Știri din Târgoviște, Dâmbovița, România.

Aoraki-Mt. Cook, muntele de la capătul lumii

Stimabili iubitori de munte, natură și aventură, în perioada 19 – 30 noiembrie 2025 s-a desfășurat în Alpii Sudici din Noua Zeelanda, ascensiunea vârfului Aoraki-Mt. Cook – 3725 m, unul dintre cei mai râvniți munți ai Planetei.

Echipa formată din Geo Badea și Dragoș State a atins cota maximă duminică, 24 noiembrie, la ora locală 11.00.

Totul s-a desfășurat pe repede înainte, muntele fiind destul de tehnic și plasat într-o zonă climatică extrem de instabilă, au fost nevoie de 10 ore de ascensiune delicată.

Au avut loc lungi drumuri obținute până am ajuns la Mont Cook Vilage, locul de unde se zboară cu elicopterul până la Pleateu Hut, refugiu situat la 2210 m. Fiind presați de fereastra de vreme bună, care pe acest munte durează 2,3 zile, în aceeași noapte am luat-o spre vârf.

Am pornit la drum în jurul orei 1.00 noaptea, iar după aproximativ 3 ore de urcuș continuu, la începutul porțiunilor expuse, Linda Shelf, un prag glaciar destul de lung care se oprește sub un horn înghețat de unde încep lungimile de escaladă. De fapt, de la baza hornului am început să folosim cuiele de gheță ca mijloc de asigurare. Ne-a prins dimineața sub creasta ce duce spre Summit Rocks și unde lungimile de coardă au început să devină mixte, stâncă combinată cu gheață. Cățărarea începe să devină din ce mai serioasă, cu multe traverseuri, praguri și fete înghețate. Ne-au zăbovit mai mult de 3 ore aceste lungimi, în jurul orei 9.00 am atins Summit Rocks (3450 m), punctul critic al ascensiunii, locul unde multe echipe se întorc din cauze multiple, cele mai multe legate de vreme și epuizare fizică.

Din aceste locuri începe să devină la fel de complicat, pentru că starea ghetii este foarte ciudată, neuniformă și compusă din bucăți ce se sparg sub colțari. Înaintăm ușor și atent, astfel în jurul orei 11.00 pășim pe creasta finală spre vârf. Frumos peisaj se deschide sub ochii noștri, însă nu avem mult timp la dispoziție pentru că retragerea trebuie să o facem tot pe unde am urcat, iar aceasta se complică pentru că se adaugă și oboseala acumulată la urcare.

Am migălit mult pe lungimile de retragere, am greșit și un rapel, coborînd pe un jgheab ce nu făcea parte din traseu, iar la retragerea pe Linda Shelf, emoțiile s-au ținut lanț. Zăpada înmuiată de Soare aproape că o lua la vale cu noi, iar în zona Gunbarrels, unde se află câteva culoare pe unde cad pietre, zăpadă și blocuri de gheață, a trebuit să trecem rapid și cu inima strânsă.

Odată ajunși pe ghețar, parcă ne-am mai liniștit un pic, dar rămân emoțiile crevaselor pe care le traversăm cu mare atenție.

Ajungem pe lumină la Pleateu Hut după aproape 19 km parcurși și 1800 m urcați.

Greu munte, însă nu atât de greu, pe cât de periculos. Un munte extraordinar de frumos, cu un specific aparte, care te supune la multiple provocări și-ți crează o experiență unică.

Am experimentat și învățat multe lucruri pe care vi le impartașim și vouă:

– Încercați să luați bilet de avion din timp și să aplicați din vreme pentru ETA (un fel de viză de intrare care se obține online). Sunt companii de zbor care vă refuză în avion, spre exmplu British airways.

– Să vă pregătiți sufletește pentru drumul lung. De exemplu Dubai-Auchan în jur de 16 ore.

– Legat de Mont Cook, logistica este mai complicată decât muntele. De recomandat ar fi să aveți câteva zile să vă reveniți de pe drum înainte să faceți vârful. Vă ajută enorm și puteți încerca chiar să urcați într-o zi până sub Linda Shelf unde să lăsați o parte din echipament și vă și aclimatizați cu ocazia asta. Ca recomandare de echipament colectiv, o coardă light de 60 m, 5 cuie de gheță, 3 ancore de zăpadă 5 anouri și 5 bucle echipate sunt suficiente.

– Foarte important! Încercați să urmăriți evoluția vremii din timp, pentru că muntele se află într-o zonă climatică extrem de instabilă.

În rest, atât munții, cât și mediul în genere sunt copleșitoare și justifică tot efortul depus pentru a ajunge acolo. Noua Zeelandă este cea mai frumoasă țără pe care am văzut-o până acum, cu o diversitate a peisajului uluitoare.

Acest proiect s-a realizat cu sprijinul Consiliului Județean Dâmbovița și a unui mic grup de susținători privați cărora le aduc sincere mulțumiri!

Geo Badea