Urșii la colțul blocului și în curțile oamenilor sau pe șosele publice – Nicăieri în Europa nu există așa ceva!

Europa de astăzi, în plin secol XXI, se confruntă cu o realitate tot mai tensionată în ceea ce privește relația omului cu natura. Iar urșii, una dintre cele mai emblematice și controversate specii, se află în centrul acestui conflict. În timp ce țări vest-europene se laudă cu politici ecologice stricte și o aparentă armonie între protejarea faunei și siguranța cetățenilor, România devine un caz tot mai paradoxal – o țară cu cea mai mare populație de urși bruni din Uniunea Europeană, dar și cu cele mai grave incidente între oameni și animale.

Urșii la colțul blocurilor și în curțile oamenilor sau pe șosele publice

În România, urșii nu mai trăiesc doar în pădure. Sunt zăriți pe străzi, în fața caselor, la colțul blocului sau în curțile oamenilor. Ceva ce în alte țări ar genera stare de urgență, aici pare să fi devenit o rutină periculoasă. Atacuri mortale au fost înregistrate în județe montane, iar localnicii trăiesc cu frica de a ieși noaptea din casă. Legal, nu poți omorî un urs – nici măcar dacă intră în gospodăria ta. Autoritățile trebuie chemate, trebuie emisă o aprobare, urmează tranchilizarea, iar abia în ultimă instanță se permite extragerea letală. Până atunci, omul devine prizonier în propria curte.

România are astăzi o populație estimată la 10.400 – 12.800 de urși bruni, conform Ministerului Mediului și unui studiu genetic publicat în 2024. Este o cifră uriașă comparativ cu restul Europei, unde populațiile sunt modeste, fragmentate sau inexistente. Elveția, spre exemplu (zero urși) – țara care a găzduit faimoasa Convenție de la Berna pentru protecția faunei (1979) – nu are o populație stabilă de urși, doar indivizi rătăcitori care vin din Italia. În Franța trăiesc aproximativ 60 de urși în Munții Pirinei, în timp ce Spania păstrează ~300 de exemplare în Munții Cantabrici. Italia menține o populație de 90–100 de urși în regiunea Trentino, iar Austria sau Germania  (zero urși) nu au populații stabile, doar ce vin din țări vecine.

Prin contrast, România pare a fi nu doar un paradis natural pentru urși, ci și un „rezervor” nescris al Europei. Dar această abundență a speciei ridică întrebări firești: cum s-a ajuns aici? Și mai ales: de ce nu reușește România să își protejeze cetățenii în paralel cu protejarea faunei?

România un fel de zoo în care trebuie tu să-ți pui cușcă

Tot mai multe voci, inclusiv din rândul localnicilor, acuză faptul că România este întreținută, voit sau nu, ca un fond de vânătoare neoficial pentru marii miliardari ai lumii. Vânătorile cu caracter „clandestin” nu sunt un secret pentru cunoscători: persoane influente, uneori din străinătate, vin discret, prin canale oculte, pentru a ucide urși trofeu în munții României, departe de ochii publici și ai jurnaliștilor. Aceste practici sunt greu de dovedit, dar persistă la nivelul comunităților, printre pădurari și rangeri, ca o taină rostită în șoaptă. Într-o țară în care pădurile au fost tăiate cu complicități la vârf, cine ar crede că animalele din ele sunt mai bine păzite?

Statul român ezită între presiuni internaționale pentru conservare și presiunea populației, care cere măsuri ferme. În lipsa unei strategii coerente și a unor intervenții rapide, România se transformă într-un teatru al absurdului: protejăm urșii cu sfințenie pe hârtie, dar permitem tăcut atacuri asupra oamenilor; refuzăm cotele de intervenție pentru a nu deranja ONG-uri externe, dar închidem ochii la vânătorile de lux; suntem ecologiști la Bruxelles și neputincioși la Băile Tușnad.

Acum ca o paranteză între noi, că vorbește lumea… cu cât mai mulți urși cu atât mai puțin turism montan și implicit nu se mai vede nici ce s-a vândut, nici cui, nici ce s-a defrișat. De ce să pui paznici care să țină vânzarea țării dincolo de ochii lumii, când poți lăsa urșii să țină oamenii departe și… jumătate din munți deja s-au vândut.

Partide de vânătoare ”de colecție” între zvon și realitate

Realitatea e simplă: România are prea mulți urși raportat la teritoriul locuibil și la infrastructura actuală. În loc să redistribuie parte din populație spre alte regiuni montane europene, în loc să investească în coridoare ecologice și măsuri de prevenție, statul oscilează între inacțiune și reacție haotică. Localnicii montează garduri electrice din banii proprii sau închid școlile temporar din cauza urșilor. Turismul în unele stațiuni montane a început să scadă. Iar între timp, zvonurile despre partide de vânătoare „de colecție” în Munții Carpați continuă să circule.

Conform HG 1.182/2022, România permite intervenția în trei pași: alungare, tranchilizare/relocare și extragere letală, însă procesul birocratic este greoi, iar deciziile vin prea târziu. Între 2023 și prima jumătate a lui 2025, s-au raportat peste 140 de incidente în care urșii au atacat ferme, animale domestice sau au pătruns în zone rezidențiale. Mai mult de 10 persoane și-au pierdut viața în ultimii ani în astfel de confruntări, iar peste 30 au fost grav rănite (conform datelor centralizate de media și Inspectoratele pentru Situații de Urgență).

Într-o Europă care se vrea verde, dar își exportă problemele de conservare spre est, România a devenit colțul sălbatic convenabil. Nu pentru că așa au vrut cetățenii ei, ci pentru că instituțiile ei au fost prea slabe, iar natura – prea bogată.

Până când România nu va decide clar ce vrea: să protejeze, să controleze sau să comercializeze, conflictul om-urs va continua să fie tragic. Și, poate, uneori, mai mult decât despre urși, povestea este despre cum se gestionează puterea, natura și adevărul într-o țară care tace prea des.

Citește și:

Tragedie pe Transfăgărășan: un motocilist italian, ucis de o ursoaică în timp ce o fotografia

Deficitul bugetar al României este în Ucraina în timp ce copiilor noștri le sunt tăiate bursele

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri „…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media