LUMINAȚIA sau ziua morților

În fiecare an, pe data de 1 noiembrie, credincioși creștini celebrează „Luminația” sau ”Ziua Morților”, așa cum este cunoscută în popor, considerată a fi sărbătoarea tuturor celor trecuţi la cele veşnice. Se spune că în această noapte sufletele morților vizitează lumea celor vii.

De asemenea, cimitirele se transformă în adevărate oaze de lumină datorită lumânărilor aprinse pentru cei morți. Pe 1 noiembrie, credincioşii din Maramureş, Transilvania şi Banat obişnuiesc să meargă la mormintele celor dragi, să le cureţe de buruieni, să le pună flori şi să aprindă lumânări rostind rugăciuni pentru sufletele celor plecaţi. În popor, noiembrie este considerată luna lui Brumar, când se întâlnesc tradiţiile păgâne cu cele creştine.

În bisericile occidentale, cea Romano-Catolică, cea Anglicană și cele Protestante, sărbătoarea Tuturor Sfinților se ține în ziua de 1 noiembrie, după calendarul gregorian. Prin sărbătoarea de la 1 noiembrie, Biserica aduce un omagiu solemn celor care, urmând chemarea lui Dumnezeu, au împlinit cuvântul lui Cristos: „Fiţi desăvârşiţi, precum este desăvârşit Tatăl vostru ceresc” (Matei 5,48). Numărul lor este cu mult mai mare decât al celor declaraţi ca atare de autoritatea bisericească şi înscrişi zi de zi în calendare. Sfântul Apostol Ioan, căruia Dumnezeu i-a dat harul de a contempla pentru o clipă locuinţa fericită a sfinţilor, scrie în Apocalipsul său (7,9-17): „Am privit, şi iată, o mulţime mare pe care nimeni nu o putea număra, din toate naţiunile, triburile, popoarele şi limbile… Acestea sunt cei veniţi din asuprirea cea mare, care şi-au spălat hainele şi le-au albit cu sângele Mielului… Nu le va mai fi nici foame, nici sete; nu-i va mai bate soarele, nici căldurile, căci Mielul îi va duce la izvoarele apelor vieţii, iar Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.” Între ei se află oameni de toate vârstele, condiţiile sociale şi profesiunile; din toate timpurile, începând de la cei dintâi oameni şi până în clipa de faţă; de pe toate regiunile pământului, din coliba de gheaţă de la poli, ca şi din junglele Ecuadorului; provenind din toate civilizaţiile pământului, dintre care cele mai multe astăzi sunt acoperite de nisipul pustiurilor şi al uitării omeneşti. Cinstindu-i pe sfinţi noi îl cinstim pe Dumnezeu cel Întreit Sfânt şi pe Fiul omului prin care ajungem la Tatăl: „Nimeni nu vine la Tatăl, decât prin mine” (Ioan 14,6); cunoaşterea şi admirarea vieţii lor, reproducerea înfăţişării lor în icoane şi statui, urmarea exemplelor pe care ni le dau ei, este răspunsul nostru la îndemnul psalmistului: „Lăudaţi pe Domnul în minunatele sale lucrări” (Psalmul 150). Ori, opera supremă a celui Atotputernic,  sunt sufletele create pentru veşnicie şi sfinţite prin „harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor”. De Luminaţie, laşi totul de-o parte şi faci un lucru neînsemnat, un gest mărunt: cu flori şi lumînări în mînă urci poteca spre cimitir, cu copiii tăi alături. Îi duci şi pe ei şi le arăţi locul care nu-ţi este indiferent, pentru ca mai tîrziu să ştie fără ezitare,  unde este. Să nu greşească, să nu li se bîlbîie paşii, cînd va fi să vină singuri….Şi sînt atîtea lumînări pe dealuri , încît cu siguranţă Luminaţia e ziua în care peretele dinspre noi al Raiului e ciuruit. În dreptul fiecărei găuri,  un chip drag aşteaptă să vii la întîlnire. Să vii la vorbitor,  aş zice, dar  nu ştiu, şi nimeni nu ştie, cine e liber şi cine e închis….

Potrivit legendelor populare, în prima zi de brumar, porțile dintre cele două lumi se deschid și numai acum morții pot să ne viziteze. Din acest motiv, proverbul “despre morți numai de bine” capătă o semnificație aparte.

Potrivit tradiției populare, în noaptea de 1 Noiembrie porţile dintre lumea celor vii și a celor morți se deschid, iar sufletele adormiților se întorc în lumea celor vii. În această noapte, cimitirele se transformă în adevărate oaze de lumina datorită lumânărilor aprinse pentru cei morți.
Ziua Morților sau Luminația, denumire ce provine din limba latină „commemoratione omnium fidelium defunctorum” – „pomenirea tuturor credincioșilor răposați”, este sărbătorită în calendarul romano-catolic în fiecare an pe data de 2 noiembrie, a doua zi după sărbătoarea Tuturor Sfinților. Deși este o sărbătoare catolică, ea a fost adoptată de mai toţi creştinii transilvăneni și este respectată cu strictețe.
Fiind o sărbătoare de asemenea importanță pentru creștini, de această zi se leagă numeroase tradiții și superstiții:
– se spune că în seara de 1 Noiembrie, în Ajunul Luminației, nu este indicat ca la mormântul cuiva drag să-și facă apariția cineva cu care s-a certat în timpul vieții;
– în Ziua Morților nu trebuie să fii zgârcit, nici egoist din contră, trebuie să se împartă bucate alese pentru pomenirea morților;
– în această zi nu este bine să te plângi și nici să fii supărat; se spune că morții nu vor să îi vadă suferind pe cei pe care i-au lăsat în urmă;
– de Luminație nu este bine să dai de pomană alcool înaintea unei mese calde;
– în această zi nu se spală haine și nici nu se muncește.

A halottak napja, minden szent napja, a fény vagy a fények, november 1-e a nap, amikor a halottak említést tesznek, amikor a gondolataink kegyesek a szeretteiknek, akik meghaltak. A világ számos keresztény országában ünneplik. A hívők speciálisan a templomba és a temetőbe mennek, megtisztítják a sírokat, és díszítik őket virágokkal, azoknak emlékére, akik az élet útján kísérték őket. November 1-jén, minden sír lesz egy kis oltár a fény. Több ezer és több ezer gyertya világít rá az örökkévalóságban élők emlékére.

Angella Dumitrascu

Distribuie acest articol Oficial Media