Teoria Geneticii Cuantice și Fenomenul de Telegonie

Bărbatul dă, seamănă, iar femeia primeşte, încolţeşte sămânţa şi este predispusă mai mult la păstrarea informaţiei genetice.

Teoria Geneticii Cuantice și Fenomenul de Telegonie

Este firesc faptul că doi tineri, căsătorindu-se şi dorindu-şi copii, visează la urmaşi sănătoşi. Dar nu toţi cunosc cum influenţează asupra sănătăţii urmaşilor şi eredităţii generaţiilor viitoare CURĂŢIA şi CASTITATEA celor doi. Recent, s-au făcut publice materialele ştiinţifice foste secrete despre un fenomen neobișnuit, numit „telegonie”.

Cunoştinţele şi datele despre telegonie s-au bazat în trecut mai mult pe metoda empirică şi observaţii practice, decât pe cercetări teoretice, dar în ultimul timp, au apărut noi abordări ştiinţifico-teoretice ale acestui fenomen: genetica ondulatorie (doctorul în ştiinţe medicale V. Barbaş) şi biochimia (S. Pruziner).

Strămoşii noştri cunoşteau intuitiv acest lucru şi de aceea preţuiau foarte mult fecioria celor ce se căsătoreau. S-a adeverit că nu este de ignorat faptul dacă o femeie a avut relaţii intime până la căsătorie şi naştere. La fel, nu e de neglijat atunci când un bărbat a avut partenere sexuale până la căsătorie şi conceperea copilului. Fenomenul telegoniei elucidează aceste realităţi.

Termenul de telegonie vine de la latinescul tele (îndepărtat, la distanţă) şi gonos (neam, naştere) sau gono (sămânţă, glande sexuale, hormoni). Astfel, telegonia înseamnă literalmente „hormoni sexuali îndepărtaţi” sau, bazându-ne pe cercetările geneticii cuantice, „influenţa hormonilor sexuali asupra generaţiilor viitoare”. S-a adeverit că informaţia genetică, ereditară se transmite nu doar prin intermediul genelor (purtători materiali), dar şi prin câmpurile informaţionale ale genelor, şi chiar mai mult decât în primul caz.

Dacă omul a avut relaţii intime, atunci datele cuantice despre partenerii săi sexuali sunt prezente tot timpul în organismul său, în sistemul său informaţional şi pot influenţa generaţiile viitoare prin transmiterea diverselor informaţii genetice către acestea.

Anume din cauza acestui fenomen (al telegoniei), o fată decăzută, desfrânată era considerată stricată, nedemnă de căsătorie, ea nu putea asigura urmaşi genetic curaţi (ai unui bărbat). De aici obiceiul dur, din punctul de vedere al moralei sexuale contemporane, de a unge cu păcură poarta fetei care a greşit, care s-a „poticnit”. Acesta era un semn că fata este stricată, ne fiind bună pentru căsătorie, pentru cununie, pentru perpetuarea neamului cu care ar fi dorit să se unească. (De ce toate restricţiile sunt axate mai mult la femeie? Cred ca explicaţia poate fi destul de simplă: bărbatul dă, seamănă, iar femeia primeşte, încolţeşte sămânţa şi probabil este predispusă mai mult la păstrarea informaţiei genetice).

Contemporanul lui Ch. Darwin, biologul francez, profesorul F. Le Dantec a descris diferite situaţii legate de fenomenul telegoniei în lucrarea „Individul, evoluţia, ereditatea şi neodarwiniştii”.

Este elocvent exemplul despre încrucişarea calului cu zebra. Aproximativ cu 150 de ani în urmă, crescătorii de cai care se ocupau de obţinerea noilor rase, pentru a îmbunătăţi rezistenţa cailor au hotărât să împerecheze iepele cu masculii-zebre. Experienţele au eşuat, deoarece în rezultatul împerecherii, nu a avut loc conceperea.

Peste câţiva ani, iepele care au participat la acest experiment au dat naştere la mânzi vărgaţi, chiar dacă s-au împerecheat cu cai de rasă. Lumea academică a fost şocată. Însă crescătorii de câini nu s-au mirat, deoarece aceştia cunoşteau faptul că, dacă o căţea de rasă măcar o dată se împerechează cu un căţel dulău (de curte), chiar dacă nu a conceput la moment, oricum pe viitor ea nu mai dă naştere la câini de rasă.

La fel şi crescătorii de porumbei ştiu, că atunci când o porumbiţă de rasă a fost „călcată” de un hulub simplu, ea nu va mai avea pui de rasă, ba penajul cozii nu corespunde, ba culoarea ciocului etc. De fapt, despre telegonie cunosc foarte bine toţi crescătorii de animale, bazându-se pe practica proprie, altfel nu ar mai exista cai de rasă, vaci de lapte, zibeline veritabile…

În a două jumătate a secolului al XIX-lea, în faţa savanţilor a apărut problema,

„Oare se răsfrânge asupra omului efectul telegoniei ?”

Această întrebare a dat startul unor complexe cercetări fiziologice, antropologice, sociologice, statistice etc. În curând s-a ajuns la concluzia: „Într-adevăr, efectul telegoniei se răsfrânge şi asupra omului, ba chiar într-o măsură mai mare decât în cazul animalelor”. În capitolul „Telegonia sau influenţa primului mascul”, F. Le Dantec face concluzia: „Nu doar primul mascul are influenţă asupra urmaşilor, dar şi ceilalţi parteneri ai femeii… şi copilul care se va naşte de la această femeie, care mai are copii de la diferiţi amanţi, poate avea şi trăsăturile tuturor celorlalţi taţi.” Astfel proverbul popular „Apără-ţi cinstea din tinereţe.” a căpătat o fundamentare teoretico-ştiinţifică. Este bine să menţionăm aici cuvintele Sfântului Grigore de DUMNEZEU Cuvântătorul, care atenţiona că,

„DESFRÂNATUL PĂCĂTUIEŞTE ÎMPOTRIVA NEAMULUI SĂU.”

Investigaţiile la care ne-am referit au demonstrat, deşi nu au putut explica, faptul că în timpul intimităţii datorită informaţiei căpătate prin câmpurile informaţionale ale genelor au loc schimbări la nivel genetic-sexual în organismele femeii şi bărbatului, schimbări care în viitor se pot răsfrânge asupra urmaşilor unuia sau ambilor dintre cei doi parteneri, chiar dacă ei nu au conceput împreună.

Deci, cei care practică „iubirea liberă” pot avea urmaşi care nu seamănă nici cu mama, nici cu tata, ci cu „vecinul”. Viaţa ne oferă multe exemple de acest gen. Dar trebuie să menţionăm că în modul acesta se moştenesc nu doar trăsături fizice, cum ar fi tenul, culoarea ochilor, părul etc, ci şi parametri socio-psihologici, precum predispoziţia pentru alcoolism, comportament amoral, boli psihice etc.

Fenomenul telegoniei a demonstrat că noţiunea de „feciorie” este una moral-genetică.

Acest aspect este foarte important. Dacă un bărbat şi o femeie doresc un copil sănătos şi dacă doresc să simtă dragostea din partea acestui copil, să aibă respect din partea lui, şi nu batjocură, ei, ambii, trebuie să fie feciorelnici până la căsătorie şi fideli în relaţiile conjugale. Orice relaţie sexuală conduce la schimbarea genetică a fiecărui dintre parteneri, chiar dacă ei nu au conceput împreună. Aceasta, inevitabil, atrage schimbări de comportament din partea viitorilor copii, care se simt străini de părinţii lor şi, deseori, intervin situaţii conflictuale şi de ură între părinţi şi copii. Această povară se transmite din tată-n fiu.

Fecioria, castitatea, curăţia şi fidelitatea conjugală constituie baza genetică a fericirii şi bunăstării familiale, transmise din generaţie în generaţie. Aceste criterii asigură nu doar trăinicia familiei, dar şi a naţiunii şi statului.Iată de ce toate confesiunile religioase insistă asupra valorilor de castitate, promovate atât la nivel familial, cât şi la nivel statal.

Adevărul biblic că din cauza nelegiuirii, în mulţi se va răci dragostea, se confirmă o dată în plus prin experienţa vieţii. Nelegiuirile invizibile din sfera intimă a vieţilor oamenilor se reflectă în dezordinea, haosul vizibil din societatea de astăzi, copii sănătoşi, practic, nu se nasc, femeile şi bărbaţii sunt invadaţi de multitudinea bolilor ginecologice şi urologice; tot mai mult în viaţa omului contemporan se înrădăcinează sentimente şi noţiuni ca: frustrare, înstrăinare, înrăutăţire, agresivitate, situaţie criminogenă, suicid etc.

Odată ce savanţii au ajuns la asemenea concluzii, investigaţiile în acest domeniu au fost interzise, considerându-se a fi tabu, şi lucrările ce au abordat acest subiect au fost treptat restrânse.

Practic, savanţii nu aveau de ales, demonstrarea ştiinţifică a faptului că omenirea contemporană este rezultatul vieţii amorale, instinctive, însemna renunţarea atât la pilonul şi principiul de bază al civilizaţiei actuale, trăirea pentru plăcere şi desfătare, cât şi la profitul enorm de pe urma sex-businessului. Dar cel mai important lucru, este faptul, că răspândirea masivă a cunoştinţelor despre telegonie nu ar permite promovarea revoluţiilor sexuale şi a diferitor teorii deocheate în domeniul moralei sexuale şi astfel ar pune în situaţia de risc activitatea și profitul unei enorme armate de cercetători și promotori ai sexului liber în epoca contemporană.

În prezent, teoria geneticii sexuale cuantice şi, în special, baza ştiinţifică a fenomenului de telegonie au foarte mulţi contestatori şi oponenţi. Aceasta se explică prin faptul că, pe lângă factorii sus-enumeraţi incomozi de a accepta şi recunoaşte acest fenomen, însăşi natura umană este predispusă să se autojustifice, dacă a greşit, şi să nege telegonia. Acest adevăr este bine descris de psihiatrul ortodox N. D. Guriev:

„Deoarece naturii umane îi este caracteristică tendinţa pozitivistă, mulţi oameni, mai mult sau mai puţin păcătoşi, încearcă să demonstreze că păcatul nu e rău, deoarece, dacă iar recunoaşte deşertăciunea păcatului, nu ar mai putea fi robii inconştienţi ai acestuia.

Actualmente, fenomenul telegoniei deseori este confirmat de destinele umane. Unii cercetători ai problemei consideră că telegonia presupune nu doar influenţa ereditară din partea primului partener asupra copiilor ulteriori, de la alţi bărbaţi, dar şi înrăutăţirea eredităţii. Păcatul desfrânării, fiind păcat de moarte, imprimă pecetea blestemului şi pe copiii desfrânaţilor nepocăiţi. Cu cât mai mult păcătuieşte desfrânatul, cu atât el devine mai murdar din punct de vedere spiritual, sufletesc şi genetic, se face asemeni unui vas plin cu mizerie, unui pământ otrăvit cu pesticide şi erbicide şi incapabil sa dea un rod bun.

Astăzi, când omenirea civilizată parcurge o profundă criză de moralitate şi specia umană este ameninţată de un acerb proces al propriei degenerări, savanţii, amintindu-şi de studiile lui F. Le Dantek, iarăşi se preocupă de investigarea problemei influenţei contactelor sexuale cu diferiţi parteneri asupra generaţiilor viitoare.

În plus, trebuie să menţionăm că cercetările în domeniul geneticii sexuale au şi o mare importanţă pedagogică. Consecinţele revoluţiilor sexuale atât din S.U.A., de la sfârşitul anilor ’60, începutul anilor ’70 ai secolului trecut, apoi, din Europa, cât şi pandemia de boli sexual-transmisibile (BST) şi HIV/SIDA, maladiile ginecologice şi urologice, problemele infertilităţii şi altele de acest gen, îşi găsesc explicaţia în teoria geneticii cuantice. De fapt, genetica cuantică descoperă mecanismele procesului complex în care alterarea spirituală a naturii umane (păcatele de moarte) se răsfrânge asupra ipostasului fizic uman.

S-a adeverit că în organismul uman, atât masculin, cât şi feminin, la nivel oscilator rămâne „memoria” fiecărui contact sexual. Iată de ce, în momentul când un bărbat sau o femeie intră în contact sexual cu un nou partener, la nivel genetic, în contact intră toţi partenerii anteriori ai lor.

În concluzie, ne dăm seama de ce s-au reanimat în zilele noastre tendinţe de a orienta tineretul către spiritul castităţii şi curăţiei chiar în societăţile cu un grad sporit al libertăţilor de tot felul.

Tatiana Doibai, profesoara, grad didactic superior.

Sursa: incorect politic via Claudia Janz