06/05/2021

Serge Monaste: PROTOCOLUL DE LA TORONTO, mit sau realitate?

Vă avertizăm că tot ce este mai jos a fost pus în aplicare punct cu punct. Și astăzi când asistăm la așa-zisa pandemie, de asemenea, se implementează directivele 666 din planul Noii Orânduiri Mondiale. Autorul cărții a murit la un an după demascarea planului, în împrejurări suspecte.

PROTOCOLUL DE LA TORONTO mit sau realitate

PROTOCOLUL DE LA TORONTO, mit sau realitate? Complotul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale. O carte de Serge Monaste. Ediţie redactată de Michael A. Beaumont Traducător: Nicolae Buhmeanu

INTRODUCERE – Realitate sau ficțiune?

Cine ar putea spune?

Oricare ar fi adevărul, conform anumitor informaţii pe care le-am obţinut, provenind din Franţa, dar mai ales revăzând evenimentele petrecute de-a lungul ultimilor 25 de ani, s-ar părea că scenariul descris în acest „document” ne permite să înţelegem mai bine o situaţie care, până în prezent, multora li se părea mai mult decât imposibil de înţeles.

În volumul de faţă, vă prezentăm documentul integral, însoţit de o analiză a noilor condiţii economice actuale care, în sine, par să-i confirme cu prisosinţă autenticitatea.

Sfârşitul lunii iunie 1967: la Montreal se deschide Expo ’67; la Ottawa au loc ultimele pregătiri ale „Centenarului Confederaţiei”. În Statele Unite se declanşează contestarea Războiului din Vietnam şi, prin toată ţara, se desfăşoară mişcarea ,‚Flower Power”. Ne aflăm în preajma evenimentelor din mai 1968 din Franţa, a exploziei naţionaliste de la Quebec, a festivalului de la Woodstock în Statele Unite…

Dar, în acelaşi timp, acest sfârşit al lunii iunie 1967 marchează ultimele pregătiri pentru punerea la punct a „planului căderii naţiunilor”, de către înaltele instanţe ale francmasoneriei anglo-saxone din Toronto.

Această reuniune secretă, de o înaltă confidenţialitate, este organizată de către „6.6.6.”, cum se autointitulează următorii:

  • cei care dirijează cele mai mari 6 bănci mondiale;
  • cele mai mari 6 consorţii energetice de pe planetă, între care, cel al petrolului;
  • cele 6 mari consorţii agroalimentare, plus controlul principalelor rute alimentare ale lumii.

[n.a.: În legătură cu acest subiect, vă recomand remarcabila lucrare ,,6.6.6. I’Antihrist”, de Marc Dem, Editions du Rocher (Âge du Verseau)].

Aceşti „6.6.6.” fiind cei mai înalţi responsabili ai finanţelor internaţionale, vor defini în cadrul reuniunii lor o strategie comună, în vederea supremaţiei absolute:

  • asupra comerţului mondial;
  • asupra posesiunii armei energetice, poartă deschisă spre secolul XXI, precum şi
  • asupra controlului internaţional al economiei agroalimentare, care cuprinde, pentru ei, și consorţiile farmaceutice care acoperă piaţa mondială a vitaminelor şi a vaccinurilor.

Planul lor se rezumă la trei orientări majore pentru anii 1970-1980: economia, politica, socialul.

Dacă reuşeşte, Planul trebuie să ducă în mod iremediabil la acapararea puterii mondiale, prin instalarea Noii Ordini Mondiale; aceeaşi pe care preşedintele George Bush o promova cu atâta tamtam la începutul anilor 1990.

SERGE MONASTE

Ziarist la L’Enquête, martie 1995

Nota redacţiei: Ziaristul canadian Serge Monaste a murit în împrejurări suspecte.

  1. Documentul „PLANUL ROŞU”

Documentul grupului 6.6.6. de la sfârşitul lunii iunie, 1967.

Titlul documentului organizaţiei 

6.6.6.: Panem et circenses [Pâine și circ] Scopul proiectului mondialist: 

Genocidul vitalităţii, în favoarea rentabilităţii oculte.

Mijloacele de finanţare a proiectului: 

Între altele, se va folosi: ajutorul umanitar internațional, pentru finanţarea multinaţionalelor din

grupul 6.6.6.

Documentul:

Toate perioadele istorice care au dus la decadenţa civilizaţiilor au fost marcate, fără excepţie, de „spiritul rătăcirii oamenilor”. Astăzi, trebuie să facem astfel încât acest „spirit” să se traducă printr-o „societate mondială a timpului liber” sub toate formele sale. Acest timp liber trebuie să se compună din sex, droguri, sport, excursii (exotism) şi din distracţii în general, dar accesibile tuturor straturilor societăţii. Omul trebuie să ajungă la concluzia că este modern şi că modernismul lui e compus din capacităţile lui, din posibilitatea lui de a se distra în mare măsură şi, în prezent, din tot ceea ce îl înconjoară.

Pentru atingerea acestui obiectiv, este neapărat necesar să fie infiltrate mijloacele de informare (radioul, televiziunea, ziarele), mediile de modă şi de cultură, domeniile muncii noi, prin intermediul cărora vom influenţa, cu siguranţă, toate păturile societăţilor occidentale. Astfel, ţinând tineretul (adulţii de mâine) sub umbrela simţurilor, vom avea cale liberă pentru a infiltra şi a transforma în profunzime, fără a da naştere la nelinişti, politica, justiția şi învăţământul, ceea ce ne va permite să modificăm în profunzime cursul și orientarea viitoare a societăţilor vizate de „planul” nostru.

Doctor Mihaela Secară: Nu protejăm pe nimeni dacă ne vaccinăm pentru că și vaccinații fac boala și o transmit

Populaţiile, după cum ştim, nu au memorie istorică. Oamenii repetă la nesfârşit greşelile trecutului, fără a-şi da seama că tocmai aceste erori le-au condus părinţii, înaintea lor, spre aceleaşi scadenţe pe care le vor trăi, sub o formă agravată, și ei înainte de sfârşitul secolului nostru. Observaţi, de pildă, prin ce au trecut bunicii lor la începutul acestui secol, graţie muncii înverşunate a predecesorilor.

După ce au cunoscut, fără limite, liberalizarea moravurilor, abolirea moralei şi, cu alte cuvinte, rătăcirile spiritului, au cunoscut „criza economică”, iar apoi, războiul. În prezent, copiii şi nepoţii lor se îndreaptă spre un deznodământ asemănător, dar şi mai grav, căci de astă dată finalul ne va permite în sfârşit să ne punem pe picioare „Noua Ordine Mondială”, fără ca vreunul dintre ei să-şi dea seama, fiind mult prea preocupaţi cu toţii de a-şi satisface în proporţie exagerată necesităţile senzuale cele mai primare.

O „normă” generală mai mult decât importantă şi care şi-a dovedit deja valoarea la începutul actualului secol, prin construirea şi instalarea „sistemului comunist” de către regretaţii înalţi ofiţeri ai lojilor noastre, este rentabilitatea „excepţiei”. În principiu, după cum ştim, excepţia confirmă regula generală, pe care o contrazice. Dar, în vocabularul nostru, excepţia este principiul care trebuie să fie impus tuturor.

Trebuie să procedăm de aşa manieră, încât să imprimăm excepţii în diversele sfere ale societăţii.

Să arătăm cum ar trebui să fie noile reguli aplicabile pentru toţi, scop principal al contestaţilor sociale viitoare, exprimate de tineretul naţiunilor. Astfel, excepţia va deveni detonatorul cu ajutorul căruia întreaga societate istorică se va nărui în sine însăşi, într-o epuizare şi o confuzie fără precedent.

Bazele societăţii occidentale, în esenţă, ne vin în linie dreaptă din moştenirea iudeo-creştină. Tocmai această moştenire este cea care a făcut din familie nodul, cheia de boltă a oricărui edificiu social din prezent. Predecesorii noştri, care i-au finanţat pe scriitorii revoluţionari de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, au înțeles importanţa necesităţii de a fracţiona şi apoi de a face să explodeze acest nucleu vital în Rusia de exemplu, reuşind să instituie noul „sistem comunist” din vremea aceea. Şi chiar asta au făcut, contribuind minuţios la producerea, de către filozofii şi scriitorii nonconformişti ai epocii, a unui ,manifest al gloriei „Statului Dumnezeu”, acesta având prioritate absolută asupra individului şi a familiei.

Pentru a ajunge cu certitudine la construirea unui guvern mondial, a unei Noi Ordini Mondiale Comunitare, în care toţi indivizii, fără excepţie, să fie supuşi mondializării noii ordini, trebuie în primul rând să provocăm dispariţia familiei, ceea ce va antrena din aceeaşi lovitură dispariţia preceptelor religioase ancestrale. În al doilea rând, trebuie să nivelăm toţi indivizii, făcând să dispară clasele sociale, în special clasele mijlocii. Dar trebuie să procedăm astfel încât toate aceste schimbări să pară generate de voinţa populară și să aibă aparenţa democraţiei.

Slujindu-ne de cazuri izolate, dar amplificându-le la nivel extrem cu ajutorul contestaţiilor studenţeşti instigate de noi înşine, al ziariştilor favorabili cauzei noastre şi al politicienilor cumpăraţi, vom reuşi să punem pe picioare noi organisme, prezentând toate aparenţele modernismului, cum ar fi un birou de protecţie a copilului susţinut cu o „cartă a drepturilor şi a libertăţilor”.

Pentru reuşita planului nostru mondial, Planul Roşu, trebuie să implantăm în toate societăţile occidentale ale anilor 1970 birouri pentru protecţia copilului, ai căror funcţionari, tineri intelectuali lipsiţi de experienţă, proaspeţi absolvenţi ai universităţilor în care sunt scoase în evidenţă principiile noastre mondialiste, vor respecta strict, fără discernământ „Carta drepturilor copilului”. Cine ar îndrăzni să i se împotrivească, fără a fi identificat imediat cu barbariile Evului Mediu?

Această Cartă, laborios pusă la punct în lojile noastre, ne va permite în sfârşit să reducem la zero orice autoritate părintească, făcând familia să se umple de indivizi opuşi cu sălbăticie unii altora, protejându-și intereselor personale. Ea îi va încuraja pe copii să-şi denunţe părinţii autoritari, pretextând că sunt prea tradiţionali, prea religioşi.

De asemenea, va contribui la a-i supune pe părinţi unei psihoze colective a fricii, ceea ce va provoca în mod ineluctabil, de o manieră generală în societate, o subminare a autorităţii părinteşti. Astfel, vom reuşi, într-o primă etapă, să producem o societate asemănătoare cu aceea din Rusia anilor 1950, în care copiii îşi denunţau părinţii la Stat, şi o vom face fără ca cineva să-şi dea seama.

Transferând astfel Statului rolul patern, ne va fi mai uşor, în continuare, să acaparăm, una câte una, toate responsabilităţile care până la data respectivă au ţinut de resortul exclusiv al părinţilor. Astfel, îi vom putea face pe toţi să considere învăţătura religioasă tradițională, de origine iudeocreştină, un abuz contra copilului.

În acelaşi timp, dar la un alt nivel, vom determina înscrierea în legile de bază ale naţiunilor regula că toate religiile, cultele şi practicile religioase, inclusiv vrăjitoria şi magia, trebuie să fie respectate cu titluri egale. Astfel, va fi extrem de uşor să i se transfere statului acest rol, prin raportarea copilului la cele mai înalte instanţe internaţionale, cum ar fi Naţiunile Unite.

Să înţelegem bine următoarele: scopul nostru nu este acela de a proteja copiii, nici pe oricine altcineva, ci de a provoca dezintegrarea și apoi prăbuşirea naţiunilor, care reprezintă un obstacol major în calea punerii în aplicare a ordinii noastre mondiale. Acesta este motivul pentru care „centrele de protecţie a copilului” trebuie să fie învestite cu o autoritate legală absolută. Ele trebuie să fie în măsură ca, după bunul lor plac, dar întotdeauna sub pretextul protejării copiilor, să-i poată retrage pe aceştia din mediile lor familiale originare şi să-i plaseze în medii familiale străine sau în centre guvernamentale, deja atrase spre principiile noastre mondialiste şi religioase. Astfel, se va realiza spargerea definitivă a „celulei familiale occidentale”. Căci, fără protecţia şi supravegherea părinţilor lor naturali, aceşti copii vor putea fi handicapaţi definitiv în dezvoltarea lor psihologică şi morală, ajungând să reprezinte, în virtutea consecinţelor fireşti, prăzi uşor adaptabile la ţelurile noastre mondialiste.

Pentru asigurarea reuşitei unei asemenea întreprinderi, o primă necesitate este ca funcţionarii care lucrează în aceste centre, în serviciul statului, să fie tineri, fără o bogată experienţă de viață, îmbibaţi cu teorii pe care le ştim vide şi lipsite de eficacitate şi mai ales să fie obsedaţi de spiritul misionar al unor mari protectori ai copilăriei ameninţate. Căci, pentru ei, toţi părinţii trebuie să reprezinte nişte criminali de facto, potenţiale pericole pentru bunăstarea copilului, considerat în cazul de faţă ca un „dumnezeu”.

Un „Centru de protecţie a copilului” şi o „Cartă a drepturilor copilului” n-ar avea niciun motiv să existe în lipsa copiilor ameninţaţi. Mai mult, excepţiile şi exemplele istorice întrebuinţate pentru înfiinţarea lor vor sfârşi, mai devreme sau mai târziu, prin a dispărea, dacă n-ar fi alimentate continuu cu cazuri noi, produse permanent. În acest sens, trebuie să infiltrăm „sistemul de educaţie” al naţiunilor pentru a face să dispară, sub acoperirea modernismului şi a „evoluţiei speciilor”, predarea religiei, a istoriei şi a educaţiei civice, diluându-le pe toate sub o avalanşă de materii noi în mediul de învăţământ, aceea a limbilor străine şi a matematicilor.

În acest mod, îndepărtându-le tinerelor generaţii toate bazele şi granițele morale, toate cunoştinţele despre trecut şi, prin urmare, orice formă de mândrie naţională, orice respect faţă de ceilalţi, orice putere prin preocuparea exclusivă pentru limbile străine şi ştiinţe – deci, puterea asupra realităţii – vom contribui la fabricarea unui tineret în mare măsură predispus către toate formele de delincvenţă.

În acest nou univers, fragmentat de frica de părinţi şi de abandonul oricărei responsabilităţi din partea acestora faţă de copii, vom avea cale liberă pentru a forma, în maniera noastră şi conform principalelor noastre obiective, un tineret în rândurile căruia aroganţa, dispreţul, umilirea aproapelui vor fi considerate ca fiind noile baze ale „afirmării de sine” şi ale „libertăţii”.

Ştim însă, pe baza aceloraşi experienţe din trecut, că un asemenea tineret este din capul locului condamnat la autodistrugere, întrucât este de un „individualism” funciar – deci, anarhist prin definiţie. În acest sens, nu mai poate exista în nici un caz o bază solidă pentru continuitatea oricărui gen de societate şi, cu atât mai puţin, o valoare sigură prin bătrânii ei.

În acelaşi spirit, este de asemenea imperios necesar să se creeze o „Cartă a drepturilor şi a libertăţilor individuale”, precum şi „centre pentru protecţia cetăţeanului”, dându-le maselor iluzia că aceste inovaţii fac parte integrantă din „modernismul” sus-amintit al „societăţilor noi” din secolul XX.

Sub aceeaşi formă şi în acelaşi timp, dar la un alt nivel, trebuie să se obţină votarea unor noi legi pentru ,,respectul şi libertatea individuală”. La fel ca în cazul ‚,familiei”, dar pe planul „societăţii”, aceste legi vor intra în conflict cu drepturile colectivităţii, împingând astfel societăţile vizate spre autodistrugere. Căci, în cazul de faţă, inversiunea este totală:

Nu societatea trebuie protejată contra indivizilor care o pot ameninţa (dreptul majorităţii) ci mai degrabă individul (dreptul minorităţii) trebuie să fie protejat contra posibilelor ameninţări din partea majorităţii”. Iată scopul pe care ni l-am fixat.

Pentru a realiza dezintegrarea familiei, a sistemului de învăţământ, deci a societăţii în general, este esențial să se încurajeze „libertatea sexuală” la toate eşaloanele societăţii. Individul (și deci masele) trebuie redus la obsesia de a-şi satisface instinctele primare prin toate mijloacele posibile.

Ştim că această etapă reprezintă punctul culminant în care întreaga societate va sfârşi prin a se surpa în sine însăşi. Nu la fel s-a întâmplat şi cu Imperiul Roman la apogeul său şi cu toate civilizaţiile asemănătoare, pe parcursul istoriei?

Cu ajutorul oamenilor de ştiinţă şi al laboratoarelor finanţate de lojile noastre, am reuşit să punem la punct un procedeu chimic care va revoluţiona toate societăţile occidentale şi va arunca pradă uitării pentru totdeauna principiile morale şi religioase iudeo-creştine.

Acest procedeu, sub formă de pilulă, va deschide larg calea „libertăţii sexuale” fără consecinţe şi le va împinge pe femeile naţiunilor spre dorinţa de a se desprinde din starea ce va ajunge să fie considerată jugul trecutului – sclavia femeii supuse bărbatului şi familiei tradiţionale.

Odinioară „centru şi pivot al celulei familiale”, femeia modernă, acum în calitate de persoană individuală independentă, va dori să-şi abandoneze rolul tradiţional, să se detaşeze de familie şi să-şi trăiască viaţa în conformitate cu aspiraţiile personale. Nimic mai firesc, ştim, dar modul în care noi vom interveni cu tărie va fi acela al infiltrării „mişcărilor de contestare feministe”, împingându-le logica până la cele mai extreme limite ale consecinţelor ei. Iar aceste limite se găsesc deja înscrise în dezintegrarea definitivă a familiei tradiţionale şi a societăţii iudeo-creştine.

Această „eliberare sexuală” va reprezenta calea finală prin care vom avea posibilitatea de a face să dispară din „conştiinţa populară” orice referire la „bine şi rău”. Prăbuşirea acestei bariere religioase şi morale ne va permite să realizăm procesul falsei ‚,eliberări a omului de trecutul său”, care însă, în realitate, va fi o formă de sclavie profitabilă pentru „planurile mondialiste” pe care urmărim să le punem în aplicare.

Respectiva poartă deschisă pentru încurajarea libertăţii sexuale, a divorţurilor, a avorturilor la cerere, a recunoaşterii legale a diverselor forme de homosexualitate, ne va ajuta să modificăm în profunzime bazele istorice ale legislației societăţilor. Ea va fi un atu major pentru a împinge ansamblul indivizilor spre o relaxare generală a moravurilor; pentru a diviza indivizii unii în raport cu ceilalţi, în conformitate cu instinctele şi cu interesele proprii; pentru a distruge viitorul tineretului, împingându-l spre experienţele nefaste ale sexualităţii precoce şi ale avorturilor; şi pentru a distruge moralmente generaţiile viitoare, împingându-le pe calea alcoolismului, a drogurilor – al căror control se vor însărcina să-1 preia, la nivel mondial, ofiţerii noştri superiori din lojile internaţionale – şi a sinuciderilor, suicidul fiind considerat de către un tineret dezabuzat şi abandonat ca un sfârşit cavaleresc.

Să amăgim tineretul naţiunilor, arătându-i pe părinţii lor ca pe nişte iresponsabili, imorali şi nereligioşi. Să-i facem să nu mai caute altceva decât plăcerea şi satisfacerea nestăvilită a instinctelor, cu preţul minciunii, al ipocriziei şi al trădării.

Să facem din divorţuri şi din avorturi o nouă cutumă socială, acceptată de toţi. Să împingem astfel tineretul spre criminalitate sub toate aceste forme şi spre refugierea în grupări distincte, inaccesibile mediului familial, pe care tânărul îl va percepe, în mod inevitabil, ca pe o ameninţare la adresa propriei supravieţuiri.

Ţesătura socială fiind astfel bulversată iremediabil, ne va fi posibil în continuare să acţionăm asupra politicii şi economiei naţiunilor, în scopul de a le aduce la cheremul nostru; de a le face să accepte, forţate de împrejurări, planurile noastre pentru o Nouă Ordine Mondială. Căci, trebuie să recunoaştem, naţiunile, lipsite de posibilitatea de a se baza pe un tineret puternic, pe o societate în care indivizii, regrupaţi în jurul unui ideal comun, întăriţi cu ajutorul unor bastioane morale de neînfrânt, iar fi putut asigura sprijinul istoric, nu vor putea decât să abdice în faţa voinţei noastre mondiale.

Vom putea atunci să inaugurăm ceea ce au anunţat atât de mult creaţiile noastre din trecut „sistemul comunist care profeţea o revoluţie mondială, pusă în mişcare de toţi proscrişii din lume” şi „nazismul”, prin care am anunţat o Nouă Ordine Mondială pentru o mie de ani”.

Iată scopul nostru suprem: recompensa pentru toate valorile pe care le-am omorât pentru împlinirea ei, de-a lungul secolelor: toţi fraţii din lojile trecute, morţi în anonimat pentru realizarea acestui ideal pe care acum ne este posibil să-l atingem cu vârfurile degetelor.

Se ştie bine că omul, după ce şi-a asigurat necesităţile primare – hrana, îmbrăcămintea şi adăpostul – tinde a fi mai puţin vigilent. Să-i permitem să-şi adoarmă conştiinţa, orientându-i totodată spiritul după placul nostru, prin crearea de faţadă a unor condiţii economice favorabile.

Prin urmare, în această perioadă a anilor 1970, în care agenţii noştri se vor infiltra peste tot, în diversele sfere ale societăţii, pentru a o face să accepte noile noastre norme în materie de învăţământ, justiție, organizare socială şi politică, vom veghea la răspândirea în jurul lui a unui climat economic de încredere.

Muncă pentru toţi; deschideri de credite pentru toţi; distracţii pentru toţi – acestea vor fi devizele noastre pentru crearea iluzorie a unei noi clase sociale:„clasa mijlocie”. Căci, o dată atinse obiectivele noastre, vom face să dispară această clasă de mijloc, situată între săracii seculari şi noi, bogaţii, tăindu-i definitiv orice mijloc de supravieţuire.

În acest sens, vom face din naţiunile-state noii „părinţi” ai indivizilor. Prin intermediul acestui climat de încredere în care „agenţii internaţionali” trimişi de noi vor fi făcut tot ceea ce este necesar pentru a îndepărta orice spectru al războiului mondial, vom încuraja ‚,centralizarea” în favoarea statului.

În acest mod, indivizii vor putea dobândi impresia unei libertăţi de explorare totală, în timp ce povara legendară a responsabilităţilor personale va fi transferată pe umerii statului. Astfel, vom avea posibilitatea de a multiplica în proporţie vertiginoasă sarcina statului, înmulţind fără nici un fel de limite masa de funcţionari intelectuali. Având garantată pentru ani de zile în avans securitatea materială, aceştia vor fi executanţii perfecţi ai „puterii guvernamentale”; cu alte cuvinte, ai „puterii” noastre.

Vom crea astfel o masă impresionantă de funcţionari care, în sine, va forma un guvern în cadrul guvernului, indiferent de partidul politic care va fi într-un moment sau altul la putere. Această maşinărie anonimă ne va putea servi într-o bună zi drept pârghie pentru a accelera prăbuşirea economică a statelor-naţiuni; căci acestea nu vor putea să întreţină la nesfârşit o asemenea masă salarială fără a trebui să se îndatoreze mai presus de mijloacele lor.

Pe de altă parte, aceeaşi maşinărie îi va conferi aparatului guvernamental o imagine rece şi insensibilă; această maşinărie complexă şi absolut inutilă în multe dintre funcţiile ei ne va servi drept paravan şi mijloc de protecţie contra populaţiilor. Căci cine va îndrăzni să se aventureze printr-un asemenea labirint, în scopul de a-şi face auzite doleanţele personale?

Tot în aceeaşi perioadă de buimăcire generală, vom profita pentru a-i cumpăra sau elimina, în conformitate cu necesităţile momentului, pe toţi directorii de întreprinderi, responsabilii marilor organisme statale și ai centrelor de cercetări ştiinţifice, a căror activitate şi eficacitate ar risca să dea o putere prea mare statelor-naţiuni.

Nu trebuie în niciun caz ca statul să devină o forţă independentă în sine, căci ar risca să ne scape de sub control şi să ne pună în pericol planurile ancestrale. Vom veghea, de asemenea, să avem o autoritate absolută asupra tuturor structurilor supranaţionale ale naţiunilor.

Aceste organisme internaţionale trebuie să fie plasate sub jurisdicţia noastră absolută.

În acelaşi sens şi pentru a garanta rentabilitatea influenței noastre asupra populaţiilor, va trebui să controlăm toate mijloacele de informare. Băncile noastre nu le vor finanţa, aşadar, decât pe acelea care ne vor fi favorabile, supervizând totodată închiderea celor recalcitrante. Acest lucru ar trebui, în principiu, să treacă neobservat în rândurile populaţiilor, acestea fiind absorbite de necesitatea de a câştiga cât mai mulţi bani şi de a se distra.

Încă de pe acum trebuie să ne ocupăm de finalizarea fazei de dez-regionalizare a zonelor rurale, amorsată la începutul crizei economice din 1929. Suprapopularea oraşelor a fost deviza noastră în cadrul „revoluţiei industriale”.

Proprietarii rurali de pământ, prin independenţa lor economică şi prin capacitatea pe care o au de a produce baza alimentaţiei statelor, reprezintă o ameninţare la adresa noastră şi a planurilor noastre de viitor. Înghesuiţi în oraşe, oamenii vor fi mai dependenţi de industriile noastre pentru a supravieţui.

Nu ne vom putea permite existenţa unor grupări independente de „puterea” noastră. Prin urmare, să-i eliminăm pe proprietarii de pământuri, făcând din ei sclavi ascultători, industriile fiind sub controlul nostru. În ceea ce-i priveşte pe ceilalţi, să le permitem să se organizeze în cooperative agricole, pe care agenţii noştri le vor infiltra, pentru a le orienta mai uşor conform cu priorităţile noastre viitoare.

În cadrul structurii statului, să insistăm pe scoaterea în evidență a ,,respectului” obligatoriu faţă de diversitatea de „culturi”, de „popoare”, de „religii”, de ,,etnii”, cu prioritate faţă de noţiunea de „unitate naţională”; acest lucru ne va permite să divizăm mai eficace populaţiile statelor-naţiuni şi astfel să le slăbim autoritatea şi capacitatea de manevră.

Împins la limite extreme, dar pe plan internaţional, acest concept, în viitor, va determina etniile diverselor naţiuni să se regrupeze, pentru a-şi revendica fiecare, individual, propria participare la „putere”; ceea ce va sfârşi prin a ruina naţiunile şi le va face să se fragmenteze în războaie intestine interminabile.

Când naţiunile-state vor fi astfel slăbite prin aceste lupte intestine, toate întemeiate pe recunoaşterea ,,drepturilor minorităţilor” la independenţă, când naţionaliştii divizaţi în diferite facţiuni culturale şi religioase se vor arunca orbeşte în lupte fără niciun rezultat posibil, când tineretul îşi va fi pierdut complet contactul cu propriile rădăcini, atunci ne vom putea servi de Naţiunile Unite, pentru a începe să ne impunem Noua Ordine Mondială. De altfel, în acel stadiu, „idealurile umanitare, sociale şi istorice” ale naţiunilor-state se vor fi dezintegrat de mult, sub presiunea diviziunilor interioare.

Sfârșitul Documentului organizaţiei 6.6.6., datat în ultima parte a lunii iunie, 1967.

  1. Documentul „AURORA ROŞIE”

Documentul grupului 6.6.6. de la sfârşitul lunii iunie, 1985.

18 ani mai târziu, (6+6+6, în timp), a avut loc o a doua reuniune de mare importanţă în Canada. Grupul celor 6.6.6. s-a întrunit din nou la Toronto, la sfârşitul lunii iunie 1985, de data aceasta în scopul de a finaliza ultimele etape dinaintea ofensivei cu privire la căderea naţiunilor-state şi preluarea puterii internaţionale de către Naţiunile Unite.

Titlul documentului organizaţiei 6.6.6.: 

AURORA ROŞIE

Scopul proiectului mondialist: 

Influenţarea Ocultei Mondiale.

Mijloacele de finanţare a proiectului:

  • controlul asupra F.M.I.
  • controlul asupra G.A.T.
  • controlul asupra Comisiei de la Bruxelles – controlul asupra O.T.A.N.
  • controlul asupra O.N.U.

şi asupra altor organisme internaţionale.

Documentul:

Ultimii 18 ani au fost foarte profitabili pentru punerea în aplicare a proiectelor noastre mondiale.

Pot să vă spun, fraţilor, că în acest moment ne aflăm aproape de atingerea scopului.

Căderea naţiunilor-state nu mai este decât o chestiune de timp – un timp destul de scurt, după cum pot să mărturisesc, cu deplină încredere.

Graţie agenţilor noştri de infiltrare şi colosalelor noastre mijloace financiare, până acum s-au realizat progrese fără precedent în toate domeniile știinţei şi tehnologiei, ale căror corporații le controlăm din punct de vedere financiar.

Începând de pe vremea reuniunilor secrete cu domnul Rothschild din jurul anului 1956, şi care au avut scopul de a pune la punct dezvoltarea şi implantarea imediată a „calculatoarelor”, avem acum posibilitatea de a întrezări punerea în aplicare a unui gen de „autostradă internaţională”, prin care toate aceste aparate vor fi legate între ele. Căci, aşa cum ştiţi deja, controlul direct şi individual asupra populaţiilor planetei va fi imposibil fără întrebuinţarea calculatoarelor şi unificarea lor electronică, unele în raport cu altele, într-o vastă reţea mondială [n.tr.: Internet, World Wide Web].

De altfel, aceste aparate au avantajul de a înlocui milioane de persoane individuale. Mai mult, ele nu posedă nici conştiinţă, nici vreun fel de morală, ceea ce este crucial pentru reuşita unui proiect ca al nostru. Aceste maşini îndeplinesc fără să discute tot ceea ce li se dictează. Sunt sclavii perfecţi la care au visat atât de mult predecesorii noştii, dar fără a-şi fi imaginat nici măcar o clipă că nouă ne va fi posibilă o asemenea izbândă. Aceste aparate fără patrie, fără culoare, fără religie, fără apartenenţă politică, reprezintă suprema victorie şi instrumentul Noii Ordini Mondiale propovăduite de noi. Ele sunt cheia de boltă!

Organizarea acestor aparate într-o vastă „reţea mondială” căreia noi îi vom controla pârghiile superioare, ne va ajuta să imobilizăm populaţiile.

În ce mod? După cum ştiţi, structura de bază a Noii Ordini Mondiale este compusă, în esenţă, dintr-o multitudine de „reţele” diverse, acoperind fiecare toate sferele activităţilor omeneşti de pe întreaga întindere a planetei. Până în momentul de faţă, toate aceste „reţele” erau legate între ele printr-o bază ideologică comună, aceea a omului ca fiind „centrul” şi „realizarea supremă” a Universului. Astfel, graţie tuturor acestor „reţele” unite prin intermediul „noii religii a omului pentru om”, am putut infiltra cu uşurinţă toate sectoarele omeneşti din toate ţările occidentale, modificândule baza iudeo-creştină.

Rezultatul este acela că, în zilele noastre, acest om, indiferent dacă face parte din sfera politică, economică, socială, educaţională, ştiinţifică sau religioasă, şi-a abandonat deja, de la ultima noastră reuniune desfăşurată la sfârşitul lunii iunie a anului 1967, moştenirea trecută, pentru a o înlocui cu idealul nostru referitor la o religie mondială, bazată exclusiv pe om.

Desprins de rădăcinile sale istorice, aşa cum este de-acum încolo, acest om nu mai aşteaptă, în definitiv, decât să i se propună o nouă ideologie. Bineînţeles, aceasta va fi ideologia noastră, cea a „satului comunitar global”, în care el, omul, va fi centrul. Iar ceea ce-i vom da noi, îcurajându-1 să facă parte din ea, cu,trup şi suflet este tocmai această ,,reţea electronică mondială”, în care frontierele fostelor naţiuni-state vor fi abolite pentru totdeauna, anihilate până în cele mai adânci rădăcini ale lor.

În timp ce acest om rătăcit va fi absorbit de către entuziasmul său orb de a face parte din noua „comunitate mondială” aparţinând acestei vaste „reţele de calculatoare”, noi vom veghea, cu ajutorul pârghiilor superioare ascunse cunoaşterii lui, să-l fişăm, să-l identificăm, să-l contabilizăm şi să-l rentabilizăm, conform propriilor noastre obiective. Căci, în interiorul acestei „noi societăţi globale”, niciun individ deţinător al unui potenţial de rentabilitate pentru noi nu ne va putea scăpa.

Aportul constant al ,tehnologiei electronice va trebui să ne asigure toate mijloacele pentru a-i fişa, identifica şi controla pe toţi indivizii populaţiilor din occident. În privinţa celor care nu vor reprezenta nicio ,rentabilitate exploatabilă de către noi, vom avea grijă să se elimine de la sine, prin intermediul războaielor intestine locale pe care vom lua măsuri să le declanşăm ici şi colo, folosindu-ne de „colapsul economic” al naţiunilor-state şi de ,,opoziţiile şi revendicările” diverselor grupări din componenţa aceloraşi state.

Iată, prin urmare, planul detaliat după care vom proceda de acum şi până în 1988, pentru a netezi drumul spre naşterea „Guvernului mondial” pe care-l vom instaura:

  1. Vom amplifica „societatea plăcerilor”, care ne-a fost atât de profitabilă până în prezent. Folosindu-ne de inventarea tehnicii „video” pe care am finanţat-o şi de jocurile care-i sunt anexate, vom finaliza pervertirea morală a tineretului. Îi vom da posibilitatea de a-şi satisface, de acum încolo, toate instinctele. O fiinţă posedată de simţuri, ajunsă sclavă a acestora, după cum ştim, nu are nici idealuri, nici forţa interioară pentru a apăra pe oricine sau orice.

Omul respectiv este un „individualist’’ prin definiţie, reprezentând candidatul perfect pe care-1 vom putea modela cu uşurinţă, conform dorinţelor şi priorităţilor noastre. De altfel, amintiţi-vă cu câtă uşurinţă au putut predecesorii noştri să orienteze întregul tineret german, la începutul secolului, folosindu-se de dezabuzarea acestuia!

  1. Vom încuraja ,,contestaţiile studenţeşti” asociate cu toate cauzele privitoare la ,,ecologie”. Protecţia obligatorie a mediului ambiant va deveni un atu major, în ziua când vom fi determinat naţiunile-state să-şi schimbe „datoria internă”, contra pierderii a 33% din totalul teritoriilor lor rămase în stare de sălbăticie.
  2. Vom umple vidul interior al acestui tineret, iniţiindu-1, încă de la cele mai fragede vârste, în universul calculatoarelor. Vom folosi în acest scop sistemul de învăţământ. Un sclav în slujba altui sclav, care va fi controlat de noi.
  3. Pe un alt plan, vom stabili ,,liberul schimb internaţional” ca o prioritate absolută pentru supravieţuirea naţiunilor-state. Această nou concept economic ne va ajuta să accelerăm declinul naţionaliştilor din toate naţiunile; să-i izolăm în facţiuni diverse şi, la momentul dorit, să-i instigăm cu sălbăticie unii împotriva altora, în războaiele ce vor finaliza ruinarea acestor naţiuni.
  4. Pentru a ne asigura cu orice preţ de reuşita unei asemenea întreprinderi, să facem astfel încât agenţii noştri infiltraţi deja în ministerele de afaceri interguvernamentale şi de emigrări ale naţiunilorstate să procedeze la modificarea în profunzime a legilor acestor ministere. Modificările respective se vor orienta în esenţă spre deschiderea porţilor ţărilor occidentale către o emigraţie din ce în ce mai masivă în interiorul graniţelor lor, o emigraţie pe care noi am provocat-o în prealabil, având grijă să declanşăm, pe ici pe colo, noi conflicte locale.

Prin campanii de presă bine orchestrate asupra opiniei publice din naţiunile-state vizate, vom provoca în acestea un aflux important de refugiaţi, care le va destabiliza economia internă şi le va amplifica tensiunile rasiale interne. Vom avea grijă să facem astfel încât organizaţiile extremiste străine să facă parte din aceste torente de emigranţi ceea ce ne va facilita destabilizarea politică, economică şi socială a naţiunilor luate în colimator.

  1. Vom organiza acest „liber schimb” care, în realitate, numai liber nu este, întrucât e controlat deja de noi, până în vârful ierarhiei economice, în „trei comisii laterale”: (a Asiei, a Americii și a Europei). Liberul schimb ne va ajuta să semănăm discordia în interiorul naţiunilor-state, prin escaladarea şomajului asociat cu restructurările multinaţionalelor noastre.
  2. Vom transfera încet, dar sigur, multinaţionalele noastre în ţările noi, cucerite de ideea ,,economiei de piaţă”, ca cele din Estul Europei, Rusia şi China, de exemplu. Pentru moment, nu ne va interesa dacă populaţia lor reprezintă sau nu un vast rezervor de noi consumatori.

Ceea ce ne interesează în primul rând este să avem acces la o mână de lucru sclavagistă – ieftină şi nesindicalizată – pe care ne-o oferă aceste ţări şi cele din Lumea a treia. De altfel, guvernele lor nu au fost instalate chiar de noi înşine? Nu fac apel la ajutorul extern şi la împrumuturile de la Fondul Monetar Internaţional şi de la Banca Mondială, care ne aparţin nouă?

  1. Aceste transferuri ne oferă mai multe avantaje. Contribuie la menţinerea acestor noi populaţii în iluzia unei ,,eliberări economice” şi a unei „libertăţi politice”, în timp ce, în realitate, le vom domina noi înşine, alimentându-le pofta de câştig şi adâncindu-i în datorii pe care nu le vor putea achita niciodată. În ceea ce priveşte populaţiile occidentale, ele vor fi menţinute în visul „bunăstării economice”, căci produsele importate din aceste ţări nu vor suferi nicio mărire a preţurilor.

Dimpotrivă, fără să-şi dea seama de la început, din ce în ce mai multe industrii vor fi obligate să-şi închidă porţile, din cauza transferurilor pe care noi le vom fi efectuat în afara ţărilor occidentale. Aceste închideri vor duce la escaladarea şomajului şi vor provoca pierderi importante de venituri pentru naţiunile-state.

  1. În acest fel, vom pune pe picioare o „economie globală” la scară mondială, ce va scăpa total de sub controlul naţiunilor-state. Această nouă economie va fi mai presus de toate; nicio presiune politică sau sindicală nu va avea vreo putere asupra ei. Îşi va dicta propriile „politici mondiale” şi va obliga iniţierea unei reorganizări politice, dar în conformitate cu priorităţile noastre la scară mondială.
  2. Prin această ‚,economie independent㔂 neavând alte legi decât pe ale noastre, vom stabili o „cultură a masei mondiale”. Prin controlul internaţional asupra televiziunii şi mass-mediei în general, vom institui o nouă cultură, însă nivelată, uniformizată pentru toţi, fără a ne scăpa vreuna dintre „creaţiile” viitoare. Artiştii viitorului vor fi plămădiţi după chipul şi asemănarea noastră, altminteri nu vor putea supravieţui. Prin urmare, se va termina cu vremurile în care creaţiile culturale puneau permanent în pericol proiectele noastre mondialiste, aşa cum s-a întâmplat de atâtea ori în trecut.
  3. Prin intermediul aceleiaşi economii, ne va fi astfel posibil să ne folosim de forţele militare ale naţiunilor-state, cum ar fi acelea ale Statelor Unite, în scopuri umanitare. În realitate, aceste forţe ne vor servi spre a supune voinţei noastre ţările recalcitrante. Astfel, ţările din Lumea a treia şi altele asemenea lor nu vor putea fi în măsură să scape voinţei noastre de a ne servi de populaţia lor ca de o mână de lucru în sclavie.
  4. Pentru a controla piaţa mondială, va trebui să deturnăm productivitatea de la principalul său scop: eliberarea omului de duritatea muncii. O vom orienta spre o întoarcere împotriva omului, aservindu-1 sistemului nostru economic. Astfel, acesta nu va mai avea altă soluție, decât să devină sclavul nostru, sau chiar un viitor delincvent.
  5. Toate aceste transferuri ale multinaţionalelor noastre în străinătate şi reorganizarea mondială a economiei vor avea, printre altele, scopul de a escalada şomajul în ţările occidentale. Această situaţie va fi cu atât mai realizabilă, cu cât, din start, vom privilegia importurile masive de produse de bază în interiorul naţiunilor-state şi, din aceeaşi lovitură, vom supraîncărca aceste state prin folosirea exagerată a populaţiei lor în producerea de servicii pe care nu le vor putea plăti. Aceste condiţii extreme vor crește la nivel de milioane masa de persoane asistate social, a analfabeţilor şi a celor fără adăpost.
  6. Prin pierderea a milioane de locuri de muncă în sectoru1 primar şi prin evaziuni fiscale deghizate în capitaluri externe în afara naţiunilor-state, ne va fi posibil să punem în pericol de moarte armonia socială și să facem să apară la orizont spectrul războiului civil.
  7. Aceste manipulări internaţionale de guverne şi populaţii ale naţiunilor-state ne vor furniza pretextul de a utiliza F.M.I.-ul nostru pentru a determina guvernele occidentale să pună în aplicare „bugete de austeritate”‚ sub camuflajul reducerii iluzorii a „datoriei naţionale”, al conservării ipotetice a „datoriei externe” şi al imposibilei conservări a „liniştii sociale”.
  8. Prin aceste „măsuri bugetare de urgenţă”, vom fractura astfel finanţarea naţiunilor-state pentru toate „mega-proiectele” lor, care reprezintă o ameninţare directă la adresa controlului nostru mondial asupra economiei.
  9. De altfel, toate aceste măsuri de austeritate ne vor permite să frângem voinţa naţională a structurilor moderne în domeniul energiei, agriculturii, transporturilor şi tehnologiilor noi.
  10. Aceleaşi măsuri ne vor da ocazia mult visată de a instaura „ideologia competiţiei economice”. Aceasta se va traduce, în interiorul naţiunilor-state, prin reducerea voluntară a salariilor şi demisiile voluntare cu remiterea de medalii pentru serviciile prestate, ceea ce ne va deschide peste tot porţile pentru instaurarea „tehnologiei de control”. În această perspectivă, toţi demisionarii respectivi vor fi înlocuiţi cu ,,calculatoare” aflate în slujba noastră.
  11. Aceste transformări sociale ne vor ajuta să modificăm în profunzime mâna de lucru „poliţistă şi militară” a naţiunilor-state. Sub pretextul necesităţilor de moment şi fără a trezi bănuieli, ne vom debarasa, odată pentru totdeauna, de toţi indivizii care au o „conştiinţă iudeo-creştină”.

Această „restructurare a corpului poliţienesc şi militar” ne va permite să eliminăm, fără contestaţii, personalul îmbătrânit, precum şi toate elementele care nu vor vehicula principiile noastre mondialiste. Acestea vor fi înlocuite cu recruţi tineri, lipsiţi de „conştiinţă şi morală” şi deja complet antrenaţi, cu vederi favorabile faţă de folosirea fără scrupule a „tehnologiei reţelelor electronice” pe care am instaurat-o.

  1. În acelaşi timp şi tot sub pretextul „reducerilor bugetare”, vom veghea asupra transferului bazelor militare ale naţiunilor-state spre Organizaţia Naţiunilor Unite.
  2. În această perspectivă, vom acţiona pentru reorganizarea mandatului internaţional al Naţiunilor Unite. De la statutul de ,,forţă de pace”, fără nici o putere de decizie, o vom determina să devină o „forţă de intervenţie”, în care se vor contopi, într-o omogenitate deplină, forţele militare ale Naţiunilor Unite. Acest lucru ne va permite să efectuăm, fără luptă, demilitarizarea tuturor acestor state, astfel încât, în viitor, niciunul să nu mai fie suficient de puternic şi independent pentru a ne pune în discuţie „puterea mondială”.
  3. Pentru a accelera acest proces de transfer, vom implica forţa actuală a Naţiunilor Unite în conflicte imposibil de rezolvat. În această manieră şi folosindu-ne de mass-media controlată de noi, le vom demonstra populaţiilor neputinţa şi inutilitatea acestei forțe în forma ei actuală. Cu ajutorul frustrării împinse până la paroxism, la momentul potrivit, populaţiile naţiunilor-state vor fi împinse să ceară instanţelor internaţionale formarea cât mai rapidă a unei asemenea „forţe multinaţionale”, care să apere cu orice preţ „pacea”.
  4. Apariţia viitoare a acestei voinţe mondiale a unei „forţe militare multinaţionale” va merge mână în mână cu instaurarea, în interiorul naţiunilor-state, a unei „forţe de intervenţie multijurisdicţională”.

Prin această combinaţie de „efecte poliţieneşti şi militare”, creată sub pretextul amplificării instabilităţii politice şi sociale din interiorul acestor state, care se năruie sub apăsarea problemelor economice, vom dobândi posibilitatea de a controla mai bine populaţiile occidentale. Aici, utilizarea fără limite a identificării şi a filtrării electronice a indivizilor ne va asigura o supraveghere totală a populaţiilor vizate.

În cursul creşterii acceptate de către toţi a acestor noi necesităţi, va fi imperios necesar să definitivăm cât mai curând controlul mondial asupra armelor de foc în interiorul teritoriilor naţiunilorstate. În acest scop, vom accelera „Planul Alfa”, pus în aplicare pe parcursul anilor 1960 de către anumiţi predecesori ai noştri.

Acest plan viza la origine două obiective care au rămas valabile până în zilele noastre:

,,Inventarea trăgătorilor nebuni”, prin care să se inventeze un climat de nesiguranţă în sânul populaţilor, pentru a determina un control mai strict asupra armelor de foc. Actele de violență se vor orienta astfel, încât responsabilitatea lor să cadă în sarcina extremiştilor religioşi sau a persoanelor afiliate la organizaţii religioase de tendinţă tradiţională, sau mai mult, a celor care vor pretinde că întreţin comunicaţii privilegiate cu Dumnezeu. Astăzi, pentru a accelera acest ,,control al armelor de foc”, vom putea folosi declinul condiţiilor economice” din naţiunile-state, ceea ce va antrena după sine o destabilizare completă a socialului – deci escaladarea violenţei.

Fraților, nu mai e nevoie să vă amintesc, nici să vă demonstrez, care este logica acestui „control” asupra armelor de foc. Fără el, ne-ar fi aproape imposibil să îngenunchem populaţiile din statele vizate. Amintiţi-vă cu cât succes au putut controla predecesorii noştri Germania anilor 1930, cu ajutorul noilor „legi” puse în aplicare în acea epocă – legi pe care, de altfel, se bazează legile actuale ale naţiunilor-state pentru acelaşi tip de control.

  1. Ultimele etape se raportează la „faza Omega”, începută cu experienţele făcute la începutul anilor ‘70. Ele constau în punerea în aplicare la scară mondială a „armelor electromagnetice”.

„Schimbările climaterice” vor antrena distrugerea recoltelor şi, în aceste condiţii, compromiterea terenurilor agricole, denaturarea, prin mijloace artificiale, a produselor alimentare de consum curent, intoxicarea naturii printr-o exploatare exagerată şi lipsită de discernământ şi utilizarea masivă a produselor chimice în agricultură. Toate acestea, fraţilor, vor duce la ruinarea sigură a industriilor alimentare din naţiunile-state.

Viitorul control asupra populaţiilor din aceste state trece obligatoriu prin controlul nostru absolut asupra producţiei alimentare la scară mondială şi prin acapararea controlului asupra principalelor ‚,rute alimentare” ale planetei. Pentru a realiza acestor deziderate, este necesar să se întrebuinţeze, printre altele, „electromagnetismul”, spre a destabiliza clima celor mai productive state din punct de vedere agricol. În privinţa intoxicării naturii, ea va cu atât mai accelerată, cu cât escaladarea ratei demografice o va forţa de la sine.

  1. Utilizarea electromagnetismului pentru provocarea „cutremurelor de pământ” în cele mai importante regiuni industriale va contribui la accelerarea „prăbuşirii economice” a celor mai ameninţătoare state la adresa noastră, amplificând în același timp nevoia de a institui Noua Ordine Mondială promovată de noi.
  2. Cine va putea să ne bănuiască? Cine va putea să aibă vreo suspiciune cu privire la mijloacele folosite? Aceia care vor îndrăzni să se ridice împotriva noastră, difuzând informaţii privitoare la existența şi conţinutul „conspiraţiei” noastre, vor deveni suspecţi în ochii autorităţilor şi ai populaţiilor din naţiunile lor.

Graţie dezinformării, minciunii, ipocriziei şi individualismului pe care le vom fi creat în sânul populaţiilor naţiunilor-state, omul va fi devenit un duşman al omului. Astfel, aceşti „indivizi independenţi”, care sunt cu atât mai periculoşi pentru noi, cu cât sunt mai liberi, vor fi consideraţi de ceilalţi ca inamici, nu eliberatori.

Sclavia copiilor, jefuirea bogăţiilor din Lumea a Treia, şomajul, propaganda pentru libertatea drogurilor, abrutizarea tineretului naţiunilor, ideologia „respectului faţă de libertăţile individuale” difuzată în sânul Bisericilor iudeo-creştine şi în interiorul naţiunilor-state, obscurantismul, considerat ca bază de mândrie, conflictele interetnice şi ultima noastră realizare: restricţiile bugetare, toate aceste ne permit în sfârşit să asistăm la împlinirea ancestrală a „visului” nostru, instaurarea „Noii Ordini Mondiale”.

Sfârșitul Documentului organizaţiei 6.6.6., datat în ultima parte a lunii iunie, 1985.

3.   CONCLUZIE

Protocolul de la Toronto (6.6.6.): Mit sau realitate?

Este, aşadar, Protocolul din Toronto un mit sau o realitate? 

Ar fi ca şi cum ne-am întreba dacă „Cea mai bună dintre lumile posibile” este un mit sau o realitate, deşi este vorba de un roman. Totuşi, autorul romanului a avut şi el acces la „documente” ale epocii pentru a-1 crea. El ştia prea bine că dezvăluirea şi difuzarea informaţiilor pe care le deţinea sub o altă formă decât aceea a literaturii de ficţiune, ar fi trezit din partea populaţiei mai mult suspiciune decât acceptare. Şi cât de mulţi alţi autori au fost nevoiţi să folosească aceeaşi stratagemă pentru a-şi avertiza contemporanii şi generaţiile viitoare?

În consecinţă, Protocolul din Toronto (6.6.6.) este un mit sau o realitate?

Caracterul de urgenţă al situaţiei actuale, generată de începutul „restricţiilor bugetare” care marchează începutul sfârşitului, apropiata realizare a „Noii Ordini Mondiale Oculte”, nu permite redactarea unui roman care ar fi consumat prea mult timp, în contextul actual… Dar impactul provocat de dezvăluirea acestor „documente” este totuşi important, căci publicarea lor va avea efectul de a-i pune în defensivă pe cei ce le stau la origine.

Ceea ce dorim în paginile de faţă este ca, dincolo de dezinformările vehiculate şi întreţinute de politicienii lipsiţi de scrupule şi de oamenii înfricoşaţi la gândul posibilităţii de a-şi prejudicia interesele personale, fiecare cititor să poată reflecta, să se regrupeze împreună cu alţii asemenea lui şi să ia neîntârziat măsuri pentru a supravieţui în faţa celor care urmează. Chiar dacă viaţa mea este în pericol ca urmare a difuzării unor informaţii ca acestea, viaţa dumneavoastră se află într-un pericol şi mai mare, dacă nu le cunoaşteţi.

Prin urmare, Protocolul din Toronto (6.6.6.) este un mit sau o realitate?

Vă revine dumneavoastră sarcina să răspundeţi…

Vă revine rolul de a înţelege, din evenimentele întâmplate recent sau viitoare, dacă aceste „documente” ţin de domeniul ficţiunii sau al realităţii.

Vă revine datoria de a afla că frica nu are niciun alt scop decât acela de a vă paraliza şi de a vă pune la discreţia celor ce nu doresc altceva decât să vă controleze, pentru a vă aservi mai bine propriilor lor interese care, în ultimă instanță, nu sunt aceleaşi cu ale dumneavoastră.

Deci, încă o dată: Protocolul din Toronto (6.6.6.): mit sau realitate?

Serge Monaste martie 1995

 

Distribuie acest articol Oficial Media
Share