Sunt profesor, este ziua mondială a educației, nu sunt perfectă, dar sper că cineva se gândește cu drag la „doamna”

5 octombrie / Ziua Mondială a Educaţiei

Revoltă de Ziua Mondială a Educației

De vreo săptămână, pe Facebook, programele de ştiri, ziarele vuiesc : „Zi liberă de ziua educaţiei” „Elevii nu fac cursuri” „Profesorii sunt liberi”. Pe la porţile şcolilor şi grădiniţelor unii părinţi se revoltă: „abia au venit la şcoală şi deja au zi liberă. După ce au stat trei zile acasă degeaba (am făcut online, dar asta nu contează).

Începând cu primul ministru, continuând cu ministrul educației, părinți, ONG-uri și experți de experți îi critică și îi amenință pe profesori cu sancțiuni, toți vorbesc numai despre incompetența profesorilor. Părinții critică, acuză, arată cu degetul spre profesorii care nu au competențe pentru învățământul online, nu sunt bine pregătiți, nu înțeleg elevii, nu au vocație.

De astă seară au început să curgă urările…profesorii își fac urări.

Nimeni însă dintre autoritățile locale sau oficialități nu s-a gândit să le mulţumească profesorilor pentru tot ceea ce fac în aceste vremuri ciudate.

Au făcut-o pentru ei unii părinți și bunici ai copiilor.

Atitudini…și atitudini

Atunci când greşesc, zile întregi se întoarce greşeala pe toate părţile, curg acuzaţiile din toate părţile…E bine să înfierăm greşelile, dar…

Nu am văzut nici un reportaj, pe nici o telviziune care să vorbească despre zecile de ore petrecute de profesori în primele zile ale lui septembrie în şcoală pregătind sălile de clasă pentru începutul şcolii.

Ştiţi la fel de bine ca şi mine că nu poţi primi copiii oricum. Ei au nevoie de frumos, de armonie, de un mediu primitor şi cald. Aş fi vrut să văd reportaje despre dascălii care au rupt din bugetul familiei pentru a cumpăra cele trebuincioase pentru clasa lor, dar…

…primul ministru urlă că profesorii sunt slab pregătiţi (și nu se referea că nu sunt bine pregătiţi profesional din cauze independente de ei) și trebuie pedepsiți. Ministrul educaţiei (cine mai e ministru că nu știu. Era cineva numit Anisie dar de vreo lună și jumătate a plecat în campanie electorală și n-a mai venit. O mai fi ministru în exercițiu?)

Si unul și celălalt ies la rampă doar pentru a le mai interzice ba una ba alta…dar niciunul nu şi-au amintit să spună mulţumesc.

Vreau să clarificăm câteva lucruri.

Adevăruri din sistem

Profesorii români nu sunt nici mai buni, nici mai răi decât profesorii din alte țări. De pe băncile școlilor din România ies și copiii foarte buni, și buni, și mai puțin buni. În bună tradiție românească, societatea îi vede doar pe cei mai puțin buni și ca urmare profesorii puși la zid. Ați văzut cumva popularizați în media elevii cu rezultate excepționale și profesorii lor? Bineînțeles că nu!

Dar ați văzut zile la rând imagini cu profesori incapabili să controleze elevii, cu profesori care molestau elevi. Nu mă înțelegeți greșit. Nu aprob și nici nu vreau să ascund aceste fapte. Am fost printre primii care am susținut o selecție riguroasă a corpului profesoral. Dar susțin cu tărie că aceste cazuri NU sunt reprezentative pentru profesorii din România.

Avem rezultate mai slabe? Da. Dar nu profesorii sunt de vină. Nu numai ei. De vină este, în primul rând, clasa politică. Niciun partid nu a făcut din educație un obiectiv prioritar. Sub nicio guvernare nu s-a investit în educație. De peste 30 de ani funcționăm pe principiul „merge și așa”.

Nu mă supără atât reacția și atitudinea autorităților, cât atitudinea părinților. În 30 de ani nu am văzut nicio revoltă a lor împotriva indiferenței autorităților. S-au mulțumit să se revolte doar împotriva profesorilor.

Mai nou, au devenit, prin organizațiile de părinți, porta-vocea ministerului.

Mă întristează ura pe care unii părinți o revarsă asupra profesorilor.

Profesorii merită respect!

Toată lumea spune că suntem într-o situație specială, inedită în care intuim doar ce trebuie să facem. Suntem pe niște nisipuri mișcătoare, toți au voie să greșească, să ezite, să se teamă, numai profesorii, nu. Ei trebuie să fie perfecți. Ei trebuie să știe tot, să aibă soluții la orice, să fie doar profesori, nimic altceva. Ei trebuie să aibă vocație și să se dedice doar elevilor lor. Nici copiilor proprii, nici familiei, nici propriei sănătăți.

Sunt primele minute ale lui 5 octombrie și printre urările pe care profesorii și le-au făcut unii altora, au apărut injuriile. Câțiva jurnaliști obscuri, de 2 lei, au împânzit Facebook-ul cu postări otrăvite despre ziua educației și profesori, niște leneși care stau acasă și iau bani degeaba.

Poate un „mulțumesc”, măcar pentru faptul că i-au învățat să se exprime în propoziții sau să își numere cititorii, ar fi fost mai potrivit.

Sigur mâine vom vedea și mai multe atacuri. Vom vedea și urări și mulțumiri. Toți colegii mei merită să le primească.

Eu am primit aceste mulţumiri (a nu se înţelege că le-am primit de la autorități) şi sunt foarte fericită. Pentru acestea am rămas la catedră, pentru zâmbetele celor care mă întâlnesc pe stradă după ani, pentru cei care elevi ai mei fiind îşi aduc copiii tot la mine.

Acum un an de ziua educației eram pe plaiuri moldave pe urmele unuia din cei mai reprezentativi și excepționali dascăli ai acestui neam: Ion Creangă. Parafrazându-l aș zice: „Nu stiu alții cum sunt”…dar eu îmi respect profesia, îmi respect partenerii, copii și părinți.

E 5 octombrie, e ziua educaţiei şi eu vă mulţumesc dragi colegi pentru că existaţi şi rezistaţi!

Sunt profesor, este ziua mondială a educației, nu sunt perfectă, dar sper că cineva se gândește cu drag la „doamna”.

Secelean Rodica Nina

Distribuie acest articol Oficial Media