Realitatea dureroasă a României educate

Eu, profesorul din România am prostul obicei de a urmări știrile care se referă la educație. Prost obicei.

Dar să mă explic…

Mai zilele trecute un profesor universitar lansa ideea renunțării la actuala metodologie de corectare a lucrărilor de la examenele naționale. Spunea dumnealui că avem în țară IT-iști foarte buni care ar putea pune la punct o platformă sau aplicație care să permită corectarea lucrărilor în format digital.

Yesss! am exclamat eu, ca să fac pe plac și partenerului strategic. Luăm miliardele acelea de euro din PNRR și digitalizăm din învățământul românesc segmente în care se simte nevoia urgentă de modernizare (nu că nu ar trebui modernizat tot sistemul, dar…).

Și mă gândesc eu…

Dacă te uiți în listele opționalelor la ciclul primar și gimnazial, constați cu ușurință că 80% din ele sunt Calculatorul – pritenul meu sau Micul informatician. Se trage concluzia că la sfârșitul clasei a VIII-a elevii știu să acceseze o plartformă, să scrie în word, să rezolve un test sau un chestionar online. De cei din clasa a XII-a nici nu mai vorbesc. Deci ministrul meu va moderniza acele cabinete de informatică din școli, va angaja informaticieni pe bune în școli, va plăti pentru crearea unei platforme naționale și astfel vom scăpa de erorile umane de la corectarea lucrărilor. Mi-am zis că anul viitor elevii vor sta în fața calculatoarelor, vor rezolva subiectele online, vor apăsa pe butonul „trimite” lucrarea și gata. În cazul unui test grilă ai rezultatul pe loc, obiectiv, fără drept de apel.

Ce idei mai am și eu…

A ieșit ministrul meu și a spus că digitalizarea acestui proces înseamnă scanarea lucrărilor în fața elevilor, alocarea unui cod fiecărei lucrări, încărcarea lucrării scanate undeva și corectarea ei de către profesori.

Normal că profesorii au protestat. Se vede că ministrul habar nu are care este caligrafia elevilor din ziua de azi. O fi citit vreodată un document scanat? Sigur nu.

Habar nu are că în școli găsești unul sau două scanere și acelea vai mama lor. Dacă sunt clase care au scanere mai bunicele, sunt acele multifuncționale la care scanarea ține o veșnicie. Va achiziționa ministerul destule scanere performante pentru ca acest proces să nu dureze o zi întreagă?

Practic ar fi nevoie de câte unul în fiecare sală de examen. Nu știu câte săli au fost anul acesta la EN și BAC, dar mi-e greu să cred că vor fi în stare să facă treaba asta.

Cred că peste noapte ministrul si-a dat seama că a dat cu bâta în baltă și fără alte explicații a început să atace profesorii. Normal că protestează, a spus cu aplomb ministrul meu. Nu se pricep nici să scaneze o lucrare. Dacă ar fi să ne luăm după cursurile de formare oferite de către minister pe banii lui, profesorii nu ar ști nici să deschidă un calculator. Dar ei, losers (tot pe placul partenerului strategic) au scos bani din buzunar și s-au format și perfecționat chiar foarte bine. Știu să folosească tabletele grafice, aplicațiile pentru crearea de evaluări interactive pe diferite platforme, au creat manuale în format digital, (bine , dacă nu au culoarea politică potrivită, nu vor avea manualele selecționate), deci știu să și scaneze. Întrebarea care se pune este:

Aceasta este digitalizarea despre care se vorbeșlte în PNRR? Atunci e grav.

Dar revin la țeapa dată de ministrul meu. Încă una. La un interviu la DIGI24 (normal) a afirmat că rezultatele slabe de la matematică nu se datorează decât profesorilor care„ fac abstracție de faptul că s-a schimbat programa și predau cum știu ei”. Asta pentru că profesorii nu respectă regulile, „nu au o cultură a respectării regulilor”.

Spune multe ministul meu. Mai spune ministrul meu că profesorii nu știu nici să citească un cod de bare.

Vorbește ministul meu despre curriculumul intenționat și cel realizat.

Bravo domnule ministru! În teorie sunteți tare. Dar știți ce diferită este realitatea din teren? Acuzați profesorii de eșecul elevilor din mediul rural. Probabil că o parte din vină este și a lor, dar ați analizat toți factorii care au dus la acest eșec? Bineînțeles că nu! Ar fi însemnat să acuzați clasa politică din ultimii 31 de ani, să vă învinuiți colegii de partid, să vă învinuiți pe dvs.

Pentru că acești colegi ai noștri nu lucrează cu resursa umană, adică elevii colegilor de la Colegiul Sava sau de la Andrei Șaguna. Nu lucrează cu mijloacele didactice de care beneficiază aceștia. Copiii vin km pe jos sau în microbuze înghețate, scârțâind din toate balamalele. Mulți nu au strop de căldură în sobele de acasă , iar anul de online l-au parcurs cu tabletele alea ale doamnei Anisie.

Care egalitate de șanse la educație despre care vorbește România aceea educată pe care ne-o fluturați de ceva timp în fața ochilor?

Care egalitate a oportunităților pentru toți profesorii din România?

Spuneți că profesorii predau cum știu ei, cum au învățat acum zeci de ani.

Ce ați făcut ca să le facilitați perfecționarea?

Le-ați creat condiții decente de predare?

Știți câți dintre ei merg la școală la ora 5 dimineața să aprindă focul în sobe pentru că nu are cine?

Știți de câte ori bat la porțile satelor să se roage de părinți să lase copiii la școală?

România nu însemnă numai București, Iași, Cluj Napoca, Brașov sau Timișoara, nu înseamnă numai Ciugud. Înseamnă și Gulia, Capul – Codrului sau Mironu.

De câte ori l-ați sunat pe primarul comunei să îl întrebați de ce nu s-au dat în funcțiune școala și grădinițe construite din bani europeni?

România înseamnă și școlile și grădinițele cu toalete în fundul curții și în care copiii se spală pe mâini în lighean.

România înseamnă clasele suprapopulate și școlile în care se învață în 3 – 4 schimburi.

România înseamnă școlile și grădinițele în care dacă nu aduc părinții hârtie igienică și săpun, acestea nu există. Aaa! Știu!! Să ne fie rușine nouă, profesorilor, că le cerem părinților aceste articole de igienă. De aia a spus colegul dvs de coaliție că trebuie să mergem la pușcărie sau să fim dați afară din sistem.

Nu avem cultura respectului legii spuneți. Dar dvs o aveți? Dacă da, dovediți-o!

De la 1 septembrie aplicați legea. Luați legea educației, așa proastă cum e și aplicați-o. Puneți piciorul în prag și cereți bugetul de care are nevoie educația, acel 6% din PIB. Puneți gorobeții din minister să întocmească proiecte prin care să acceseze bani europeni pentru construcție de școli demne de secolul XXI în toate cătunele. Dacă există un singur copil de vârstă preșcolară sau școlară, acesta are dreptul la educație de calitate exact ca și colegul lui care locuiește de b-dul Magheru.

Hai că se poate dacă aveți coloană vertebrală.