Pios omagiu Eroilor și Martirilor Neamului Românesc!

Cei aproape 3 000 de luptători români, recrutați din zona Bradului, fără experiență militară și înarmați doar cu lănci și unelte de muncă (coase, furci, topoare, etc.) transformate în arme, conduși de locotenentul-major Clima, care avea în subordine 29 de grăniceri austrieci cu arme de foc, au făcut tabără pe câmpul din apropierea satului TÂRNAVA DE CRIȘ ( com. Vața de Jos, jud.Hunedoara), în dorința de a opri înaintarea către Brad, a armatei maghiare, care în perioada 4-8 noiembrie 1848, atacase, jefuise, incendiase și ucisese în satele Gura Văii, Aciuța, Pleșcuța, Aciua (astăzi Avram Iancu), Hălmăgel și Hălmagiu (toate în județul Arad). În ziua de 8 NOIEMBRIE 1848, cei 800 de luptători maghiari comandați de maiorul Gal Laszlo, bine înarmați și instruiți, având în dotare și un tun, dar sprijiniți și de milițiile maghiare din zonă, au atacat prin surprindere, din față și flanc, tabăra română prinsă total nepregătită și practic, i-au masacrat pe români!

Au fost uciși în firava încercare de apărare, 1.186 de români, printre care și cei 29 de grăniceri austrieci în frunte cu comandantul lor, iar satele din jur: Târnava, Brotuna și Șteia au fost jefuite și incendiate.

Emoționant a rămas în legendă sacrificiul fiului clopotarului Boldiș din Târnava, un copilandru de numai 12 ani, care de când i-a observat pe atacatori, s-a urcat în turla bisericii de lemn (foto), de unde a tras clopotele pentru alarmarea și îmbărbătarea țăranilor români, până când a fost împușcat cu mâinile pe frânghia clopotului!

Locul bătăliei mai este cunoscut și drept ”Salcia roșie” sau „Salca roșie„, pentru că pe câmpul de bătălie, coaja unei sălcii singuratice era roșie de sângele vărsat de români.

Românii scăpați din masacru au încercat să mai opună rezistență pe dealurile dintre Mesteacăn și Brad, însă au fost din nou înfrânți, iar comandantul lor, tribunul Ioan Nobili, a fost prins și executat pe dealul ”la Bouărie” de la Baia de Criș, pe 10 noiembrie 1848.