Asumarea responsabilitatii si trecerea la actiune

Bryan Tracy este o autoritate de primă mână în domeniul cunoaşterii modului de a atinge succesul şi realizarea personală si un maestru în materie de dezvoltare a măiestriei evoluţiei şi stăpânirii de sine.
Unul dintre cei mai cunoscuti conferentiari, instructori si consultanti din lumea afacerilor. In fiecare an tine, in toata lumea, peste 100 de conferinte in fata unui auditoriu impresionant, despre dezvoltarea carierei si a succesului personal, despre conducerea companiilor, strategie, vanzari si succes in afaceri.

 
Iata ce spune acesta despre asumarea responsabilitatii si trecerea la actiune.
Acceptarea responsabilitatii totale pentru viata noastra este piatra de temelie pentru noi ca fiinte umane. Nu avem scuze, incercarile, reusitele, greselile fac parte din noi- sunt pasi spre ce ne-am propus.
Daca vrem sa ne autoevaluam in privinta propriei capacitati de asumare a responsabilitatii, o trasatura foarte importanta in dezvoltarea personala, iata cateva intrebari al caror raspuns ne poate edifica:

1.    Ma trezesc adesea repetand lucruri pe care le-am auzit la parintii mei?
2.    Frica de a esua ma opreste in a-mi asuma riscuri?
3.    Pot accepta criticile fara a ma simti amenintat?
4.    Imi pasa prea mult de ceea ce altii cred despre mine?
5.    Accept responsabilitatea pentru viata mea si comportamentul meu?

Raspunsurile la intrebari contin cheia de care avem nevoie pentru a rezolva acele probleme legate de frica de asumare a responsabilitatii in viata, in general. Brian Tracy, un guru in dezvoltare personala, insista foarte mult asupra urmatoarelor aspecte ce trebuiesc a fi stiute:
Ne nastem fara o constiinta personala. Invatam toate conceptele pe masura ce crestem. In anii de formare, copiii invata in doua moduri: prin imitare (unul sau ambii parinti) si prin trecerea de la disconfort la confort. Cel mai traumatizant disconfort pe care il poate suferi un copil este lipsa sau amenintarea cu lipsa a iubirii unui parinte.
Prin controlul pe care il exercita parintii, mai mereu pentru a-si proteja copiii, ei formeaza fara sa vrea comportamente limitative: “nu ai voie asta”, “lasa asta”, ceea ce mai tarziu in viata,va duce la ezitari si frica, de fiecare data cand apare ceva nou sau care presupune risc.
Comportamentul negativ compulsiv este caracterizat de cuvinte precum “trebuie sa, trebuie sa, trebuie sa”. Acesta apare atunci cand copilul este victima iubirii conditionate – atunci cand copilul intelege ca este iubit de parinti doar cand se comporta cum vor ei, si o va face tocmai din frica de a nu fi respins- de a pierde iubirea lor, singurul lucru pe care si-l doreste de la parinti. In fata amenintarii cu pierderea iubirii, el se conformeaza.
Conformarea duce la lupta interioara intre ceea ce simte copilul sa faca si parerea parintilor, mai tarziu, in viata de adult, parerea celorlalti, a caror apreciere si-o doreste, iar aceasta apreciere apare doar dupa ce persoana se apreciaza pe sine. Deci, aprecierea si iubire de sine (in sens bun, de evaluare pozitiva) aduc si aprecierea celorlalti.

Asadar ausmarea responsabilitatii si urmarea unui drum propriu, neimpus de cei din jur, sunt lucruri necesare atunci cand ne propunem sa realizam ceva durabil care sa ni se potriveasca cu ceea ce suntem noi de fapt in esenta. In cautarea balantei interioare si a echilibrului de care avem nevoie in dezvoltarea personala pentru a trai viata cu bucurie, aprecierea propriei valori si pastrarea acordul permanent cu sinele nostru, devin aripi catre setarea si apoi realizarea idealurilor.

sursa

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri „…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media