Repatrierea spirituală a lui Constantin Brâncuși

”Eu am făcut piatra să cânte pentru Umanitate”

Mâine 16 martie a.c. jurnalistul și istoricul Laurian Stănchescu organizează, alături de un grup de români patrioți, în virtutea proiectului depus în Parlamentul României și a Zilei Naționale Brâncuși, devenit proiect prezidențial și lege a statului român, un eveniment de trezire a neamului românesc, pentru că, prin nepăsare, distrugere și jefuire se îngroapă PATRIMONIUL brâncușian.

Pe 16 Martie 1957 – Brâncuși se stingea la Paris! Ce singurătate friguroasă a morții! Alungat din Țara sa în tinerețe, alungat de Țara sa în pragul morții! Titanul din Hobița – ne-a pus în Calendarul Cultural al Istoriei Spirituale! Părintele Sculpturii Moderne, a strigat de pe patul de moarte către Patria sa: „Mor neîmpăcat sufleteşte că nu pot să-mi dau sufletul în ţara mea, iar material, că voi putrezi în pământ străin, departe de fiinţa cea mai dragă, mama mea… Eu mă aflu acum foarte aproape de Dumnezeu: şi nu îmi mai trebuie de cât să întind o mână spre El, ca să îl pipăi!…Îl voi aştepta pe bunul Dumnezeu în Atelierul meu!”

Evenimentul va debuta la Hobița, la ruinele casei în care s-a născut marele Brâncuși, apoi de la orele 12.00 va avea loc o ceremonie laică, care va deschide CALEA PENTRU REPATRIEREA SPIRITUALĂ A TITANULUI DIN HOBIȚA, în fața Prefecturii și Consiliului Județean Gorj.

”Duceţi-vă la noi, în România, să vedeţi oamenii, costumele, locurile (spaţiul românesc…). Duceţi-vă să vedeţi ceea ce am putut să realizez eu – la Târgu-Jiu !”

Constantin Brâncuşi a studiat la Școala de Arte Plastice din București înainte de a pleca la Paris, în 1904. A ajuns acolo pe jos, făcând drumeții prin Austria și Germania sau așa spune legenda. În anul următor, a început studiile la Ecole des Beaux-Art.

Brâncuşi a fost unul dintre numeroşii artiști considerați acum maeștri moderni care au migrat în capitala Franței la începutul secolului al XX-lea. Alții sunt Pablo Picasso, Amedeo Modigliani, Marc Chagall și Diego Rivera. Modigliani avea să-i devină în cele din urmă prieten; alți artiști de care s-a apropiat de el au fost Fernand Léger, Henri Matisse și Marcel Duchamp.

Brâncuși nu a adoptat niciodată practica standard a sculptorilor de a face un model de lut pentru fiecare dintre piesele sale, lăsând produsul final să fie turnat sau completat de muncitori calificați.

În schimb, a preferat o practică de „cioplire directă”, lucrând direct pe o bucată de piatră sau de lemn.

Considerat unul dintre cei mai mari sculptori ai seculului al XX-lea, Brâncuşi a eliberat sculptura de preponderenţa imitaţiei mecanice a naturii, a refuzat reprezentarea figurativă a realităţii, a preconizat exprimarea esenţei lucrurilor, a vitalităţii formei, a creat unitatea dintre sensibil şi spiritual. În opera sa, el a oglindit felul de a gândi lumea al ţăranului român, rădăcinile adânci ale operei sale surprinzând tradiţiile, miturile şi funcţia magică a artei populare româneşti, sculptorul român relevând lumii occidentale dimensiunea sacră a realităţii.

Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris (Centre Pompidou) are un număr important de lucrări ale lui Brâncuşi, lăsate prin testament moştenire României, dar acceptate cu bucurie de Franţa, împreună cu tot ce se afla în atelierul său, după refuzul guvernului comunist al României anilor 1950 de a accepta lucrările lui Brâncuşi după moartea sculptorului. ( vezi foto de mai sus)

Printre lucrările sale celebre amintim „Coloana Infinitului“, „Poarta Sărutului“ sau ciclurile „Pasăre Măiastră“, „Muza adormită“ şi „Domnişoara Pogany“.

”Pasărea măiastră este un simbol al zborului ce îl eliberează pe om din limitele materiei inerte. Aici am avut de luptat cu două mari probleme. Trebuia să arăt în formă plastică sensul spiritului, care este legat de materie. Concomitent, trebuia să fuzionez toate formele – într-o unitate perfectă.Chiar formele contradictorii trebuiau să se unifice într-o comuniune nouă, finală, în filosofia mea asupra vieţii, separarea materiei de spirit şi orice soi de dualitate rămân o iluzie. Sufletul şi lutul formează o unitate.Prin acest oval al trupului Păsării măiestre, eu am separat şi am combinat două mişcări imperioase – una deasupra ovalului şi alta dedesubt. Mă întrebam singur: cum trebuie să balansez oare formele pentru a da Păsării un sens al zborului – fără efort? După cum observaţi, am reuşit cumva să fac ca Pasărea măiastră să plutească. Păsările de aur, Măiestrele şi Coloana fără de sfârşit… sunt nişte proiecte care, o dată mărite (agrandies), ar putea să umple toată bolta cerească şi să o susţină.
Ţelul sculpturii rămâne o nobilă simplitate şi o grandoare caldă”, spunea Constantin Brâncuși.

vom reveni cu un amplu reportaj, după evenimentul de mâine.