PASTELE CAILOR- sarbatoarea comunitatii bulgare din TARGOVISTE

In cadrul unei conferinte de presa sustinute ieri de primarul interimar, Cristian Stan, alaturi de Ionut Lascaie, directorul Centrului de Cultura Dambovita, Mircea Laslo, director marketing al Teatrului Municipal Tony Bulandra si Costache Vasile, presedintele  Asociatiei ZAEDNO a bulgarilor din Targoviste a fost lansata invitatia targovistenilor la sarbatoarea comunitatii bulgare, Pastele Cailor.

Evenimentul va avea loc sambata, 28 februarie, Cartierul Mihai Voievod, incepand cu orele 10.30.

Anul acesta a fost alocat un buget de 10.000 de lei din partea Consiliului Judetean, prin Centrul de Cultura Dambovita, pentru a fi asigurate premiile partiale ale concurentilor, promovare, mediatizare si pentru cazarea invitatilor din Bulgaria, asa cum ne-a informat Ionut Lascaie.

Primarul interimar al orasului, Cristian Stan, felicita modul constant al comunittaii bulgare de a pastra aceasta traditie si invita targovistenii la un spectacol inedit.

”As vrea sa felicit comunitatea bulgara din Muncipiul Targoviste din Cartierul Matei Voievod, pentru ca a stiut sa-si pastreze traditiile, un obicei unic din ceea ce cunosc,  iar sambata va fi un adevarat spectacol, la care si Primaria Targoviste contribuie prin intemediul Teatrului Municipal Tony Bulandra si la care invita toti targovistenii”.

Costache Vasile, presedintele Asociatiei ZAEDNO sustine ca aceasta sarbatoare este una a intregii comunitati targovistene din care implicit comunitatea bulgara face parte, iar  sprijinul acordat de Primaria orasului Targoviste a venit cu un plus de ajutor pentru a da acestui eveniment amploare si a fi parte din viata culturala a cetatii Valahiei.

Semnificatii  ale sarbatorii ”Pastele cailor” conform Asociatiei Zaedno

Paştele Cailor sau Konski Velikden, se sarbatoreste în prima sâmbătă a Postului Mare, sâmbătă care, după calendarul ortodox, este a Sfântului Teodor sau Todorovden, în limba bulgară. Acest obicei este unic în România, specific comunităţii bulgarilor de la Târgovişte.

Este ziua în care grădinarul bulgar şi calul său, după un obicei străvechi merg la biserică şi primesc binecuvântarea preotului pentru a fi sănătoşi în anul care urmează. La biserică, preotul binecuvântează cu apă sfinţită şi cu konceta (căluţi din aluat de pâine) pentru sănătate. După slujba religioasă femeile oferăkonceto bărbatului, iar acesta împarte darul în două părţi egale, jumătate o mănâncă el, jumătate o dă calului, pentru a întări legătura dintre ei. Muncile de primăvară începeau în credinţă şi speranţă de mai bine.

Acest obicei este una dintre moştenirile ancestrale pe care bunicii bunicilor noştri o au de la înaintaşii lor trăitori la sud de Dunăre, obicei păstrat şi astăzi. Având o puternică amprentă spirituală, credinţa fiind unul dintre pilonii existenţei lor, acest obicei arată ce importanţă dădeau grădinarii bulgari acestui nobil animal care i-a însoţit în bejanie şi i-a ajutat în munca lor. Mergeau împreună la preot să primească binecuvântare. Cum altfel să fi procedat omul simplu decât  făcându-şi prietenul necuvântător egal în faţa lui Dumnezeu? Un gest normal prin simplitatea şi pragmatismul său: gospodarul era bine dacă şi ajutorul lui de nădejde era bine.

CALUL  reprezintă o mare bogăţie şi ajutor nepreţuit în activităţile de zi cu zi. Îi veţi vedea, în zi de sărbătoare, cât de frumos împodobesc caii şi căruţele şi cât de mândri trec în atelajele lor, în picioare, cu căciulile şi pălăriile date pe ceafă, să fie văzuţi de departe! Este atitudinea pe care progresul, modernitatea n-au schimbat-o prea mult… Imagine a bulgarilor mândri veniţi de la sud de Dunăre, fugind de urgia otomană, rămasă neschimbată pentru generaţiile viitoare. Este momentul de glorie al acestor oameni simpli şi muncitori, puţin pretenţioşi, dar care seara nu intră în casa lor la masă înainte de a da tainul binemeritat tovarăşilor lor de trudă.

Oana Grigore

”Oamenii ar vrea ca binele să li se întâmple, să li se ofere de-a gata, fără ca ei sa facă ceva pentru el. Ori așa ceva nu se poate! Nimic nu se face fără noi, fără participarea noastră. Starea de bine apare abia după ce am experimentat starea de rău. Abia după ce am văzut ce nu ne place, ce ne doare, ce ne face să suferim, abia atunci înțelegem că nu mai vrem și începem să ne căutam binele. Insă binele îl găsim doar în legatura noastră cu creatorul, cu Dumnezeu.” http://oficialmedia.com/de-ce-au-oamenii-nevoie-de-repere/

Distribuie acest articol Oficial Media