ULTIMULUI VETERAN DE RĂZBOI DIN JUDEȚUL HUNEDOARA I S-A DAT ONORUL

Există forţa jertfei depline pentru semeni, neam şi ţară, există acel izvor de putere şi fără putinţă de secat. Există un singur nume pe care trebuie să-l cunoască orice român, în orice loc s-ar afla, există un nume pe care trebuie să-l slăvim în fiecare zi, există un nume în fața căruia trebuie să ne plecăm capul, pe care trebuie să-l rostim tot timpul cu vreme și fără vreme: acesta este VETERANUL- EROUL.

Acești oameni poartă pe umeri istoria, reprezentând o generație care stă mărturie zbuciumului de veacuri al pământului românesc, o generație căreia noi, cei de astăzi, îi datorăm libertatea și suveranitatea. Veteranii de război  din Valea Jiului s-au stins, rând pe rând.

În memoria celor plecați, ieri în municipiul Lupeni, la Cimitirul Eroilor, în prezența primarului Lucian Resmeriță, a viceprimarului Iacob Mesaroș, a membrilor Asociației Cultul Eroilor Regina Maria Hunedoara și a unor tineri patrioți a avut loc slujba de pomenire pentru toți eroii neamului românesc.

Venerabilul maior (rtr) TUDOR GHEORGHE, din Lupeni este SINGURUL veteran din al doilea  Război Mondial care mai supraviețuiește, nu numai în Valea Jiului, ci în tot județul Hunedoara.

Ieri  i s-a prezentat  onorul, a primit o uniformă militară datorită generozității col. Teodor Posuș și i-au fost înmânate tresele de maior, prin generozitatea  membrilor Asociației președintele  asociației hunedorene iar Dorel Șchiopu a readus în atenția celor prezenți, cum a fost instituit titlul de veteran de război, de Regele Carol I, în 29 aprilie 1902.

Respectând adevărul istoric, trebuie să spunem că recunoaşterea unei asemenea calităţi nu a venit de la sine, direct de la suveran, şi nici datorită propunerilor sau intervenţiilor vreunei instituţii a statului, ci în urma demersurilor unor bărbaţi curajoşi, foşti combatanţi pe redutele de la Griviţa, Plevna, Rahova, Smârdan, Vidin, care nu mai puteau suporta mizeria şi sărăcia în care trăiau şi s-au adresat direct regelui, care i-a primit la palat.

Ascultându-i cu atenţie, şi considerând îndreptăţite cererile lor, Carol I nu numai că le-a acordat calitatea cuvenită ci, printr-un Decret special, le-a conferit şi unele drepturi, precum se stipula, de pildă, la articolul 2 „Pentru ca fiecărui ostaş să i se asigure liniştea şi ocupaţia pentru tot restul de viaţă, i se pun la dispoziţie cele necesare în acest scop, ca stimulent pentru generaţiile viitoare”.

 ”Faptul că avem lângă noi, acum un veteran de război,  este o minune dumnezeiască, el a prins și luptele către Răsărit, împotriva rușilor  și după ce s-au întors armele, s-a dus până în Tatra. Astăzi îi facem cadou o uniformă militară  și   dacă este maior să fie și în spirit și în fapte. Mulțumesc tuturor celor care ați fost prezenți astăzi aici și să nu-i  uităm pe toți cei care, au luptat pentru apărarea independenței și suveranității României” a spus Dorel Schiopu.

Colonelul Teodor Posuș a însuflețit și el atmosfera și cu un cântec patriotic, a fost depusă o coroană de flori de tineri iar steagul tricolor  a fost înmânat veteranului de război.

Au luat mai apoi cuvântul rând, pe rând parte din cei prezenți, iar primarul Lucian Resmeriță a reiterat în intervenția sa  că: ”  Mă bucur că ne aflăm astăzi aici, lângă un erou, un veteran de război și vreau să-I mulțumim pentru ceea ce a făcut pentru VALEA JIULUI și întreaga Românie.  Ziua veteranilor de război reprezintă un moment de cinstire, onorant şi legitim, a celor pentru care conceptul de apărare a ţării a fost transformat într-un crez.  Generaţiile prezente şi viitoare au obligaţia de a-şi onora veteranii şi de a păstra mereu vie amintirea celor care şi-au sacrificat viaţa pentru ca noi, astăzi, să putem trăi liberi. Cu pioşenie ne înclinăm și  în faţa celor care care şi-au adus sacrificiul suprem, jertfindu-se pentru cea mai nobilă cauză – apărarea ţării. Avem datoria faţă de ei, adevăraţi eroi ai neamului românesc, să păstrăm integritatea şi libertatea acestei naţiuni, destul de încercată de-a lungul timpului.  Dumnezeu să-i odihnească!” .

Lunile aprilie şi mai sunt lunile în care, ar trebui să ne readucem aminte de aceste candele sfinte, care au clădit ţara şi ne-au adus libertatea.

Mulţi dintre veteranii noştri,  au intrat în cea de-a doua conflagraţie mondială, datorită împrejurărilor vremii.

Unii şi-au lăsat trupurile pe diferite meleaguri, departe, de ţară. Cei care au avut noroc şi i-a ajutat bunul Dumnezeu au reuşit să se întoarcă pe la casele lor, chiar dacă au îndurat şi ani de prizonierat în Siberia sau Transnistria.

„Haina mea de infirmieră – scria regina – a ajuns pentru soldaţi un simbol; pe când treceam albă de tot, de la unul la altul, reflectoarele mă luminau în noapte şi ştiam că în ochii ostaşilor, eu înfăţişez steaua nădejdii. Eram raza care le lumina calea, ceva viu, ceva aievea pentru care ei erau gata să trăiască, să lupte şi să moară(…)

Trebuie să ne unim și noi să îngrijim de mormintele celor care și-au dat viața ca țara și neamul să trăiască. Și noi trebuie să înălțăm monumente  în amintirea lor și să zidim biserici în care se vor citi rugile pentru odihna sufletului lor. Mulți au murit fără să știe care va fi sfârșitul, dacă am biruit sau am fost învinși.  Corpurile lor tinere zac în pământ și niciodată nu le vom putea spune că vitejiei lor datorăm biruința și că țara noastră este acum liberă și mare !

Nu vărsați lăcrămi pe mormintele eroilor, ci mai curând slăviți-i în cântece așa ca faima numelui lor să rămână un ecou prin legenda veacurilor” spunea REGINA MARIA , Mama răniților” și „Regina-soldat”, pentru atitudinea ei bravă din timpul Primului Război Mondial, când, alături de doamnele de la curte a fost prezentă,  direct pe front, în spitalele de campanie și a coordonat activitatea unei fundații de caritate.

Angella Dumitrascu

Distribuie acest articol Oficial Media