Apel umanitar de la preotul Damaschin: „Copiii noștri îngheață în case iar noi rămânem fără lemne!”

Dragilor, duminică dimineață, pe la ora patru, nu aveam somn. Stăteam cu ochii închiși, încercând să mai prind câteva minute de odihnă, știind bine că urmează o zi lungă. În liniștea aceea adâncă a dimineții, când totul pare oprit, am auzit telefonul vibrând. O dată, apoi din nou. M-am ridicat, am verificat și am văzut zeci de mesaje.

Mesaje de la mame. Mame speriate, mame obosite, mame care ne cereau ajutorul cu disperare. Pe toate platformele. Pe TikTok, pe Messenger, pe Instagram, pe WhatsApp, chiar și prin SMS. Zeci de mesaje care spuneau același lucru, în forme diferite: „ne este frig”, „nu mai avem lemne”, „copiii tremură”.

Am deschis aplicația de vreme. –15 grade. Și atunci mi-am dat seama ce înseamnă, de fapt, toate aceste mesaje. Nu erau simple cereri, ci erau strigăte. Erau nopți petrecute cu copiii strânși în brațe, încercând să-i încălzească, erau mame care nu mai aveau pe cine să sune.

În același timp, deschizi știrile și vezi zeci de cazuri cu bătrâni găsiți în case fără viață, răpuși de frig. Bătrâni singuri, uitați de lume, descoperiți prea târziu. Realitatea este crudă și nu iartă pe nimeni. Ce li se întâmplă lor se poate întâmpla oricui, atunci când frigul se întâlnește cu singurătatea și lipsa de ajutor.

La fel sunt și mamele noastre. Singure, cu copii mici, în case reci, fără lemne, fără soluții. Pentru multe dintre ele, noi suntem singura scăpare. Ultimul telefon pe care îl mai pot da. Ultima speranță că cineva va veni.

Așa a început și ziua noastră de astăzi. Cu telefoane care nu se mai opresc, cu cereri care se adună și cu o realitate dură, care nu poate fi ignorată. Chiar mă gândeam că de mulți ani nu am mai trăit ierni atât de friguroase ca cea pe care o traversăm acum. Weekendul care tocmai a trecut a fost crâncen, greu de dus mai ales pentru familiile noastre sărmane, cu mulți copilași, pentru care frigul nu este doar o neplăcere, ci o amenințare zilnică. Au fost sate în care termometrele au coborât până la -20 de grade, iar din acele locuri au venit și cele mai multe solicitări de ajutor.

Zilele acestea suntem suprasolicitați. Cererile vin una după alta, iar echipele noastre cară lemne aproape fără oprire. Din păcate, mormanul de lemne din depozit scade vizibil de la o zi la alta. Vedem cu ochii noștri cum se împuținează, în timp ce nevoia crește.

Știu că este greu pentru toată lumea. Știu că fiecare are propriile griji. Dar tocmai de aceea vă fac un apel sincer. Avem nevoie de ajutor. Orice donație contează. 5 lei, 10 lei, 15 lei, 20 de lei, 50 de lei, fiecare contribuție, oricât de mică ar părea, înseamnă foc într-o sobă și căldură pentru un copilaș sărman.

Nu vă cerem imposibilul. Vă cerem să ne ajutați să nu lăsăm iarna să câștige. Să nu lăsăm frigul să se așeze peste copii care deja duc prea mult. Împreună putem încălzi o casă, putem salva o noapte, putem aduce puțină liniște într-o familie care trăiește la limită.

Vă rog să fiți alături de noi. Pentru copiii care tremură acum. Pentru mamele care nu mai știu pe cine să sune. Pentru că nimeni nu ar trebui să îndure gerul singur. Doamne ajută! Vă mulțumim din suflet pentru sprijin!„