Uniunea Europeană sprijină conservarea patrimoniului cultural comun al Europei

Situl arheologic Sarmizegetusa Regia se află într-un proces de restaurare, cu ajutorul unei finanțări europene de peste nouă milioane de lei din PNRR. Situat în Munții Șureanu (Hunedoara), la o altitudine de 1.030 m, el face parte din patrimoniul mondial UNESCO din 1999.

Sarmizegetusa Regia a fost gândită și ridicată într-o perioadă de organizare profundă a lumii dacice, mai ales în timpul lui Burebista. Terasele au fost săpate manual, piatra a fost tăiată și transportată cu efort colectiv, iar lemnul a fost ales și pregătit cu grijă. Nimic nu era grăbit. Fiecare etapă avea un rost.

Arheologia arată clar că nu vorbim despre construcții haotice. Sanctuarele circulare și rectangulare, drumurile pavate, sistemele de apărare și de alimentare cu apă indică planificare, cunoaștere și disciplină. Sarmizegetusa nu era doar o cetate, ci un centru politic, religios și cultural.

Aici se adunau deciziile, legile și credințele. Aici se construia nu doar cu mâinile, ci și cu idei. Strabon descrie disciplina și organizarea dacilor, iar ruinele confirmă că această ordine nu era teorie, ci practică zilnică.

Privind  construcțiile realizate, înțelegi că dacii nu au fost doar războinici. Au fost constructori, meșteri și comunități care au ales să lase ceva durabil în urmă. Înainte de confruntările cu Roma, aici s-a muncit, s-a gândit și s-a construit.

Pe Terasa X din cadrul sitului se execută  operațiuni de conservare; tratamente de consolidare și înlăturare a factorilor de degradare; operațiuni de restaurare, care urmăresc restabilirea elementelor arhitecturale ale monumentului.

Printre altele, cea mai importantă intervenție cuprinde recompunerea prin anastiloză Templului mare de andezit, care va consta în amplasarea tuturor pieselor originare descoperite până în prezent.

Anastiloza este metoda de restaurare prin care elementele originale ale unei construcții prăbușite (în acest caz, tamburi de coloană, baze, capiteluri din andezit) sunt așezate la locul lor, rezultând o structură de o mai mare autenticitate comparativ cu o reconstrucție totală.

Săpăturile desfășurate de-a lungul secolului al XX-lea au identificat vestigiile a două faze constructive ale templului. Din prima etapă se păstrează, în zona colțului de nord vest, stâlpii de calcar ai delimitării sacre.

Pe latura de nord se conservă 29 stâlpi, iar pe cea nord-estică 5 stâlpi; aceștia sunt înalți de 83 cm și au baza evazată. Aceste elemente sunt așezate pe dale din calcar groase de 10 cm, 2,30 m lungime și 60 cm lățime . Acest templu a funcționat începând cu a doua jumătate a sec. I a.Ch, până la sfârșitul sec. I p. Ch, când a fost înlocuit cu un templu din andezit.

Templul, este așezat pe o terasă orizontală, marcată de șirurile de plinte de andezit așezate pe fundații de piatră spartă legată cu lut. Cele 33 de plinte au diametre cuprinse între 2 m÷2,20 m și grosimea de cca 35 cm.

Pe suprafața acestora se citesc urmele de prelucrare și de montaj ale bazelor și fusurilor de coloană care le suprapuneau. Mai mulți tamburi de andezit au fost descoperiți în zona sacră în poziție secundară sau reutilizați în zidul de incintă roman.

Structura templului este descrisă de autorii cercetărilor arheologice ca fiind alcătuită din 60 de coloane dispuse în șase rânduri. Într-o altă interpretare a urmelor conservate, templul era compus din patru rânduri de câte zece coloane.

Prin investiția preconizată se dorește conservarea și restaurarea ansamblului monument istoric și punerea în valoarea a componentelor sale arheologice:  temple, ziduri, turnuri, fortificație, pavimente, căi de acces, piese litice valoroase etc.

Ansamblul antic de la Sarmizegetusa Regia este parte a unui sistem complex de construcții și amenajări care caracterizează, în principal, epoca dacică, fiind cea mai importantă mărturie a acestei civilizații excepționale.

Angella Dumitrascu