Solidaritatea a avut un singur sens: de la companiile private către stat. Oare nu ar trebui să fie și invers?

Solidaritatea este cu singur sens?

La aproape trei luni de la începutul coșmarului realizez că Solidaritatea a avut un singur sens: de la companiile private către stat. Oare nu ar trebui să fie și invers?

Am înțeles în primele momente, atunci prin luna martie, necesitatea unui sprijin și zeci, sute de companii private au donat sume mai mici sau mai mari pentru achizițiile publice de materiale precum dezinfectanți, măști, combinezoane, etc.

Asociațiile non profit precum Rotary Club Târgoviște au bătut din poartă-n poartă pentru a strânge banii necesari salvatorilor din prima linie. Mai mult, foarte mulți dâmbovițeni, chiar și din situația de a fi în șomaj tehnic au participat la campaniile de strângere de fonduri. Cu cât au putut ei, cu 2 euro, 10 euro sau chiar cu 100 de lei. Până la urmă, nu suma contează ci Solidaritatea pe care o dovedești în momente grele.

Ce se întâmplă însă acum, când coșmarul începe să se termine și din cauza perioadei mult prea mari de inactivitate, multe companii au mari dificultăți? Cum facem să nu pierdem niciun angajat, cum facem să nu pierdem nicio companie dâmbovițeană?

De astă dată, răspunsul nu este numai în sarcina angajatorilor, a investitorilor, a antreprenorilor ci, este în mâna AUTORITĂȚILOR.

Răspunsul trebuie să vină rapid și măcar ca un exercițiu de moralitate pentru că dacă pentru un bugetar, fie el mic funcționar pe la o primărie, fie el înalt funcționar public prin ministere, șomajul tehnic de maximum 2382 lei net a fost ceva necunoscut, ceva de neimaginat, nu la fel a fost și pentru cei cca 1 milion de salariați din companiile private din România care 2-3 luni nu au avut altă șansă.

Preşedinte CCIA Dâmboviţa
Valentin Calcan

Comunicat de presă

Oficial Media

Distribuie acest articol Oficial Media