România își cumpără influența? Contractul de milioane care ridică semne de întrebare la Cotroceni
565.000 de dolari pe lună pentru „uși deschise” la Washington
Într-o perioadă în care românilor li se cere austeritate, sacrificiu și „responsabilitate bugetară”, Administrația Prezidențială aruncă pe masa unei firme americane de avocatură nu mai puțin de 565.000 de dolari lunar. Nu pentru investiții. Nu pentru securitate energetică. Nu pentru infrastructură strategică. Ci pentru acces și influență la Washington.
Trei milioane trei sute nouăzeci de mii de dolari în doar șase luni. Bani publici. Banii contribuabililor români.
Dezvăluirea a stârnit reacții dure în spațiul public, iar liderul Claudiu Târziu acuză direct că România a ajuns în situația umilitoare de a-și cumpăra relația cu propriul partener strategic.
După decenii în care Bucureștiul a bifat aproape mecanic toate solicitările Washingtonului — de la achiziții masive de armament american până la facilități militare și susținere diplomatică necondiționată — apare întrebarea incomodă: de ce mai trebuie plătit accesul?
Diplomația românească, declarată incompetentă chiar de către stat?
Mesajul transmis indirect de acest contract este devastator pentru imaginea instituțiilor românești. Dacă Președinția simte nevoia să angajeze o casă americană de avocatură pentru a „deschide uși” în capitala SUA, atunci ce rol mai au ambasada României, diplomații, consilierii prezidențiali și întregul aparat diplomatic plătit din bani publici?
Criticii contractului spun că administrația prezidențială își recunoaște practic propria ineficiență.
Mai mult, întrebările incomode se adună:
- De ce este nevoie de intermediere externă într-un parteneriat strategic considerat „solid”?
- Cine a aprobat suma?
- Din ce capitol bugetar vor fi luați acești bani?
- Și, poate cel mai important, ce primește concret România în schimb?
Acuzații grave: posibilă încălcare a legii
Claudiu Târziu susține că înțelegerea ridică probleme juridice serioase pe mai multe paliere.
Potrivit acestuia, activitatea de lobbying nu este clar reglementată în România și poate aluneca periculos spre zona traficului de influență. În plus, Administrația Prezidențială dispune deja de propriul departament juridic, iar externalizarea unor asemenea servicii ar putea intra în contradicție cu prevederile legale privind funcționarea instituției.
O altă problemă majoră invocată este cea bugetară: suma totală ar reprezenta peste un sfert din bugetul anual al instituției prezidențiale. În aceste condiții, apar suspiciuni privind realocări sau deturnări de fonduri.
Relația cu SUA: parteneriat sau dependență?
Contractul readuce în discuție o temă sensibilă pentru politica externă românească: natura reală a relației dintre București și Washington.
România a investit masiv în consolidarea parteneriatului strategic cu Statele Unite. A cumpărat armament american de miliarde de dolari, a oferit sprijin militar și logistic și a rămas unul dintre cei mai disciplinați aliați din regiune.
Cu toate acestea, dacă accesul politic trebuie acum cumpărat prin intermediari privați, atunci apare întrebarea pe care mulți evită să o rostească public: cât valorează cu adevărat „parteneriatul strategic”?
Pentru opoziție și pentru vocile conservatoare, acest episod nu este doar o controversă administrativă, ci simptomul unei politici externe fără demnitate și fără eficiență.
Textul integral al declarației lui Claudiu Târziu
„Uluitor! Președenția României plătește 565.000 de dolari pe lună unei firme americane de avocatură ca să ne deschidă uși la Washington.
3.390.000 de dolari în șase luni.
Bani publici. Banii românilor.
După zeci de ani de parteneriat strategic. După miliarde cheltuite pe armament american, pe baze militare, pe obediență totală. România trebuie acum să cumpere acces la propriul aliat.
Contractul există. L-a anuntat Presedintia. Și e ilegal pe cel puțin patru paliere: lobbying-ul nu e reglementat în România și se apropie periculos de traficul de influență. Administrația Prezidențială are serviciu juridic propriu, iar legea ii interzice să externalizeze servicii juridice.
In plus, nu are în buget prevazut pentru așa ceva. Iar 3,4 milioane de dolari înseamnă peste un sfert din bugetul anual al instituției. De unde vor fi deturnati banii acestia?
Ni se spune că acest contract e necesar pentru eficiență. Adică presedintia recunoaste că totul e ineficient. Că ambasadorul nu funcționează. Apropo, mai avem ambasador la Washington? Tot Muraru? De ce?
Presedintia face, prin acest contract, o marturisire publica: diplomatia noastra nu functioneaza. Cel putin in cazul SUA. Cine e primul responsabil? Presedintele. Care o rezolvă ca la porțile Orientului, cu o șpagă.”
Pentru detalii și profil complet puteți accesa agenda politică a lui Claudiu Târziu.
Articole ale Acțiunii Conservatoare:
ACT- Acțiunea Conservatoare: România are nevoie de legitimitate și încredere publică, nu de formule politice fragile
Sute de milioane de euro cash din Ucraina în campaniile electorale? Claudiu Târziu și „Acțiunea Conservatoare” cer adevărul despre schema „Sacoșa”
Claudiu Târziu – Campania „Stop Legea Vexler!” ajunge la Iași. Românii își apără eroii și identitatea națională
Cristi Iordache este jurnalist, scriitor, editor și explorator, cu activitate în presa online, mediul editorial și zona de documentare independentă a fenomenelor naturale, culturale și spirituale. Autor al volumelor „Al treilea dor” (Editura Eminescu, București, 2008) și „Tehnici de (ne)rezistență” (Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2010), Cristi Iordache a publicat în reviste, culegeri de proză și publicații naționale. Implicat activ în expediții și explorări pe 4 continente… Citește profilul complet al autorului.
