Singurul veteran de război din județul Hunedoara a împlinit 102 ani
Unul dintre supraviețuitorii greutăților și ororilor războiului este veteranul de război Tudor Gheorghe, din municipiul Lupeni și singurul veteran din întreg județul Hunedoara a împlinit astăzi venerabila vârstă de 102 de ani.
Acesta a fost felicitat de primarul Lucian Resmeriță, acasă, și din partea Primăriei și Consiliului local Lupeni, i-a înmânat o ”diplomă de excelență”, azi la aniversare.
”Veteranul lupenean reprezintă o lecție vie de istorie a ultimului secol, încă un model de înțelepciune, credință neclintită și cumpătare, demnă de luat ca exemplu, pentru că, în toate intervențiile sale pe care le-a avut la evenimentele organizate, de administrația locală, de Ziua Eroilor și cea a veteranilor de război, povestea audienței și, în special, tinerei generații momentele grele prin care a trecut, până a revenit acasă. Îi urăm azi, la aniversare sănătate și momentul de astăzi este unul înălţător, plin de recunoștință.
Vă asigurăm că pentru noi, dumneavoastră – veteranii de război – veţi rămâne acele icoane ale curajului şi devotamentului faţă de ţară şi vă veţi bucura mereu de respectul şi admiraţia noastră!!!” a declarat primarul Lucian Resmeriță.
Lupeneanul mr (r) Tudor Gheorghe, alături de ceilalți veterani pe care am reușit să-i intervievez, de-a lungul anilor, ne-a povestit cu voce liniștită despre vremuri și despre oameni, despre viață și despre moarte, despre război și pace și despre speranță.
”Atunci când mareșalul Ion Antonescu a dat ordinul ”Ostași, vă ordon treceți Prutul!” n-am ezitat nici o clipă și, alături de camarazi, am ajuns până la Odessa. După schimbarea frontului, în august 1944, am făcut parte din trupele Armatei Române, care a luptat pentru înfrângerea Germaniei hitleriste și am luptat pe acest front, până dincolo de Munții Tatra, în Cehoslovacia și în Polonia. Nu am făcut altceva, decât să-mi fac datoria față de țară. Am suportat durere, gloanţe, frig şi foame, dar acum, îi mulţumesc lui Dumnezeu că sunt aici, alături de dumneavoastră. Noi am trecut prin război şi vrem să nu mai fie. Nici nu vreau să vă imaginaţi ce viaţă am dus, cât am fost pe front. Mă temeam că în fiecare clipă poate să mă împuşte cineva şi să nu mă mai întorc acasă. Le mulțumesc celor care, astăzi, încă se gândesc la noi și ne onorează, le mulțumesc celor care cinstesc și memoria camarazilor mei, care au căzut la datorie, cu arma în mâini, pentru țară .Vreau să vă spun că cea mai mare bucurie a mea au fost și sunt copiii mei, nepoții și strănepoții cu care mă mândresc, iar Dumnezeu a fost alături de mine tot timpul. Noilor generații le spun să aibă grijă de România, să fie sănătoși și să îmbătrânească frumos. Și să fim, cu toții, feriți de rele și de războaie”,a transmis veteranul lupenean, Tudor Gheorghe.
Respectând adevărul istoric, trebuie să spunem că recunoaşterea unei asemenea calităţi nu a venit de la sine, direct de la suveran, şi nici datorită propunerilor sau intervenţiilor vreunei instituţii a statului, ci în urma demersurilor unor bărbaţi curajoşi, foşti combatanţi pe redutele de la Griviţa, Plevna, Rahova, Smârdan, Vidin, care nu mai puteau suporta mizeria şi sărăcia în care trăiau şi s-au adresat direct regelui, care i-a primit la palat.
Ascultându-i cu atenţie, şi considerând îndreptăţite cererile lor, Carol I nu numai că le-a acordat calitatea cuvenită ci, printr-un Decret special, le-a conferit şi unele drepturi, precum se stipula, de pildă, la articolul 2 „Pentru ca fiecărui ostaş să i se asigure liniştea şi ocupaţia pentru tot restul de viaţă, i se pun la dispoziţie cele necesare în acest scop, ca stimulent pentru generaţiile viitoare”.
Iar ziua de 29 aprilie a devenit Ziua Veteranilor de Război.
