Știri din Târgoviște, Dâmbovița, România.

Strainatatea fura zambetul copiilor

Amintirile ne lumineaza fiecare varsta, iar imaginea bunicilor devine o icoana binecuvantata. Ea isi lasa amprenta adanc intiparita in sufletele noastre si ne arata ce inseamna dragostea nemarginita, indiferent de varsta pe care o au.
Copilaria are nevoie de socializare si de iubirea parinteasca, mai ales a mamei, iar in lipsa acesteia chinul si tristetea din sufletul copiilor sunt alinate de bunici.

Parintii plecati la munca peste hotare, pentru a le asigura copiilor un trai mai bun, nu stiu cat rau le fac micutilor. Chiar si ei la randul lor, parintii, oamenii de rand devin sclavii strainatatii si isi pierd de multe ori demnitatea pentru un trai mai bun.
Voi prezenta in continuare o poveste reala, din propria experienta si sentimentele pe care le-am trait si impartasit alaturi de bunica care isi ”pierduse” nepotul din cauza strainatatii.

” Fiica mea s-a hotarat sa plece in Spania, dar pe ultima suta de metri ne-a spus ca ne va lua si nepotul. La plecarea lui, ceva s-a rupt in sufletele noastre de bunici. Casa devenise pustie iar zilnic lacrimile curgeau siroaie pe fetele noastre. Dupa cateva luni de la plecarea lor, am vrut sa vorbim cu nepotul la telefon, insa copilul a refuzat sa converseze cu noi, cei cu care avea o legatura deosebita. Ne-am dat seama imediat ca ceva se intamplase’‘.

Dorul fura zambetul iar copilaria devine o corvoada

”Copilul era trist, nevoit sa stea in casa de dimineata pana seara. Nu putea fi inscris la gradinita din cauza formalitatilor impuse iar legislatia locala nu le permitea copiilor sa iasa la joaca decat in anumite locuri si la anumite ore. Nepotul nostru se izolase de lume, nu mai zambea si refuza sa mai vorbeasca. Dupa 8 luni de stat in strainatate fiica mea, s-a intors si ne-a lasat nepotul acasa. O mare dezamagire am trait, cand am mers la aeroport sa-i intampinam; din bunicii scumpi ai lui devenisem nistre straini cu fete triste. Am incercat sa-i facem toate poftele, dar in zadar, copilul nu vorbea, nu se juca, era foarte trist in lumea lui. Am mers cu el la medicul de familie sa vedem daca este bolnav, dar s-a dovedit a fi perfect sanatos fizic, insa psihic era distrus. A venit vremea sa-l ducem la gradinita pentru ca el nu stia sa tina nici creionul in mana. Dupa ce i-am spus educatoarei situatia prin care am trecut, si noi si copilul, aceasta cu multa rabdare si profesionalism a reusit sa-l faca pe nepotul nostru sa comunice din nou, sa se joace cu copiii, sa zambeasca.”

Strainatatea e o trauma pentru copiii si bunicii care sufera alaturi de ei. Goana pentru un trai mai bun provoaca rani adanci. Astazi, vorbind cu bunica si cu nepotul pot observa bucuria si pofta de viata din ochii copilului si o bunica fericita care a scapat de suferinta din suflet.
Nu va lasati orbiti de mirajul strainatatii, caci distruge vieti de copii, lasandu-i fara nici un viitor. Trauma este mare, iar copilul se va transforma intr-o stana de piatra, se va interioriza si va rupe contactul cu societatea.
Parinti si bunici, asteptand in pragul casei, fara nici o veste, suflete in intuneric pline de regrete si amaraciunea unor experiente care nu se mai vor repetate.
Nu lasati inocenta din ochii copiilor, zambetul gingas de pe fetele lor puerile si senine, rasul cristalin care umple casa de lumina si binecuvantare sa se stinga, pentru ca odata cu ei universul copilariei se va pierde in neant iar sufletul vostru va fi ingenuncheat de durere si lacrimi.
Pentru toti romanii plecati peste hotare, pentru ca am intalnit foarte multe cazuri, transmit mesajul meu din suflet pentru voi: ” Nu va uitati tara de unde ati plecat, casa in care ati copilarit, mainile batatorite de munca si fruntile brazdate de sudoarea soarelui a celor care v-au dat viata, parintii, si nu uitati ca sanatatea este mai de pret decat toti banii din lume.”

Un gand curat si sincer pentru toti romanii plecati in afara!