O legendă populară povesteşte ca Sfânta Varvara stă închisă într-un cărbune întreg anul şi numai în această zi reuşeşte să vadă lumina zilei. De ziua Sfintei Varvara, minerii se roagă pentru cei trecuţi în nefiinţă, dar şi pentru ca minele să fie ferite, în anul următor, de accidente, iar minerii să fie călăuziţi în subteran de candela sfântă a Sfintei Varvarei. În rândul celor 14 sfinţi pe care evlavia Evului Mediu i-a numit „sfinţii ajutători”, Sfânta Barbara, sau Varvara, ori Vârvara, era invocată împotriva primejdiei de moarte subită şi de fulgere. Ea a fost martirizată în oraşul Nicomedia din Bitimia, pe vremea împăratului Maximin Tracul (235-238), un om de statură herculeană, care consuma o amforă de vin pe zi şi zdrobea cu o lovitură de pumn capul unui cal, şi care a voit să-i persecute pe creştini numai pentru că antecesorul său, Alexandru Sever, fusese îngăduitor faţă de ei. „Actele” Sfintei Barbara ne spun că ea era fiica unui om bogat din Nicomedia. Tatăl ei, Dioscor, a închis-o într-un turn înalt pentru a o pune la adăpost de vizitele unor peţitori nedoriţi, dar aici ea îi primea pe filosofii, oratorii şi poeţii angajaţi să o introducă în tainele ştiinţei şi artelor. Nemulţumită de ceea ce afla de la ei, l-a chemat la ea şi pe renumitul Origene; acesta l-a trimis pe ucenicul său, Valentinian, care i-a expus pe larg adevărurile învăţăturii creştine şi, apoi, la dorinţa ei, a botezat-o în secret. Urmând convingerile sale noi, a distrus toate statuile zeilor din castelul său şi a făcut semnul crucii pe pereţii casei. Când tatăl a văzut acestea, cuprins de mânie, a voit să o omoare cu mâna lui, dar ea a scăpat şi a fugit în pădure. El a alergat după ea, a prins-o şi, trăgând-o de păr, a dus-o direct la judecătorul Marcian, trimisul împăratului pentru condamnarea creştinilor. Deoarece a refuzat să sacrifice zeilor, a fost bătută cu vergi, zgâriată cu ghearele de fier înroşite, strânsă între plăci metalice înfierbântate; în cele din urmă, tatăl a cerut să i se facă onoarea de a pune el însuşi capăt vieţii acestei fiinţe care i-a insultat pe zeii Imperiului; a scos-o afară din cetate şi, cu o lovitură de secure, i-a tăiat capul. În aceeaşi clipă, un fulger ca din senin l-a transformat în cenuşă pe acel tată lipsit de omenie. De atunci, Sfânta Barbara este invocată împotriva primejdiei de moarte neaşteptată şi de loviturile fulgerului. Numele personal Barbara vine din limba greacă şi are la origine un cuvânt care înseamnă „bâlbâit”, adică om ce nu vorbeşte bine, şi se atribuia tuturor celor ce nu vorbeau limba greacă; de aici s-a dat numele de „barbari” celor străini de poporul grec sau roman. Ulterior, creştinii i-au numit „barbari” pe cei ce nu aveau religia creştină; astăzi, acest nume se atribuie în mod figurat celor care încalcă normele de civilizaţie şi buna-cuviinţă. Ca nume propriu, este departe de aceste sensuri, şi aminteşte de tânăra din Nicomedia, plină de credinţă şi curaj, care a căzut victimă barbariei. În limba română are mai multe variante: Varvara, Vărvara, Vârvara, Fărvara, Vărvăruca, Văruca etc. Purtătoarele acestor prenume o cinstesc pe Sfânta Barbara ca patroana lor cerească.
După ce i-a ocrotit vreme de câţiva ani pe cei care treceau pragul restaurantului “Montana” din Lupeni, icoana Sfintei Varvara, care a lăcrimat în preajma unei mari sărbători religioase, în anul 2015, a fost mutată sus, în Schitul Straja. De aproximativ o săptămână, locul unde a fost pusă la loc de cinste, în biserică, alături de alte obiecte religioase, a devenit loc de pelerinaj şi acest lucru nu poate decât să-l bucure pe părintele Dimitrie Ivaşco, chiriachul locului.
„Minunile se pot întâmpla oriunde. Dumnezeu este mare şi faptul că s-au întâmplat aceste minuni nu pot decât să ne bucure”, a declarat acesta.
Sfinţii părinţi de la Schit au ţinut să marcheze momentul săvârşirii minunilor printr-o însemnare în care este amintit faptul că „Această icoană a plâns de trei ori în praznicul Sfintei Treimi, în anul 2015, pe data de 1 iunie”. Schitul Straja, acolo unde se află acum această icoană, mai adăposteşte şi crucea care este coborâtă în Vinerea Mare, pentru cea mai mare procesiune religioasă din ţară şi Europa, care rememorează drumul lui Iisus Cristos către Răstignirea Sa, atunci când credincioşii, împreună cu un sobor de preoţi, parcurg peste 10 kilometri, către Golgota Văii Jiului.
”În Ziua Sfintei Varvara ne plecăm frunțile cu respect și recunoștință față de toți minerii Lupeniului, ai Văii Jiului și ai României care au pierit în tragediile din adâncurile pământului și ne rugăm ca Dumnezeu să le dea odihnă veșnică.
În același timp, ne dorim ca lumina Ocrotitoarei Minerilor să le călăuzească pașii în subteran celor ce astăzi sunt bravi mineri ai societății noastre. Transmit tuturor minerilor din Valea Jiului și din întreaga țară, multă sănătate, fericire și putere de muncă și le doresc ca în tot și-n toate să aibă parte mereu de Noroc bun!” a ținut să transmită senatorul Cristian Resmeriță.
Doamne, păzeşte-i pe români !