Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

Suntem abandonați, orfani de Ministerul Educației

Am încercat de nenumărate ori să mă pun în situația copiilor orfani sau abandonați. Întotdeauna m-am întrebat ce simt, cum se raportează ei la lumea înconjurătoare.
Acum știu! Și eu și alte mii de colegi de-ai mei. Suntem abandonați , orfani de …minister, de ministrul educației.
Dacă până acum vreo trei luni mai ieșea cineva din minister cu declarații, mai ieșea ministrul nostru la câte o șuetă la televiziunile de casă, de o lună este o “silenzio stampa” de toată frumusețea.

Examene în tăcere…

Cele câteva decizii alambicate luate în această perioadă au rămas fără justificări și au fost aplicate după cum le-a înțeles fiecare unitate școlară. Se pare că au înțeles bine pentru că examenele s-au desfășurat, în general, bine.

Au apărut nemulțumiri față de secretizare a rezultatelor, au fost sesizate o serie de ciudățenii legate de notarea la contestații, dar în mare a fost în ordine.
Sper din suflet ca cei care au greșit la corectare să plătească. Este aberant, ilogic ca la matematică , acolo unde u este loc de întors, acolo unde 2+2=4, o notă așa fie 8 și ceva, iar la contestație să obțină 10. Vom vedea ce se va întâmpla și cu bacalaureatul. Sunt convinsă că vom avea promovabilitate aproape de 100%, cu un ocean de note de 10. (Asta era în paranteză).

Vom avea prin urmare părinți și elevi mulțumiți.

Noul an școlar la orizont!

Nu este de mirare că, așa cum ne-a obișnuit, doamna ministru invită la discuții privind începerea noului an școlar….părinții.
Am aflat acest lucru de la președintele FNAP-IP. Nu mă înțelegeți greșit. Nu reproșez acestui organism nimic. Reprezentanții își fac treaba cum cred ei că este mai bine.

Aș fi preferat să aflu acest lucru de la ministrul meu. Și, mai ales, să aflu că la aceste discuții sunt invitați și profesorii. Nu liderii sindicali. Ei nu mai reprezintă de mult corpul profesoral. Ei se reprezintă numai pe ei și interesele lor. Atât!
La aceste discuții trebuie să participe cei care lucrează efectiv la catedră. Pe ei trebuie să îi invitați doamnă ministru. Trebuie să înțelegeți că piesa principală de pe acea tablă de șah numită învățământ, este profesorul. El este profesionistul din ecuație. Cu toată dragostea pentru liderii de sindicat, ei nu s-au confruntat cu lipsurile și aberațiile sistemului.

Cine ar trebui să participe la discuțiile despre noul an școlar?

La discuții ar trebui să participe învățătoarea care mergea zilnic la magazinul din sat să lase materiale pentru studiu elevilor ei și să le ia temele la verificat.
Ar trebui să participe învățătoare care predau la clase simultane.
Ar trebui să participe profesorii care îndrumă elevii olimpici din școli mici de cartier.
Ar trebui să participe și profesorii de la școlile din zonele defavorizate.
Ar trebui să participe profesorii din școlile cu promovabilitate scăzută.
Ar trebui să participe educatoare, pentru că tocmai ați hotărât, foarte corect de altfel, ca grupa mare să devină parte a învățământului obligatoriu.
Ar trebui să participe directorii care se confruntă cu probleme din lipsa banilor.
Ar trebui să participe profesorii care lucrează cu clase suprapopulate.
Ar trebui să participe profesorii care cumpără materiale didactice din bani proprii pentru a putea lucra.
Ar mai trebui să participe și profesorii care au fost nevoiți să cumpere laptopuri și calculatoare pe credit pentru a-și ține lecțiile online cum se cuvine.

Profesorii, cea mai importantă piesă de pe tabla de șah a învățământului

Profesorii sunt cei care se confruntă cu realitățile școlii, ei știu că materia trebuie adaptată și raportată la nevoile reale ale elevilor și societății și știu și cum se poate face asta.
Ei știu că elevii nu au nevoie de evaluări prietenoase. Elevii au nevoie de reguli și limite, au nevoie de înțelegere, de solicitare, de activare intelectuală și fizică, de încredere.
Ei știu că școala este pentru copii, nu pentru părinți.

Sunt toate categoriile de părinți reprezentate la discuții?

E bine că participă la discuții FNAP-IP, dar poate ar trebui să participe părinții copiilor dezavantajați. Acei părinți care deși lucrează nu le pot asigura cele mai bune condiții copiilor lor.

Nu uitați doamnă ministru că părinții din FNAP-IP participanți la discuții nu au vorbit niciodată cu mama care are 6 copii, muncește cu ziua la câmp și are un singur telefon, nici acela smart.

Nu au vorbit nici cu părinții din satele unde nu există apă în școală și toaletele sunt în curte. Nu au vorbit nici cu părinții copiilor care merg kilometri prin noroi și zăpadă pentru a ajunge la școală.

Sunt realitățile crude ale învățământului românesc. Din auzite le știți și dvs. Nu spun că dvs sunteți vinovată de ele. Vinovați sunt toți miniștri din 1990 încoace (inclusiv domnii Miclea, Funeriu și Liviu Pop care dau pe-afară de pricepuți sunt acum în ale educației).

Ruptura dintre ministru și cadrele didactice

Poate că atunci când ați mers cu armata de reporteri după dvs ca să faceți praf o învățătoare care își făcea treaba, ar fi trebuit să mergeți să o întrebați cu ce probleme se confruntă în fiecare zi.
Poate trebuia să chemați la raport primarii care au modernizat toalete de primărie cu zeci de mii de euro fără să dea un leu pentru școli.

Mă simt abandonată doamnă ministru pentru că ați amânat/anulat examenele de titularizare fără nicio logică și, ca de obicei, fără să vă consultați cu oamenii din sistem.

Aud/citesc că se discută despre începerea anului școlar în corturi, containere, cu efective reduse, ba în școală, ba online, ba în sistem de struțocamilă.
Majoritatea profesorilor sunt în concediu, dar când se întâlnesc nu vorbesc decât despre școală. Fac scenarii, caută soluții, dar pe ei nu îi întreabă nimeni.

Tot felul de ministere și instituții, ONG-uri cu școli particulare discută despre măsuri care nu sunt deloc viabile în școlile și grădinițele de stat din cauza lipsei de spațiu și personal.
Nu vorbiți despre aceste lucruri numai cu liderii sindicali. Pentru că, repet, ei nu prea mai știu care este realitatea din curtea școlii.

Există soluții, dar numai cu implicarea profesorilor de la catedră

Vorbiți cu profesorii…deschis, sincer, fără constrângeri.
Faceți o selecție aleatorie pe calculator a unui număr de profesori de la antepreșcolar până la liceu și vorbiți cu ei. Faceți așa la fiecare 3 zile cu alt grup. Luați pulsul din teren. Faceți la fel cu directorii și inspectorii. Abia atunci veți avea tabloul complet al școlii românești. Abia atunci veți putea lua măsurile cele mai bune.
Veniți din sistemul preuniversitar. Este șansa unică de a face ceva pentru acest segment.

Este momentul pentru decizii radicale.

Tăcerea nu este o decizie în folosul nimănui.
Doar dialogul real, deschis pot salva ceea ce se mai poate salva.

Sunt educatoare și îmi doresc ca pe 14 septembrie să îmi aștept copiii bine pregătită, bine instruită, bine informată pentru a putea păși cu încredere și siguranță în fața lor și a părinților lor și să pot spune cu fruntea sus:
Sunt aici! Aveți încredere! Totul va fi bine!

In România cuvintele lui Haim G. Ginott se potrivesc mănușă: “Se așteaptă ca profesorii să împlinească țeluri de neatins cu instrumente neadecvate. Miracolul este că, uneori, ei reușesc să ducă până la capăt această misiune imposibilă.”

Aș vrea să apuc vremea când nu va mai fi așa. Aș vrea să apuc vremuri în care să am instrumente adecvate asigurate de ministrul meu, indiferent care ar fi acela. Aș vrea să apuc vremea în care ministrul va vorbi cu mine, omul de la catedră, nu cu experții de dincolo de poarta școlii.

Distribuie acest articol Oficial Media
Share