Va fi cea mai mică prezență la vot și se va vota pe cele două extreme

Mă uit în jur și, din păcate, imaginea e limpede: suntem praf. Nu mai vorbim de alegeri democratice, ci de o reglare de conturi între două extreme, într-o țară anesteziată și obosită de propria-i lașitate.

Suntem praf și fără speranță

Prezența la vot va fi jalnică. De departe cea mai mică din ultimii 30 de ani. Și de ce ar fi altfel? Principalele partide nici măcar nu se mai prefac că-și susțin candidatul. Crin Antonescu a fost împins în față ca o rămășiță prăfuită a unei epoci care nu mai convinge pe nimeni.

A fost scos de la naftalină ca să dea bine în poze și să bifeze o candidatură. Atât. Nicio speranță reală, nicio energie, nicio strategie. De ce? Pentru că nici PSD nici PNL nu sunt interesați să câștige alegerile prin Antonescu, ci mai degrabă unii prin Ponta sau Simion, ceilalți prin Dan. Vom afla care a fost motivul.

O atitudine de slugă tipică celor care își servesc stăpânii străini, nu propriul popor

Pe cealaltă parte, votanții lui Călin Georgescu – omul interzis, omul care a vorbit simplu și curat despre o țară fără partide și fără politruci – nu se vor prezenta la vot sau, dacă o vor face, își vor anula buletinul cu o furie rece. Și îi înțeleg. Când vezi cum ți se calcă în picioare ultima speranță, cum ți se râde în față, ce altceva să mai faci decât să întorci spatele?

România adâncă simte că a fost trădată din nou. Simte că i s-a furat șansa la o schimbare reală. Mulți dintre cei care au ieșit în stradă, care au plâns, care au crezut într-o revoluție pașnică pornită din iubire – azi refuză să mai participe la mascaradă. Atenție: iubirea vorbită de Georgescu nu soluțiile – ele nu există. Au ărins declarațiile fără ca cineva să se întrebe cum se vor realiza aceste minuni și în câte mii de ani.

Boicot tăcut sau vot anulat: alegerea votanților lui Georgescu

Sondajul făcut de ziarul nostru pe 900 de intervievați spune totul: doar 128 și-au exprimat opțiunea. Restul – tăcere. O tăcere mai grea decât o mie de urlete. Dintre puținii care au răspuns, George Simion e pe primul loc, urmat de Victor Ponta, Nicușor Dan și, rușinos pentru marile mașinării de partid, Crin Antonescu pe locul patru. Semn clar că oamenii nu mai înghit propaganda nici cu pâine.

Pe teren, tabloul e clar:
Maricel și Zmeralda de la Ludești votează cu mult aur, că “ăsta măcar zice că-i scoate pe străini din țară”.
Chirilii și băbăețașii epilați votează cu Nicușorii, că “e cool să fii tehnocrat și să crezi în globalism și miracole birocratice”.
Iar băbuțele care își vând votul pentru un kilogram de ulei și două promisiuni mincinoase trag la Ponta, că “era bine când dădea pomeni”.

Suntem generația care și-a pierdut coloana vertebrală pe drum

Suntem sclavi. Suntem generația care și-a pierdut coloana vertebrală pe drum. Acceptăm cu seninătate să fim bătaia de joc a unor impostori și, culmea, ne-o furăm cu grație. Nu ripostăm, nu ne apărăm, stăm în genunchi și ne mirăm că ne-o trage sistemul.

Iar cei care cred că schimbarea vine din votul „responsabil” pentru unul dintre candidații reciclați nu înțeleg că jocul e deja trucat. Toți candidații de azi, de la Simion la Ponta, mimează – mai prost sau mai bine – modelul lui Călin Georgescu. I-au copiat expresiile, au împrumutat ideile, unii chiar și-au însușit gestica. Însă le lipsește esența.

Nu facea niciun miracol Georgescu, dar a reaprins speranta

Trebuie spus clar: Călin Georgescu nu venea cu soluții concrete. Nu oferea planuri de guvernare sau strategii aplicabile pentru România. El a vorbit doar despre o țară fără politicieni, fără partide, și a încercat să reaprindă în oameni ideea simplă a iubirii de țară și de aproape. A fost ”o chemare” mai mult emoțională decât practică – și tocmai asta a prins. Nu făcea niciun miracol Georgescu.

Iubire și libertate, Dumnezeu și pace. Fără partide, fără minciună, fără genunchi plecați în fața străinilor. A vorbit despre o țară în care oamenii sunt în centrul vieții publice, nu căpușele de profesie. De asta românii l-au urmat cu sufletul, nu pentru că oferea soluții tehnice la toate problemele, ci pentru că le-a reaprins flacăra demnității. Un lucru bun pentru spirit.

Va fi cea mai mică prezență la vot

Revoluția lui Călin Georgescu s-a întâmplat deja. Nu în urne, nu în sondaje, ci în inimi. Și sistemul s-a grăbit să o strivească tocmai pentru că știa cât de periculoasă este o Românie care începe să gândească singură.

Astăzi, bătălia nu se mai dă între partide. Se dă între două extreme alimentate de frustrare, disperare și o ultimă urmă de speranță că se mai poate salva ceva. Ce va ieși? Nu știu. Dar știu că, în orice caz, aceste alegeri nu vor vindeca rana adâncă a acestui popor. Dimpotrivă. O vor adânci. Suntem în genunchi. Și încă refuzăm să ne ridicăm.

24 de ore de libertate în plină dictatură

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri “…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media