Dragii noștri, așa cum v-am promis în cel mai recent articol, vom aduce în fața dumneavoastră actorii Teatrului Tony Bulandra Târgoviște, într-un moment artistic pregătit de fiecare, din micul colț al izolării în care ne aflăm cu toții de peste o lună.
Întâlnirea de astăzi este cu actrița Cristina Dumitra, cea care dincolo de pasiunea pentru actorie, ne-a mărturisit că îi place să scrie poezii, ”joc duritatea, dar timiditatea mea este bine ascunsă”, spune actrița.
Cristina Dumitra, mesaj pentru public: ”Toată ceața din suflet poate fi îndepărtată cu o rază de speranță, bucurie, simplitate sau onestitate.”
Am vrut să aflăm și mai mult, să deschidem puțin din inima omului Cristina Dumitra, care ne-a spus că ”fiecare rol îmi taie repsirația și mi-o readuce ca o resuscitare. Teatrul mă face să simt că trăiesc ceea ce nu pot trăi în viața reală, deși toate sunt din viața noastră.”
Despre visul ei, probabil unul dintre ele 🙂 ne-a transmis că își dorește să atingă un punct culminant al carierei, și chiar să-l depășească, dar și să-și vadă fiica ”pe cele mai înalte culmi ale perfecțiunii, în ciuda faptului că perfecțiunea nu există.”
Dincolo de ”carapace” am descoperit un om foarte sensibil, care încearcă să iasă la suprafață tocmai prin aceste scrieri, prin care vrea să se facă ascultat și conștient de ceea ce este și își dorește. Poate că această perioadă de izolare chiar are tainele ei și va scoate din noi tot ce este necesar să iasă la lumină, bune, rele, important este să le punem pe un scaun, în fața noastră și să stăm de vorbă. 🙂
Cele două poezii sunt ”cado” de la Cristina, așa ca de la orice suflet de artist, generos 😉 Mulțumim, Cristina! Să-ți împlinești toate visele! 😉
***
”AUTOPORTRET 1998/2020
Spui șoapte fară noimă
Gandești doar la povești,
Ești tristă și străină
Prin lume tu când treci.
Dar ești femeia care,
Dorind ceva, obține.
Dar și ființa care
Răneste fara milă.
Ești totuși om, se vede
Dar ai ceva suspect
Nu te trădează trupul
Ci felu-ți circumspect.
Cu cei din juru-ți râzi,
Cu ei te și petreci.
Dar gândul tău iți zboară
La zeii tăi azteci.( cei drepți)
Poate ai fost un vis
Ceva neîmplinit…
Un dar de mulțumire:
Ca totuși, te-ai născut.
Dar ce contează astăzi
Tu ești aici cu noi.
Femeia care poate
Să-și râdă și să-și plângă, ei.
Doar eu te mai iubesc,
Doar eu ti-am mai rămas.
Tu ești femeia care
Faci haz și de necaz…”
***
Cristina Dumitra: Dacă un el m-ar iubi, așa ar scrie pentru mine:
”Mi-e dor de tine doamnă
Aș vrea să te cuprind
Să simt miros de toamnă
Și setea să mi-o sting.
Să te ridic în brațe
Eu palmele să-ți strâng
Iar dorul să-mă-nalțe
În ceruri mai adânc.
Să beau din a ta gură
Să mușc din fructul tău
Să simt iar cum în mine
Clocotește doar sângele tău.
Te simt tot mai aproape
Tu vrei ca sa mă îmbăt
Cu vorbe dulci și șoapte
Să nu pot să mai dorm.
(07/02/2020)”
”Oamenii ar vrea ca binele să li se întâmple, să li se ofere de-a gata, fără ca ei sa facă ceva pentru el. Ori așa ceva nu se poate! Nimic nu se face fără noi, fără participarea noastră. Starea de bine apare abia după ce am experimentat starea de rău. Abia după ce am văzut ce nu ne place, ce ne doare, ce ne face să suferim, abia atunci înțelegem că nu mai vrem și începem să ne căutam binele. Insă binele îl găsim doar în legatura noastră cu creatorul, cu Dumnezeu.” http://oficialmedia.com/de-ce-au-oamenii-nevoie-de-repere/
Te ajutam sa faci bagajul!
URMARITI OFICIAL MEDIA PE CANALELE NOASTRE
AUTORII OFICIAL MEDIA
De ce ne sperie o VIATA NOUA? - Oana Grigore
Ce mai poti citi
UVT, singura universitate din Regiunea Vest care câștigă trei proiecte în Programul Educație și Ocupare (MIPE)
Apa din rețea nu este pentru udatul grădinilor!
Zilele patrimoniului de la Povergina: Sărbători culinare în miezul verii