AMA DABLAM-HIMALAYA: O lume în care bogăția se rezumă la pacea spirituală, iar agoniseala se face numai pentru necesarul zilnic

AMA DABLAM-HIMALAYA, UN PROIECT DE SUCCES

Stimabili iubitori de munte, natură și aventură, în perioada 15 octombrie – 8 noiembrie 2024 s-a desfășurat în munții Himalaya expediția Ama Dablam, care a avut ca scop ascensiunea muntelui cu același nume cu o înălțime de 6815 m.

Expediția s-a finalizat cu succes, cota maximă fiind atinsă pe data de 1 noiembrie la ora locală 7.30.

După trei runde de aclimatizare, care au cuprins urcări succesive până în taberele superioare la 5800 m și respectiv 6050 m, a urmat și ziua vârfului. S-a urcat din nou în Tabara 1 (5800m), iar de aici în noaptea de 31 octombrie la ora 22.30 s-a pornit spre vârf.

 Traseul începe destul de tehnic cu numeroase traverseuri pe zone stâncoase, echipate cu corzi fixe și culminează cu o cățărare verticală pe Yellow Tower care ne scoate în Tabara 2.

 Se continuă pe vestitul Grey Culoar care are o lungime de aproape 100 de m și cuprinde pasaje mixte, stâncă și gheață, urmând ca partea finală să ne scoată spre Tabara 3. De aici începe sectorul cel mai lung, dar și cel mai dificil spre vârf. Sunt 400 m de creastă înghețată cu foarte puține traverseuri, câteva și peste crevase, dar în general păstrează o linie verticală.

După 4 ore de efort susținut ajungem pe cota maximă. Splendoarea peisajului ne paralizează de emoție. În centru, Everestul, iar în jur, cât poți cuprinde cu vederea, numai munți.

După câteva poze de vârf, începem lungul și obositorul drum de întoarcere. Destul de multă lume între taberele 1 și 2.  Reușim ca până spre seară să revenim în Tabăra de Bază la 4500 m.

Au urmat alte câteva zile istovitoare petrecute pe drumul de întoarcere. Aeroportul Lukla s-a dovedit la fel de nefuncțional pentru noi la plecare, ca și la sosire. Cauza: Vremea nefavorabilă. Într-un final am apelat la o cale mai simplă, dar mai costisitoare: elicopter până în Kathmandu. Este de luat în considerare pentru viitoarele noastre intenții de a mai ajunge pe aceste meleaguri.

Important este că am reușit ce ne-am propus și că am ajuns acasă cu bine. A fost o experientă unică. Un munte extraordinar de frumos, cu un specific aparte, care te supune la multiple provocări. Am interacționat cu o lume în care bogăția se rezumă la pacea spirituală, iar agoniseala se face numai pentru necesarul zilnic.

Ca si recomandări pentru cei care doresc să ajungă prin zonă:

– Încercați să luați bilete de avion din timp și evitați Fly Dubai. Sunt foarte restrictivi! Dacă ai depășit greutatea bagajului standard (20kg), te usucă la fiecare kg în plus. Este important de reținut faptul că  nu au flexibilitate la biletul de întoarcere, adică nu se poate nici mai devreme, dar nici mai târziu de data programată. Prin urmare, datele trebuie respectate cu strictețe. În sens contrar, pierdeți tot și trebuie să luați un alt bilet.

– Partea cea mai delicată a aventurii noastre a fost “zborul” cu avionul spre și dinspre Lukla. S a așteptat și o săptămînă pentru a se zbura. Ideal, dar mai scump, este să luați elicopterul sau să vă înhămați cu nervi ca noi și să mergeți două zile cu jeep-ul, dar n-o luați ca sfat. Este istovitor, mai ales ziua 2.

– Legat de Ama Dablam, logistica este mai complicată decât muntele. De recomandat ar fi să faceți aclimatizarea pe un alt munte mai ușor din zonă, Lobuche bunăoară și să încercați să urcați vârful direct din Camp 1. E mai lung și mai obositor, dar te scutește de stresul din Camp 2. Mai este o variantă să plecați din Camp 3, dar este considerată la fel de nesigură.

În rest, atât peisajul, cât și mediul sunt copleșitoare și justifică tot efortul depus pentru a ajunge până acolo.

Acest proiect s-a realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Târgoviște și a Consiliului Județean Dâmbovița.

Oficial Media

Distribuie acest articol Oficial Media