Aurelian Cotinescu: Regele Mihai I, un om care a purtat coroana nu ca pe un privilegiu, ci ca pe o cruce

Context istoric

Regele Mihai I s-a născut la 25 octombrie 1921 și a urcat pe tron de două ori: prima dată între 1927–1930, ca minor sub regență, și apoi între 1940–1947.

A murit pe 5 decembrie 2017, la vârsta de 96 de ani, în Elveția, fiind înmormântat la Curtea de Argeș.

Figura sa rămâne asociată cu ideea de continuitate a monarhiei și cu rolul de arbitru în perioade de criză.

Cele mai importante realizări politice

Lovitura de stat din 23 august 1944: Mihai I a decis arestarea mareșalului Ion Antonescu și a rupt alianța cu Germania nazistă, orientând România către Aliați. Această acțiune a scurtat războiul cu aproximativ 6 luni și a salvat mii de vieți.

Menținerea instituției monarhice în momente de criză: În anii ’40, România era prinsă între presiunile Germaniei și Uniunii Sovietice. Regele Mihai a încercat să păstreze echilibrul și să protejeze suveranitatea țării.

Refuzul de a legitima regimul comunist: În decembrie 1947, sub presiunea sovietică, Mihai I a fost forțat să abdice. Totuși, prin poziția sa, a refuzat să devină un instrument al regimului comunist, păstrând demnitatea monarhiei.

Simbol al democrației după 1989: Revenirea sa în România după căderea comunismului a reînnoit legătura dintre Coroană și popor. A devenit un reper moral și un simbol al reconcilierii naționale.

 Moștenirea

Regele Mihai I rămâne în memoria colectivă ca un monarh al curajului și al sacrificiului, care a pus interesul național mai presus de cel personal. Actul din 23 august 1944 este considerat una dintre cele mai importante decizii politice din istoria României moderne, iar demnitatea cu care și-a purtat exilul l-a transformat într-un reper moral pentru generațiile viitoare.