Tot ce nu ştiai despre surorile Brontë

Surorile Brontë, (Charlotte, Emily şi Anne) au trăit o viaţă scurtă, curioasă şi plină de joacă. La propriu, în copilărie, cele trei şi fratele lor, Branwell Brontë, îşi ocupau timpul inventând mai multe jocuri. Unul dintre ele presupunea construirea unor regate imaginare ale căror locuitori erau implicaţi în cele mai grozave aventuri la care s-ar putea gândi nişte copii. Traiul modest, care nu se potrivea cu firea lor studioasă şi excentrică, nu le prevestea un viitor confortabil. Deşi vieţile lor s-au sfârşit abrupt, asta nu le-a împiedicat pe fete să devină genii literare. Iată tot ce nu ştiai despre surorile Brontë.

Tot ce nu ştiai despre surorile Brontë

1) Surorile au fost trimise la școală… şi au suferit consecințe groaznice. În 1824, Charlotte și surorile ei Maria, Elizabeth și Emily au fost trimise de la casa parohială – unde locuiau cu tatăl lor și o mătușă – la un pension din localitate. Maria și Elizabeth s-au îmbolnăvit când erau acolo și au murit de tuberculoză; Charlotte și Emily s-au întors acasă. Este universal acceptat faptul că Charlotte a modelat decorul școlii de la începutul lui Jane Eyre după experiențele ei. Ea a pus moartea surorilor ei pe seama condițiilor insalubre de la școală.

2) Dintre toți frații, Emily avea cea mai rețintă și mai retrasă fire, așa că nu este surprinzător că s-a bucurat foarte mult de crearea și de evadarea în lumi imaginare.

3) Emily obişnuia să se uite ore întregi pe fereastră, meditând. Odată, Charlotte a prins-o pe sora ei privind la – ce a crezut iniţial – mlaştina la care avea vedere casa. Ulterior şi-a dat seama că perdelele erau trase şi că Emily a petrecut şase ore uitându-se la storurile albe ale ferestrelor.

4) Charlotte era mioapă, moştenind afecţiunea de la tatăl ei, care mai târziu a trecut printr-o operaţie de cataractă fără anestezie. Era atât de mioapă încât a trebuit să renunțe să cânte la pian, deoarece nu putea citi partitura din fața ei. Cu toate acestea, când era guvernantă, elevii ei au fost uimiți să descopere că aparent putea citi perfect în întuneric, o abilitate pe care o credeau un fel de magie.

Charlotte „și-ar fi dat tot geniul și faima pentru a fi frumoasă”

5) Charlotte este un gigant al literaturii, dar avea o statură foarte mică. Înălțimea ei estimată era de aproximativ 140 de centimetri, în timp ce Emily era cu aproape 30 de centimetri mai înaltă și cea mai înaltă dintre toți fraţii Brontë. Hainele ei, deținute de Muzeul Parohial Brontë, inclusiv pantofi, corsete, mănuși și rochii, s-ar potrivi unui copil de astăzi. Era foarte conștientă de înălțimea și de înfăţişarea ei, ceea ce l-a determinat pe editorul și prietenul ei apropiat George Smith să remarce mai târziu că „și-ar fi dat tot geniul și faima pentru a fi frumoasă”.

6) Anne a plecat de acasă pentru scurt timp ca să urmeze cursurile unui internat și, la vârsta de nouăsprezece ani, a început să lucreze ca guvernantă. Primul ei roman, Agnes Grey, se bazează pe experiențele ei din această meserie, pe care a practicat-o timp de câțiva ani. Surorile detestau ocupația de guvernantă și nici nu le plăcea perspectiva de a deveni profesoare. Tot ce și-au dorit vreodată a fost să scrie. Așa cum a spus Charlotte, „Ne-am prețuit încă de devreme visul de a deveni într-o zi autori”.

7) Au publicat sub pseudonimele masculine Currer, Ellis şi Acton Bell.

Tuberculoza a fost blestemul familiei

8) Charlotte deținea o bucată din sicriul lui Napoleon. Înainte ca dragostea lui Charlotte să devină prea evidentă, ea a fost bine privită de Constantin Héger (profesorul ei) și de soția lui. Atât de mult încât, cunoscându-i pasiunea pentru toate lucrurile legate de ducele de Wellington, Héger i-a dăruit Charlottei un fragment din sicriul lui Napoleon Bonaparte pe care acesta îl cumpărase anterior. Acum se află printre numeroasele comori de la Muzeul Parohial Brontë.

9) Toți fraţii Brontë au murit tineri. Tuberculoza a fost blestemul familiei. Branwell Brontë a murit la vârsta de treizeci și unu de ani, în septembrie 1848. Cauza oficială a morții a fost listată ca bronșită cronică, o formă de tuberculoză. Starea lui a fost cu siguranță agravată de alcoolism și dependența de laudanum și opiu. Emily, care a luat boala de la înmormântare, a murit doar trei luni mai târziu, la treizeci de ani. Anne a murit în mai 1849, tot de tuberculoză, la vârsta de douăzeci și nouă de ani. Charlotte a murit câțiva ani mai târziu, la aproape treizeci și nouă. Tatăl lor, Patrick Brontë, şi-a îngropat toţi cei şase copii.

Lorena Iordache

“O faţă care trudeşte atât de aproape de piatră s-a transformat ea însăşi în piatră! Îl văd pe acest om cum coboară cu pasul greoi, dar măsurat, către chinul său fără de sfârşit. Ceasul acesta, care este ca o respiraţie şi care revine tot atât de sigur ca nefericirea lui, este ceasul conştiinţei. În fiecare din aceste clipe când părăseşte înălţimile, coborând pas cu pas către viziunile zeilor, este superior destinului său. Este mai puternic decât stânca lui.”

“Îl las pe Sisif la poalele muntelui. Ne întoarcem întotdeauna la povara noastră. Dar Sisif ne învaţă stăruinţa superioară care îi neagă pe zei şi înalţă stâncile. Şi el socoteşte că totul e bine. Acest univers fără de stăpân nu-i pare nici steril, nici neînsemnat. Fiecare grăunte al acestui munte plin de întuneric alcătuieşte o lume. Lupta însăşi contra înălţimilor e de ajuns pentru a umple un suflet omenesc. Trebuie să ni-l închipuim pe Sisif fericit.”

― Albert Camus, “Mitul lui Sisif. Eseu despre absurd.”

Distribuie acest articol Oficial Media