A nu fi deranjat de nimic din ceea ce ti se intampla…

„Filozoful Krishnamurti (cunoscut si ca mare învatator spiritual) a întrebat auditoriul la una dintre conferintele pe care le-a tinut spre sfîrsitul vietii sale: “stiti care este secretul meu?”.

Oamenii îl ascultau cu întreaga atentie, caci un învatator de talia lui Krishnamurti trebuia sa aiba un secret extraordinar, care-l adusese la atît de mare întelepciune. “Pe mine nu ma deranjeaza nimic din ce mi se întîmpla; acesta-i secretul”, a spus filozoful. Dar, haideti sa vedem “cum se poate sa nu te deranjeze nimic din ce ti se întîmpla” si ce implicatii are “absenta deranjului”, ca si “prezenta” lui sub forma protestului, iritarii, supararii, deprimarii, furiei, fricii etc.?

A fi deranjat – indiferent prin ce stare interioara – înseamna a te opune curentului vietii si aceasta se întîmpla pentru ca privesti evenimentele si lumea prin ochelari prea strîmti. Ocazia de a te simti “deranjat” se iveste tot timpul; la fiecare pas se poate sa fii din cale afara de deranjat. În trafic te poti simti enervat din cale afara. Pe strada te pot deranja gunoaiele, hirtiile aruncate, oamenii imbracati prost, fetele triste, aerul poluat, autobuzul care intarzie, vecinul, administratorul, seful, colegul de birou si tot asa. Provocarea la „deranj” poate aparea de oriunde; pana si pe un camp pustiu te poate enerva pustiul insusi, vantul sau arsita.

Intrebarea este: daca te lasi deranjat de lucruri atit de marunte, ce faci cand te paraseste partenerul de viata, cand dai faliment sau ceva important ptr viata ta iese invers decat ai sperat? „A nu te lasa deranjat” nu este posibil a decide ca poti sa accepti lumea, viata, conditiile experientei umane si tot ce se intimpla. Daca vei fi deranjat de un lucru cit de marunt astazi, miine vor fi doua lucruri marunte care te vor agasa. Si apoi vor fi trei, pina cand tot ce se intimpla, fie si ceea ce majoritatea oamenilor ar considera o binecuvintare, va deveni pricina de deranj. Te vor enerva toate. Te vor deprima. Te vor infuria.

Vei vedea de jur imprejur doar ce te scoate din sarite, ori ceea ce merge prost. Vei atrage in campul tau doar ceea ce-ti displace profund si astfel viata iti va confirma ca universul este ceea ce vezi. Si acum, cine sa te contrazica? Cine sa-ti spuna ca viata-i frumoasa, ca exista si o parte pe care nu o vezi, atita vreme cit mintea ti-e impresurata cu imagini si perceptii, dar si cu realitati care iti confirma viziunea?

A ajunge in stadiul in care „nimic nu te deranjeaza” nu este posibil printr-un salt simplu, de tipul „nu mai vreau sa ma deranjeze ceva”! Acesta este un exercitiu spiritual de mare putere si profunzime, care trebuie exersat zi de zi, in toate imprejurarile vietii. A nu fi deranjat, inseamna „a accepta” in intregime ceea ce vine, ceea ce este chiar acum. Dar „acceptarea” aceasta presupune transpiratie spirituala. Inseamna a intelege ca-n spatele tuturor intimplarilor poate fi un sens pe care nu-l vezi cu mintea si nu-l poti intelege cu logica.

Acceptarea nu se poate face prin forta. Ea incepe de la o decizie, aceea de „a accepta” orice se intimpla si a face exercitiul acesta in toate intamplarile vietii. A venit un tsunami peste tine si ti-a maturat fericirea. Daca nu ai in spate un exercitiu spiritual de acceptare a lucrurilor neplacute, dar marunte, tsunami-ul „vietii” te pune la pamint. A nu fi deranjat nu presupune a simti o ura atroce sau o iritare fierbinte pe care nu o exprimi din politete (cum se intimpla atit de des).

Numai puterea reala a Vietii, puterea interioara reala te ajuta sa ramai senin in mijlocul furtunii si sa simti ca prezenta furtunii sau a soarelui – dupa caz – nu este un accident.”

sursa-aici