Şi tu ascunzi gunoiul sub covor?

 Curăţenia cea mai rapidă e atunci când mături gunoiul sub covor. El dispare instantaneu din raza ta vizuală, şi poţi uita de el în scurtă vreme. Ai rezolvat problema în câteva secunde. Acesta e mecanismul mental de protecţie pe care creierul nostru îl pune în mişcare de câte ori ni se întâmplă ceva neplăcut. Întâmplarea nedorită, trauma greu de suportat, durerea sufletească, se pot izola, ascunde, reprima, şi viaţa ta curge în continuare ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat!

Poţi mătura cât de des vrei, şi poţi ascunde totul sub covor fără nici o grijă, totul va trece neobservat de către cei din jur! Iar dacă asta este principala ta grijă, problema e rezolvată. Chiar dacă se va simţi un miros greu, nimeni nu va vedea nimic suspect. Trebuie doar să afişezi un zambet fals, şi gata, i-ai indus în eroare pe toţi!

Tu însă vei şti de unde vine mirosul, şi că ai o mare doză de vină. Vină care te apasă mereu. Însă mai e şi ruşinea, acel sentiment care te determină să maschezi, să ascunzi şi mai mult fapta ta. Dacă s-ar descoperi ce ai făcut, probabil că te vei face de râs, toţi te vor acuza, sau vor râde de tine!

Şi da, vei face curăţenie generală într-o zi… Dar nu acum. Poate mâine! Mereu mâine! Acum nu poţi. Nu ai curaj. Nici timp. Nici bani. Nici dispoziţie! Şi apoi, curăţenia nu e prioritatea ta, iar gunoiul de sub covor, adunat acolo de ani de zile, deja s-a tasat suficient ca să treacă neobservat. Poţi pune peste covor şi o piesă de mobilier, astfel încât nimeni nu va mai putea observa nimic suspect. Iar mirosul, devenit tot mai puternic, trece neobservat pentru tine. Deja te-ai obişnuit cu el, şi ai ajuns să-l consideri a fi normalitate. Iar cei care te critică, sunt negativişti, şi îndrăznesc să îţi spună în faţă că nu le place duhoarea! Ei sunt nişte nesimţiţi! Nu te respectă, şi se amestecă brutal în viaţa ta! Nu au dreptul ei să-ţi dea ţie lecţii despre ce şi cum să faci tu în casa ta! Oricum ei nu ştiu cât de greu îţi este ţie… Ce eforturi faci tu ca să maschezi mirosurile, ce parfumuri fine foloseşti, şi cât de des aeriseşti casa deschizând geamurile chiar şi în mezul iernii.

Şi da, viaţa merge înainte, şi tu deja ştii că nu e nimic grav dacă procedezi aşa cu lucrurile urâte. Aşa faci de o bună bucată de timp, şi lucrurile sunt în regulă. Ceilalţi nu au observat nimic. Şi nici nu e treaba lor. Tu faci ce vrei în casa ta, şi ai mai multe covoare, sub care poţi depozita oricând doreşti orice produs care nu-ţi convine, şi care astfel dispare pentru totdeauna. Cel puţin din raza vizuală a altora. Nu şi din memoria ta. Dar nu ai avut de ales… doar nu faci curăţenie în fiecare zi, şi pentru un singur pumn de gunoi nu merită să ieşi până la containerul din curte.

Unii observă agitaţia ta, neliniştea, graba, şi tentativele de a purta măşti sociale. Doar nu vrei să te faci de râs, lăsând alte persoane să vadă adevărata ta faţă, şi să afle problemele tale! Izolează-te de alţii, stai tu singur în casa ta, şi nu permite nimănui să intre în ea! Decât să se observe ceva, şi să te faci de râs, să te faci de ruşine, mai bine te ascunzi de lume.

Ajungi să suferi, fără să ştii de ce. Apoi găseşti răspunsul. Sunt de vină CEILALŢI. Ei sunt răi, invidioşi, te suspectează, şi se amestecă în viaţa ta. Mai bine te lipseşti de ei, de toţi. Pentru că toţi sunt la fel… Nimeni nu te înţelege! Trebuie să eviţi alte persoane. Pentru că oricum te evită ei pe tine, pentru că e vina lor!

Iar tu, suferi din cauza altora. Care nu te suportă pentru că sunt ei cei răi… Sau poate nu?

Daniel Mois- life coach si trainer

Daniel Moiș

Distribuie acest articol Oficial Media