Știri din Târgoviște, Dâmbovița, România.

Omraam Aivanhov: Oamenii nu se vor putea transforma citind cărţi dintr-o bibliotecă

„Oamenii nu se vor putea transforma citind cărţi dintr-o bibliotecă. Ca să se transforme, ei au nevoie de cărţi vii care să-i stimuleze, să-i antreneze şi să-i orienteze pe drumurile vieţii.”

Născut în Macedonia în 1900, Omraam Mikhael Aivanhov devine, de la vârsta de 17 ani, discipolul Maestrului Peter Deunov în Bulgaria, fondatorul mişcării spirituale Fraternitatea Albă Universală. În 1937, Peter Deunov îl trimite în Franţa unde ţine conferinţe publice vreme de aproape 50 de ani, până la moartea sa în 1986. La ora actuală, mii de oameni din întreaga lume se consideră discipolii săi şi se străduiesc să-i pună în practică învăţătura.

„De la naştere, am avut o înclinare spre foc; mai târziu, am înţeles că nu trebuia să mă ocup atât de mult de focul exterior, ci trebuia să aprind mai întâi inima mea, apoi pe cea a altora.”

Din copilăria petrecută într-un sat sărac din Macedonia îi rămâne în special în amintire descoperirea pe care a făcut-o la 4-5 ani într-un loc apropiat de casă: apa limpede şi curată a unui mic izvor care îl fascina şi lângă care privea ore întregi. Mai existau şi copaci foarte înalţi în care îi plăcea să se caţere cât mai sus şi să privească zările. La vârsta de 16 ani, ca urmare a meditaţiilor şi a exerciţiilor de respiraţie, tânărul Mihail trăieşte o experienţă mistică ce îl marchează profund: el aude Muzica Sferelor.

„Există o lume a armoniei, o lume a veşniciei de unde au ieşit toate formele, toate culorile, întreaga muzică, iar eu am pătruns în această lume. Cu mulţi ani în urmă, am ieşit din corp şi am ascultat armonia sferelor… Timp de câteva secunde, am trăit, am văzut, am auzit cum cânta întreg Universul. Pietrele, copacii, munţii, oceanele, stelele, sorii şi toate creaturile cântau într-o armonie atât de măreaţă, atât de sublimă… De atunci, aceasta a rămas ca un criteriu, o mostră, un model, o măsură absolută, un punct de reper pentru a înţelege şi a situa toate lucrurile. Totul în viaţa mea a fost determinat de această iluminare.”

Intre 1917-1937 este discipol al Maestrului Peter Deunov în Bulgaria şi face primii paşi pe Calea Luminii.

„Adesea, atunci când mă gândesc la anii petrecuţi lângă Maestru, cred că cel mai important lucru pentru mine a fost acela de a trăi în aura sa.”

În 1937, cu doi ani înainte de declanşarea celui de-al doilea război mondial, Peter Deunov, presimţind tulburările ce vor veni, îl trimite în Franţa pentru a ocroti şi păstra învăţătura sa. Dintre cei patruzeci de mii de discipoli ai lui Peter Deunov din Bulgaria, numai el a fost considerat demn să o facă. La plecare, Maestrul îi spune:

„Îţi dau în dar o piatră preţioasă imensă, inestimabilă, dar cum trebuie să străbaţi o pădure plină de tâlhari şi de animale fioroase, această piatră trebuie să fie murdară ca să fie de nerecunoscut. Tâlharii se vor arunca asupra ta şi vor căuta să te fure, dar negăsind nimic preţios, te vor lăsa în pace. După ce vei reuşi să străbaţi pădurea cea plină de pericole, eu voi veni alături de tine ca să curăţăm piatra ce va străluci cu o putere fără asemănare.”

Din 1937 până în 1959 ţine conferinţe pe teme spirituale în diferite oraşe din Franţa şi din întreaga lume.

„Eu nu pretind că sunt un Maestru. Pentru moment, eu vă învăţ ceea ce am văzut şi am auzit de la Maestrul meu şi ceea ce am verificat eu însumi timp de douăzeci de ani lângă el. Despre ceea ce nu am verificat încă, nu vă voi vorbi deloc.”

În 1959 pleacă într-o călătorie în India şi în Tibet, vreme de un an de zile, unde are contacte deosebite în lumea spirituală. Reîntors în Franţa, între 1960 şi 1986, dezbate aici şi în conferinţele ţinute peste tot în lume marile teme spirituale ale învăţământului său, pe care îl numeşte şi yoga soarelui.

„Am primit în India un nume extraordinar, magic şi plin de sens. Numele acţionează în chip misterios asupra persoanelor. Există o întreagă ştiinţă, apropiată de ştiinţa numerelor: număr şi nume înseamnă aproape acelaşi lucru. Noul meu nume este Omraam Mikhael. „Om”, acest sunet distruge tot ceea ce este negativ, el corespunde lui „Solve” din Ştiinţa Iniţiatică. Solve trimite lucrurile la originea lor, transformându-le în lumină. Sunetul „Raam” are puterea, prin vibraţiile sale, de a condensa, de a coagula lucrurile divine şi de a le face palpabile, el este „Coagula”. Deci în numele meu se găsesc reunite cele două procese: Solve şi Coagula.”…

„Aş dori să vă vorbesc despre o yoga care le depăşeşte pe toate celelalte: yoga soarelui. Ea a fost practicată în trecutul îndepărtat de numeroase popoare, dar acum a fost uitată, mai ales în Occident. Fiindcă în sanscrită la soare se spune „surya”, eu am denumit-o Surya-Yoga. Este yoga mea preferată fiindcă ea reuneşte şi rezumă toate celelalte tipuri de yoga.”

„Am gustat din calea mistică: inima, sentimentele, iubirea.

Am gustat din calea spirituală: studiul, cunoaşterea.

Am urmat totodată calea împlinirilor prin muncă şi voinţă.

Şi totuşi, nu vreau să urmez o cale anume, ci pe toate trei împreună.

Omraam Mikhael Aivanhov mai compara învăţământul său cu o masă plină de bucate:

„Învăţământul meu este ca o masă pe care am pus tot ceea ce există ca fructe şi legume. Toate alimentele de pe pământ se găsesc aici, dar aceasta nu înseamnă că trebuie să le mâncăm pe toate. Da, eu sunt obligat să vă prezint toate adevărurile, toate metodele, toate soluţiile, dar fiecare trebuie să-şi aleagă ceea ce îi prieşte stomacului său.”

Mulţi oameni îşi închipuie că într-un învăţământ spiritual este esenţial cuvântul Maestrului, înţelepciunea pe care acesta o transmite, iar atunci când el nu spune nimic, ei nu învaţă nimic. Şi totuşi, chiar dacă Maestrul nu vorbeşte, strălucirea care emană din el ne comunică câte ceva din lumina şi forţa fiinţei sale.

„Păstraţi-vă credinţa în bine. Astfel veţi învăţa să faceţi faţă încercărilor, să lucraţi asupra lor şi să le primiţi apoi binecuvântările. Vă veţi asemăna cu o vale adâncă străjuită de munţi; toate apele ce curg din vârf o udă, o transformă într-un teren roditor unde cresc cei mai buni pomi fructiferi. Suferinţa îl obligă pe om să coboare în adâncurile fiinţei sale. Neavând nici o altă ieşire, el este obligat să facă apel la puterile sufletului şi ale spiritului; şi atunci când reuşeşte, în loc să facă auzite gemete şi strigăte de revoltă, el va emana un parfum îmbietor.”

sursa: karyn.ro

Citește și: