familiei este apariţia pe lume a copiilor, iar aceştia sunt născuţi de femeie. Ca să apară pe lume, sufletele copiilor au nevoie de o cantitate mare de energie maternă. Izvorul principal şi continuu de energie este unitatea cu cauza primară, iar pentru ca iubirea şi energia să ajungă la suflet trebuie să moară umanul. Ruptura de uman este foarte dureroasă. Cu cât mai mică este dependenţa de lume cu atât mai puţină este durerea. Cine s-a obişnuit să dea energie, iar aceasta se întâmplă când avem grijă de altcineva, în timpul procesului de creaţie, în muncă, acela depinde mai puţin de lume şi suportă mai uşor durerea. Cu alte cuvinte, o mamă muncitoare, bună şi grijulie are mai multă energie şi are mai multe şanse să nască urmaşi sănătoşi.

În sentimentul iubirii faţă de alt om se ascunde o cantitate uriaşă de energie, care este în mai multe straturi. Există straturile strategice superioare – iubirea de Dumnezeu, apoi cele strategice răspunzătoare de supravieţuirea şi dezvoltarea urmaşilor – iubirea umană şi sentimentele pozitive care o însoţesc.

Există sexul, actul inevitabil de continuare a vieţii. Există relaţiile familiale dintre soţi. Pe lângă toate astea energia se consumă pentru muncă, adaptare socială şi pentru interesele personale.

Un om armonios are energie pentru toate. In clipa în care se îngustează canalul de comuniune cu Divinul trebuie să alegi, iar alegerea trebuie să fie corectă.

Suprasolicitarea la serviciu, pasiunea pentru sex, supărarea şi irascibilitatea necesită cantităţi mari de energie. Intrucât rolul femeii constă în continuarea vieţii, concentrarea subconştientă asupra sexului este foarte mare. Dacă sentimentul sexual care are o energie uriaşă poate fi reţinut până la apariţia pe lume a copiilor, adică a avea un comportament conform normelor moralităţii, atunci acesta se transformă în planuri strategice superioare şi permite apariţia pe lume a unor urmaşi sănătoşi. Pasiunea exagerată pentru sex din timpul gravidităţii şi după naştere poate să înrăutăţească destinul şi sănătatea copiilor. Esenţa atracţiei sexuale este conceperea copilului care, în aceste cazuri, s-a produs deja. Aşadar, pentru ca urmaşii să supravieţuiască după conceperea lor, sentimentul sexual trebuie să scadă şi să se transforme într-un sentiment de căldură, prietenie şi iubire. Cu cât sentimentul iubirii de Dumnezeu este mai puternic, cu atât mai uşor are loc procesul de transformare a sentimentului animalic în sentiment uman. Dacă această transformare nu se produce atunci, pentru salvarea şi apărarea copiilor se include un mecanism dur: la femeia care nu s-a obişnuit să iubească şi să fie prietenă, dispare atracţia sexuală iar ea speriindu-se, începe să alerge pe la doctori.

Intrucât medicina contemporană susţine că sexul este întotdeauna benefic şi trebuie să fie din abundenţă, medicii depun toate eforturile ca să restabilească şi să intensifice atracţia sexuală ca să salveze, după părerea lor, familia, fără să bănuiască măcar că ajută astfel femeia să-şi omoare copiii.

De aceea, pentru a asigura supravieţuirea copilului, femeia trebuie să uite după naştere, pentru o vreme oarecare, de sex, serviciu, probleme. Un soţ deştept va înţelege şi va simţi acest lucru.

Cu cât o femeie are mai puţină iubire faţă de Dumnezeu, cu atât mai puţină căldură, atenţie şi mângâiere îi va acorda soţului, oferindu-i tot copilului. Dar, întrucât acesta este un semn al lipsei de armonie, pretenţiile din partea soţului sunt într-o măsură oarecare neîntemeiate. In faţa femeii apare o dilemă greu de rezolvat: să uite de copil sau de bărbat? Dacă îşi va aminti de Dumnezeu, ea nu va uita nici de unul, nici de celălalt şi familia va fi fericită.

Acumularea iubirii faţă de Dumnezeu este un proces complicat şi îndelungat. Dacă nu reuşim deodată, să nu ne pierdem speranţa. Vom reuşi dacă nu vom dispera, nu vom pune la îndoială şi nu ne vom lăsa cuprinşi de deprimare. Eliminaţi ceea ce vă incomodează să iubiţi şi toate problemele dumneavoastră care păreau greu de rezolvat, care vă închideau viitorul, vor deveni neînsemnate şi vor rămâne în trecut.”

Autor:

S.N. Lazarev