România educată între cerere și ofertă

A venit, din nou, rândul ministeriabililor să îi blagoslovesc. Acum câteva minute mi s-a umplut paharul. Și dacă nu spun ce am de spus, mă sufoc.

Se pare că acest ministru, Cîmpeanu pe numele lui, nu are nici cea mai mică idee despre problemele și lipsurile din școlile românești.

Avem școli care se prăbușesc și că în acești ani de pandemie s-au degradat și mai mult. Nu mai avem laboratoare și cabinete, nu avem săli de sport. Nu avem materiale didactice. Ce să mai vorbim de table interactive sau echipamente digitale moderne? Aaaa! Am uitat… Din astea vor fi in fiecare clasă începând parcă din 2027. Sper să nu greșesc.

Avem în minister o armată de experți care ne fluturau România educată prin fața ochilor.

Care Românie?

Cât de educată?

România în care profesorilor nu li se acordă drepturile salariile dar ministerul organizează întâlniri „de lucru” în Delta Dunării cu ONG-uri fără nicio legătură cu școala decât că sunt patroni de școli private?

România în care profesorii părăsesc sistemul după primii 5 ani? (Oare care este vârsta medie a corpului profesoral din România?)

România în care reforma a însemnat NUMAI modificarea structurii anului școlar?

România în care un dezaxat ca Alexandru Cumpănașu are contracte de sute de mii de euro cu ministerul?

România în care profesorii și părinții finanțează sistemul pentru că ministerul nu își face treaba?

România în care copiii sunt doar o armă de folosit împotriva profesorilor?

România în care o mână de elevi manipulabili din CNE obtin promisiunea unui bacalaureat personalizat pentru fiecare elev?

România in care elevii și părinții au numai drepturi, iar profesorii numai obligații?

Suntem într-o situație nouă, fără precedent, dar atâta bâlbâială este impardonabilă. Unde sunt experții în „Românie educată „? Unde este Szekely?

Iar am uitat! Este în Deltă cu duduile și duduii fin ONG-uri.

Unde sunt deștepții care se băteau cu pumnii în piept că fac și dreg?

Unde sunt evaluatorii ARACIP să le dăm în cap cu toate criteriile lor de evaluare a unităților școlare?

Unde sunt sindicatele a căror datorie era și este să vegheze la respectarea legii și a drepturilor membrilor lor de sindicat care, ce să vezi, sunt 99 % profesori?

Când o să înțeleagă toți miniștri și toți trepădușii din minister că elementul cheie al sistemului este corpul profesoral?

Când o să se înțeleagă că pentru a cere trebuie mai întâi să dai?

Ca să îmi ceri să fac lecții pe calitate la distanță, în mediul virtual, ar fi trebuit să mă pregătești. Nu acele cursuri de doi lei din facultate, nu acelea de un leu plătite din buzunarul meu cu sute de lei, în cea mai mare parte în contul unor asociații obscure fără nicio legătură cu educația, dar având rude „la Ierusalim” vorba românului, ci cursuri ținute de profesioniști plătite de tine, drag minister, pentru că este în interesul tău să ai oameni de calitate, care să pregătească oameni de calitate.

Ca să fac lecții de calitate în clasă dă-mi mijloacele necesare.

Cum să îmi ceri mie calitate când mă obligi să fac „evaluări prietenoase” și, mai nou, să cer aprobare pentru nota/calificativul dat de mine în baza unor criterii stabilite în conformitate cu programa școlară și particularitățile de vârstă și individuale ale elevilor mei?

Cum să îmi ceri să fiu demn când tu îmi calci demnitatea în picioare cu nonșalanță și nu iei poziție când sunt umilită și arătată cu degetul ca un răufăcător?

Cum să fiu demn când tu declari ori de câte ori ai ocazia că nu sunt bine pregătit?

De ce nu faci o selecție a corpului profesoral pe criterii corecte?

De ce îmi ceri mie să respect legea când tu ești primul care o încalcă?

Mai sunt aproape patru luni până în septembrie.

Ai luat măsuri sau vreo decizie care să mă asigure pe mine și pe părinți că în noul an școlar vom avea 15-20 copii în clasă?

Te-ai asigurat că vei avea destui profesori sau măcar ai idee de unde vei lua acei profesori?

Ai căutat sau măcar ai un plan pentru suplimentarea spațiilor școlare în condițiile în care ar trebui să ai mai multe, mult mai multe clase?

Te-ai asigurat că ai fonduri? (vezi? Dacă te gândeai la sistem cereai acei 6% din PIB) pentru asigurarea igienei și siguranței copiilor și personalului din școli.)

Nu!

Doar promisiuni și vorbe deșarte care să aducă voturi.

Nu cred că oamenii vor mai accepta rolul de pioni de rezervă pe o tablă de șah găurită. În septembrie părinții vor dori să își aducă copiii în școli sigure, cu profesori bine pregătiți, motivați să își facă treaba cum trebuie. Tot în septembrie profesorii vor să fie profesori, cu tot ceea ce implică acest statut, inclusiv cu toate drepturile salariale la zi.

Tic-tac!

Timpul trece mai repede decât am vrea noi, iar oamenii vor fapte, nu vorbe.

Iar profesorii vor și au dreptul la respect și respectarea legii.