Știri din Târgoviște, Dâmbovița, România.

Răzvan Buţă – Un tânăr care luptă pentru găeşteni

Si astazi, am parcurs impreuna cu colegii mei multi km (peste 12) tot cu rost, am avut iar intalniri si discutii pline de substanta cu locuitorii orasului.

Special pentru weekend este faptul ca in astfel de zile ne intalnim cu mai multi tineri, care vin acasa la Gaesti la sfarsit de saptamana, sa fie alaturi de copiii lor, lasati in cursul saptamanii in grija rudelor, vin sa fie alaturi de familie si prieteni.

Acesti tineri isi doresc sa nu mai faca naveta zilnic sau saptamanal catre serviciile aflate in alte localitati, ei vor sa poata sa munceasca in orasul lor, intr-un oraș sănătos economic din punct de vedere industrial si agricol, cu o infrastructura adecvata, cu oameni sănătoși, care sa aiba acces la educatie si la facilitatile oferite de era digitala prin servicii publice direct pe platforme online, prin crearea unor premise civilizate de viata si activitate.

In astfel de zile, discutiile se focalizeaza de la sine pe proiectele de urgenta maxima pentru oras, impreuna am discutat :

-despre centura rutiera,

-despre parcul industrial si despre beneficiile economice, cuantificabile in locuri de munca si dezvoltare economica – care ar ajuta tinerii, piloni ai generatiilor viitoare, sa poata sa ramana in oras langa familiile lor, sa fie partasi la educatia copiilor lor, sa nu mai fie necesar sa plece si sa ii lase in grija rudelor si nu in ultimul rand sa isi sprijine parintii si rudele la batranete.

-despre scoala si educatie;

-despre dezvoltarea armonioasa a cartierelor orasului, fie ca se numesc Arsuri. Vaideiasca sau ANL…

-despre siguranta si sanatate;

-despre o administrație corecta si eficientă

-despre biserici si problemele credinciosilor

-și despre celelalte necesitați și probleme ale gaestenilor!

Un lucru îmbucurător este acela ca locuitorii cu care discutam zilnic sunt preocupați de viitorul Gaestiului!

Si astazi va mulțumesc pentru susținere și pentru implicare! sursa: Răzvan Buţă

Lorena Iordache

„O faţă care trudeşte atât de aproape de piatră s-a transformat ea însăşi în piatră! Îl văd pe acest om cum coboară cu pasul greoi, dar măsurat, către chinul său fără de sfârşit. Ceasul acesta, care este ca o respiraţie şi care revine tot atât de sigur ca nefericirea lui, este ceasul conştiinţei. În fiecare din aceste clipe când părăseşte înălţimile, coborând pas cu pas către viziunile zeilor, este superior destinului său. Este mai puternic decât stânca lui.”

„Îl las pe Sisif la poalele muntelui. Ne întoarcem întotdeauna la povara noastră. Dar Sisif ne învaţă stăruinţa superioară care îi neagă pe zei şi înalţă stâncile. Şi el socoteşte că totul e bine. Acest univers fără de stăpân nu-i pare nici steril, nici neînsemnat. Fiecare grăunte al acestui munte plin de întuneric alcătuieşte o lume. Lupta însăşi contra înălţimilor e de ajuns pentru a umple un suflet omenesc. Trebuie să ni-l închipuim pe Sisif fericit.”

― Albert Camus, „Mitul lui Sisif. Eseu despre absurd.”

Distribuie acest articol Oficial Media