NU SUNTEM OBLIGAȚI SĂ SUBSCRIEM

Dana Staicu – Rolul actorului

Trăim într-o lume în care prostul gust este la el acasă. O lume infestată de molima surogatului, a obscenității si trivialități de care deja suntem intoxicați.

Artistul, actorul în speță, nu are putere să învingă maleficul cotidian nici pe departe cu forța ARTEI de care dispune. E mult prea grotescă piesa interpretată de actorii lumii reale încât să poți nestăvilit să aplauzi din toată inima finaluri duioase, fericite ori tragedii bine jucate de mari actori având concursul marilor regizori.
Trebuie să reînvățăm ca pe un alfabet DECENȚA, BUNUL SIMȚ intr-o lume a prostituării generalizate.

Rostul actorului e de mare amploare, rolul actorului e neprețuit și e jucat alături de acela al educatorului într-o societate, dar nu atâta timp cât societatea vinde și cumpără inclusiv suflete, inclusiv artă, inclusiv bonton. Vigoarea FRUMOSULUI, îndeobște recunoscut, stă în pertinența ARTEI care propagă… o noțiune în fapt; iată unde începe și unde nu se sfârșește rolul, rostul actorului îndelung batjocorit, îndelung umilit de oamenii noii realități care se vrea atotputernică în rău, în murdar, în beznă.
Bunul gust se cultivă tot pe atât de mult cât acel ordinar. Copiii noștri, nepoții au nevoie și au dreptul să respire aer curat, să își oxigeneze intelectul cu tot ce e valoare, cultură, clasă! Au nevoie să se logheze la studiu individual mai mult decât la banii părinților.

Învățământul trebuie reformatat dar alături de el, cu la fel de multă încrâncenare, ARTA. Rolul ACTORULUI care demască imperios vacuumul ce se vrea abolit, încărcat, umplut cu zorii unei ere a CULTURII revigorate, cu educarea în sine plină de râvnă și puls.
Astazi asistăm la o ingradire indirecta a libertatilor. Este un act major de distrucție general acceptat ca fiind real să omori cultura unui popor încă din faza de germene, analizând încă și situația scriitorimii, intelectualității în întregul ei. Este un alt soi de genocid!
Din păcate!
La care nimeni nu ne poate obliga să subscriem!

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri „…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media