Zgomotele din urechi- CAUZE psiho-emotionale si METODE DE VINDECARE

Acufena este un fenomen care mă face să aud sunete, precum șuierături, bâzâit sau scrâșnete, fără ca acest lucru să aibă vreo legătură cu ceea ce se aude în jurul meu. Poate fi ceva trecător sau permanent și se poate produce cu intensitate diferită a sunetelor. Acufena se manifestă mai des în cazul persoanelor care trăiesc un stres puternic legat de performanță. Apare adeseori în urma unui eveniment care a produs un șoc emoțional sau când nivelul de stres a crescut foarte mult, de exemplu după: divorț, pierderea locului de muncă, un accident etc. Am nevoie să fiu recunoscut și să mi se respecte identitatea, drepturile. Îmi este teamă că îmi voi pierde locul de muncă sau un anumit statut social, pe plan profesional sau în viața personală, și nu pot face față acestui lucru.

Uneori este posibil să am o dificultate de a-mi revizui unele idei și pot fi încăpățânat. Insist să rămân într-o situație care nu îmi convine. Mă opun schimbărilor pe care nu le-am ales eu și pe care nu le pot controla. Știu, inconștient, că dacă nimic nu se schimbă poate exista o separare, atât la nivel personal, cât și profesional. Când se întâmplă acest lucru este bine să mă întreb dacă mi-am ascultat vocea interioară. Este ca și cum nu aș fi fost conectat exact la radioul meu interior. Când caut un post de radio, care nu emite muzică sau discuții, pot să “aud liniștea”. Dacă însă mut frecvența undeva unde nu există nici un post care emite, aud păcănituri sau șuierături, ca și cum aș folosi un post cu unde scurte.

Există emoții pe care le refulez de frică să nu îmi tulbur echilibrul interior? Viața îmi reamintește să îmi ascult vocea interioară, nevoile și dorințele mele. Trebuie să mă ocup de mine pentru a diminua nivelul de zgomot și de interferențe care pot exista în gândurile și în emoțiile mele, deoarece faptul de a auzi aceste zgomote indică că poate exista și altceva ce nu vreau să aud, iar acel zgomot împiedică sunetele nedorite să ajungă la urechile mele.

Acufena indică faptul că trupul meu se află sub tensiune. Lucrurile se mișcă atât de repede în mintea mea încât am impresia că totul o să sară în aer. Sunt foarte atent la tot ceea ce se întâmplă în jurul meu. Când sufăr de acufenă mă simt des departe de o persoană dragă. Mă simt separat de ea deoarece avem o dificultate de comunicare. Tăcerea trăită mă sperie și frica devine insuportabilă. Am nevoie de asigurare, de explicații, de cuvinte frumoase, dar toate acestea nu există. Mă simt agresat de lipsa de comunicare. Nu am de ales decât să mă retrag în cochilia mea pentru a mă proteja de acest zid de tăcere. Trăiesc o anumită dualitate: am nevoie de singurătate, dar doar atunci când o aleg eu, nu atunci când îmi este impusă, sau când apare fără să o pot controla. Zgomotul pe care îl aud mă poate ajuta, de asemenea, să rămân în contact cu o suferință trăită pe care nu vreau să o uit. Acel sunet sau zgomot mă va ajuta poate să mă liniștesc? Așa ceva s-ar întâmpla dacă aș auzi zgomotul în realitate, în exterior.

Uneori tăcerea mă trimite cu gândul la noțiunea de moarte și la frica de ea. Creierul meu “face zgomot”, pentru a nu putea gândi. Este important să identific exact ceea ce aud – șuierat, fluierat, bâzâit, clopoței, claxoane etc. – pentru a identifica ceea ce trăiesc. De exemplu, este posibil să aud unul dintre următoarele sunete: susurul unui râu, urletul unui torent, clopote, bâzâit de albine, o singură notă de fluier, sunetul unui cimpoi, vântul foșnind prin copaci, mii de viori, sau un murmur adânc. Când se întâmplă acest lucru înseamnă că sunt în contact cu un sunet care există pe un plan interior, reprezentativ pentru un anumit plan al conștiinței. În acest caz însă nu este vorba despre acufenă, este vorba despre un sunet natural. Urechea mea interioară, spirituală, este deschisă. Pot să mulțumesc că aud un astfel de sunet, deoarece acest lucru indică faptul că sunt în contact mai conștient cu una dintre lumile interioare ale creației. Rămân liniștit și atitudinea mea este ca și cum chiar aș locui lângă un râu și aud în mod natural acest sunet. Creierul înregistrează acest sunet ca pe unul normal și mă simt în largul meu în viața de zi cu zi cu acest sunet natural.

Accept să îmi deschid mai mult urechile interioare pentru a fi mai în măsură să îmi captez vocea lăuntrică. Pot să încerc, de asemenea, să aud într-un mod mai conștient sunetele naturii și melodiile celeste pentru a mă bucura de mai multă pace și liniște. Orice formă de demers holistic (yoga, destindere dirijată, acupunctură, osteopatie, vitaminoterapie, energie etc.) mă poate ajuta să diminuez nivelul de stres și să îmi recapăt liniștea interioară. Pot ajunge să aud și eu sunete precum susurul unui râu, al unui torent, clopote, cimpoi, vântul care adie prin copaci, bâzâitul albinelor, sau viori. Acestea corespund unor sunete pe care le pot auzi pe diverse planuri ale realității interioare și mă pot ajuta să aflu pe ce plan mă conectez. Acest lucru înseamnă că urechea mea interioară este deschisă pentru a auzi mai mult realitatea acestor lumi.

Jacques Martel – “Marele dicționar al bolilor și afecțiunilor. Cauzele subtile ale înbolnăvirii.”

Oana Grigore

”Oamenii ar vrea ca binele să li se întâmple, să li se ofere de-a gata, fără ca ei sa facă ceva pentru el. Ori așa ceva nu se poate! Nimic nu se face fără noi, fără participarea noastră. Starea de bine apare abia după ce am experimentat starea de rău. Abia după ce am văzut ce nu ne place, ce ne doare, ce ne face să suferim, abia atunci înțelegem că nu mai vrem și începem să ne căutam binele. Insă binele îl găsim doar în legatura noastră cu creatorul, cu Dumnezeu.” http://oficialmedia.com/de-ce-au-oamenii-nevoie-de-repere/

Distribuie acest articol Oficial Media