30/11/2020

Rezervaţia naturală Măgura Uroiului

Unul dintre cele mai importante situri istorice din judeţul Hunedoara, însă destul de puţin promovat, va putea fi pus în evidenţă prin înfiinţarea unui parc arheologic. Situl de la Măgura Uroiului, aflat lângă Simeria, a fost locuit încă de acum 6.000 de ani, iar acum poate deveni una dintre cele mai importante atracţii turistice .

Rezervația naturală Măgura Uroiului are o suprafață de 10 ha. și este alcătuită din andezite cuarțifere și coloane explozive de breccii formate în urma activității vulcanice neogene . Este situată pe teritoriul orașului Simeria și a comuneiRapoltu Mare.   Cercetarea arheologică ce s-a desfășurat pe terasele din dreapta Măgurii Uroiului, a  identificat o așezare pre- și protoistorică.  Măgura Uroiului se află la confluența Streiului cu Mureșul, în stânga drumului județean ce leagă Simeria de Geoagiu. Înălțimea de aproape 400 de metri a acestui deal oferă o excelentă vizibilitate în vest, est și sud. Măgura Uroiului aparține unui aparat vulcanic central cunoscut în literatura de specialitate , datorită compoziției sale speciale: înainte de a intra în localitatea Simeria, venind dinspre Deva spre nord-est, apare imaginea generală a vulcanului; profilul morfologic, în prim-plan destul de monoton, este întrerupt de forma pozitivă a structurii andezitice din Măgura Uroiului.

Clina sudică a fost deschisă de mai multe cariere, instalate la diverse nivele, înaintând până în zona centrală a neck-ului. Andezitele au o culoare cenușiu-roșcată, masa fundamentală fiind constituită din microlite de feldspat, augit și magnetit, iar fenocristalele reprezentate prin plagioclazi, hipersten și augit. Uneori augitul crește procentual, aglomerându-se în forme sferolitice și radiare. Activitatea vulcanică s-a desfășurat preponderent efuziv, în produsele eliberate fiind antrenate numeroase fragmente din rocile fundamentului cu dimensiuni de până la 10-15 centimetri diametru.
Terasele de la baza dealului sunt acoperite cu vegetație ierboasă, fiind utilizate ca pășune.
Cea mai veche mențiune despre existența unor artefacte preistorice la Măgura Uroiului este de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când G. Téglás a afirmat că primele comunități preistorice au pătruns pe Valea Mureșului.

  1. I. Marțian, într-un studiu arheologic publicat în1921, a menționat existența unei fortificații pe Măgura Uroiului, pe care a atribuit-o dacilor. Repertorium-ul publicat de M. Roskasemnalează fragmente ceramice aparținând culturii Wittenberg, precum și descoperirea a două celturi de tip transilvănean pe Dealul Uroiului. În monografia regiunii Hunedoara, Octavian Floca a descris zona Măgurii Uroiului ca fiind locuită încă din preistorie. De asemenea, a adus în discuție existența unui castru roman și a cetății medievale pe terasa din stânga dealului, spunând că ultima a fost distrusă în secolul al XVII-lea. În anii `70 unele descoperiri întâmplătoare au pus în evidență urme ale epocii romane și

În cadrul unui program de prospecții aeriene, ce vizau Valea Mureșului mijlociu, profesorul W. S. Hanson de la Universitatea din Glasgow și I. A. Oltean au realizat o serie de fotografii aeriene la sfârșitul anilor `90, printre care se regăsește și zona Măgurii Uroiului. În urma interpretării acestor fotografii, autorii sugerează că fortificația existentă pe dealul Măgura Uroiului ar aparține primei perioade a epocii fierului.

În anul 2001 s-a făcut un pas înainte în cunoașterea acestei zone, în condițiile efectuării unei săpături de salvare pe Terasa I, poziționată la baza Măgurii Uroiului, în partea sa estică. În acel an au fost făcute câteva sondaje, precum și o secțiune care a avut drept obiectiv cercetarea fortificației care închidea în zona de est platoul. Deși îngreunată de condițiile de iarnă în care a fost desfășurată cercetarea, aceasta a atestat prezența unei locuiri databile la începutul epocii fierului și în epoca dacică. Materialul, constând din fragmente ceramice în mare parte negre lucioase cu decor canelat se încadrează în orizontul cunoscut, Gáva-Holihrady. De asemenea, au fost descoperite figurine zoomorfe ce se încadrează tipologic în plastica orizontului sus menționat. Materialele de epocă dacică au fost sporadice și constau din fragmente de vase lucrate cu mâna. De asemenea, în periegheza făcută anterior a fost descoperit un fragment de vas lobat, aparținând epocii bronzului (cultura Wittenberg)

În primăvara anului 2003, de pe Terasa a II-a au fost recuperate o parte din piesele aparținând unui depozit de bronzuri, constând în fragmente de celturi, seceri, cuțite, fierăstraie, brățări, spadă, precum și piese greu de identificat. Sondajul și mai pe urmă cercetarea sistematică, efectuate în locul descoperirii depozitului au pus în evidență și prezența unui nivel de locuire mai vechi, respectiv existența unei locuințe eneolitice, aparținând culturii Coțofeni, faza a II-a

Având în vedere insuficienta cunoaștere a primei epoci a fierului în România, precum și cumularea de date din ultimii ani, în 2003 a fost demarată cercetarea sistematică a întregii zone. În acest scop au fost trasate două magistrale, Mg1 (111×3 m) și Mg2 (100×3 m), având drept obiectiv cercetarea fortificației și a platoului din spatele acesteia. În capătul estic al magistralei Mg1 (metrii 1-12), a fost surprinsă fortificația, în partea ei superioară fiind identificată o structură din piatră de andezit-augit. Imediat în spatele acestei fortificații se afla un șanț, probabil contemporan (tranșeu). Pe aceeași magistrală au mai fost practicate trei casete, în una dintre acestea fiind surprinse resturile unei locuințe, inventarul ceramic indicând apartenența ei la epoca bronzului. În paralel, a fost curățată și săpată până la solul viu secțiunea S1/2001, aflată în afara celor două magistrale. În această secțiune au fost identificate, sub nivelul de piatră, o serie de complexe: gropi, locuințe din care s-au păstrat vetrele și urmele structurii de lemn. Materialul provenit din aceste complexe, constând din fragmente ceramice, osteologice și de bronz, aparține începutului primei epoci a fierului.

Campania arheologică din vara anului 2004 a avut ca obiectiv cercetarea integrală a uneia din locuințele descoperite în S1/2001 și a posibilului șanț din fața valului. Astfel, au fost trasate două secțiuni: S2/2004 paralelă cu S1/2001, având martor de 1m și S3/2004 în prelungirea S1/2001, cu martor de 2 m în exteriorul fortificației. În locuința de sub fortificație a fost descoperit material ceramic similar cu cel din S1/2001, fragmente osteologice și obiecte de bronz, fiind observate urme ale structurii de lemn a locuinței. În partea de est a secțiunii S3/2004 a fost descoperit un perete de chirpic și fragmente de vase sparte pe loc, indicând un complex notat L1. În colțul sud-vestic al aceleiași secțiuni, a apărut o aglomerare de pietre căzute din fortificație. Imediat sub pietre s-a delimitat stratul de cultură ce aparține epocii dacice. Materialul arheologic din L1 constă din fragmente ceramice, resturi osteologice, scoici, majoritatea foarte arse, ceea ce indică o distrugere violentă. Complexul, cu vase sparte pe loc, aparține epocii dacice: din inventar fac parte vase lucrate cu mâna, din pastă grosieră și vase lucrate la roată din pastă fină, de culoare cenușie. În exteriorul complexului a fost înregistrată o vatră distrusă și o structură de piatră.

Primul pas în promovarea Măgurii Uroiului a fost  organizarea în toamna lui 2014,  a „Dac Fest”, eveniment relocat după ce, până acum, a fost organizat la Costeşti, în comuna Orăştioara.

Finanţat din fonduri europene
Ideea dezvoltării sitului de la Măgura Uroiului şi în scop turistic, prin înfiinţarea în jurul lui, a unui parc arheologic, aparţine Primăriei Simeria şi a fost inclusă în strategia de dezvoltare a oraşului. Potrivit proiectului, acest parc arheologic va cuprinde elemente de civilizaţie dacică şi romană şi va fi organizat sub forma unui muzeu de sit, având în vedere că, potrivit specialiştilor, în zona Măgurii Uroiului s-a locuit încă de acum 6.000 de ani, din Neolitic, şi în toate epocile istorice. Potrivit primarului Simeriei, Emil Râşteiu, realizarea parcului arheologic este prevăzută a fi finanţată din fonduri europene. „Parcul arheologic are rolul de a pune în valoare ceea ce a însemnat civilizaţia dacică şi romană. Sper să putem depune, în acest sens, o cerere de finanţare pe una din axele programelor europene din exerciţiul financiar 2014-2020. Am parcurs o fază ce ţine de elaborarea unui plan urbanistic zonal arheologic pentru stabilirea cu exactitate a amplasamentului pe care se va afla acest parc. Sper ca proiectul să poată fi finalizat până în anul 2020”, a declarat primarul Emil Râşteiu.

Replici ale unui sat dacic şi castru roman
Potrivit specialiştilor, bogăţia arheologică a sitului de la Măgura Uroiului ar putea fi promovată şi exploatată din punct de vedere turistic printr-o organizare atractivă a parcului arheologic. Aici se doreşte realizarea unui muzeu de sit unde să fie expuse toate descoperirile arheologice scoase la iveală în zona Măgurii Uroiului. De asemenea, se vor realiza reconstruiri şi replici ale unui sat dacic, ale unui castru roman, dar şi o zonă de spectacole unde să aibă loc mai multe evenimente pentru turişti. Nu vor fi excluse nici activităţile interactive pentru public, cu lupte între daci şi romani, dar şi scene din viaţa acestora. “Construirea unui parc arheologic poate atrage posibilităţi de finanţare, inclusiv colaborări cu alte universităţi, dezvoltarea turismului şi a comunităţii locale. Un astfel de parc trebuie gândit cu construcţii care să nu le afecteze pe cele din situl arheologic de la Măgura Uroiului, ci doar să le pună în valoare”, a declarat arheologul Angela Bălos, de la Direcţia Judeţeană pentru Cultură Hunedoara.

Locuit din Neolitic, până în epoca dacică
Primele cercetări în situl Măgura Uroiului datează din secolul al XIX-lea, însă activitatea de săpături sistematice a început în anul 2003, cu sprijinul Ministerului Culturii şi al Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane (MCDR) din Deva, aici fiind descoperite piese din epoca fierului, a bronzului şi perioada dacică. Chiar în luna august, la Măgura Uroiului au fost cercetate mai multe complexe preistorice şi unul dacic. De asemenea, anul viitor, în colaborare cu instituţii din Statele Unite, arheologii vor fi studia, din punct de vedere antropologic, un complex funerar descoperit în zonă. „În apropiere, la Măgura Uroiului, avem o construcţie romană, identificată în teren, dar necercetată. Sperăm să începem cercetarea ei pentru că ar putea fi o statio, un fel de han de pe vremea romanilor. S-a cercetat fortificaţia de pe platoul superior al Măgurii Uroiului şi au fost identificate mai multe terase de la bază unde s-a locuit de la sfârşitul neoliticului şi până în epoca dacică”, a mai spus Angela Bălos.

 

Stejărel Ionescu

Distribuie acest articol Oficial Media
Share