Știri din Târgoviște, Dâmbovița, România.

Ploaia are puteri de vindecare

„Norii plutesc peste viața mea , fără a mai aduce ploaie sau a vesti furtuna, ci numai pentru a adăuga culoare cerului meu în asfințit.”
Rabindranath Tagore
Eu nu sunt o iubitoare de ploaie, dar iubind ploaia, privind-o, ascultând-o, lăsându-ne în voia ei, putem învăța să trăim cu intensitate.

Ploaia – o metaforă a vieții

Ploaia este o metaforă a vieții, a sentimentelor.
Ploaia este că o muzică melodioasă, un pretext pentru a visa. Ritmul ei este că o invitație pentru a evada din cotidian. Parfumul ei este discret, misterios și ademenitor.
Ploaia are atâtea puteri, încât ne poate da energie, melancolie, speranță. Ploaia este o curgere lenta, tăcută care ne îndeamnă la meditație, la introspecție, la aprofundarea propriilor vise. Purtătoare o ființă magică: are un corp, o voce, un suflet.
Ploaia este acea ființă magică care spală și alină sufletul cu fiecare picătură. Cântecul ei ne duce într-o lume mai liniștită și mai armonioasă.

Ploaia care vindecă…

Vălul de stropi curați ca lacrima, ca sufletul de copil, poate să ne îmbrățișeze și să ne plimbe pe cărări spălate de ea. Este un drum care vindecă. Este un drum care te îndeamnă să îți analizezi viața și să te ierți..
Vă mai amintiți de ploile din copilărie, ploile acelea calde, cu bulbuci? Ne jucam prin ploaie și gândeam fericiți așteptând curcubeul.

Acum ploile calde mă cheamă să hoinăresc pe străzi ore-n șir.
Mă îmbăt cu mirosul naturii umede. Las să-mi plouă fiecare fir de păr, să-mi spele fiecare geană, să se prelingă pe buze, să mă sărute și apoi las ploaia să-și continuie drumul spre alt om.
Mie, cea neiubitoare de ploaie, îmi place să prind picături de ploaie în palme sau pe obraji ca niște lacrimi. Îmi place să merg prin ploaie pentru că nimeni nu își dă seama că plâng.

Suflet împăcat cu ploaia….

Ploaia mă îndeamnă să-i spun povestea mea, fără ca nimeni altcineva să știe. Îmi doresc apoi să apară pe cer un curcubeu care să-mi facă sufletul să zâmbească , apoi sa iasă soarele să îmi lumineze viața.
Ploaia e hrană și mângâiere pentru un suflet trist. E alint pentru cei triști și îmbrățișare pentru cei singuri.
Pentru că ploaia cântă cântece de dragoste, cu versuri la fel de duioase ca sunetul picăturilor ei.
Sufletul meu se împacă cu ploaia, îi iubește glasul și dansul, parfumul și alintul, dar caută nu nesaț soarele.
„Când soarele sclipește, face mai mult decât să dea strălucire zilei; el ne iluminează sufletul, curățând mohoreala adusă de întunericul nopții.”
Tista Ray