Bucureștiul la răscruce: o primărie care nu mai încape în nicio cutie

La mai puțin de zece zile de alegeri, Bucureștiul pare un oraș care și-a pierdut busola și, în același timp, și-a regăsit nervul. Nu mai suntem în 2020, când Nicușor Dan câștiga pe un val de revoltă anti-PSD și promisiunea unui primar „tehnic”. Nu mai suntem nici în 2016, când Gabriela Firea părea de neclintit. Anul 2025 a adus în ring patru candidați care, împreună, nu adună nici 90% din intențiile de vot, dar care au reușit performanța rară de a face capitala să pară, pentru prima oară după mulți ani, absolut imprevizibilă.

Daniel Băluță

Daniel Băluță, primarul Sectorului 4, a intrat în cursă cu aerul unui om care știe că poate câștiga fără să placă tuturor. Îi vezi afișele peste tot cu un zâmbet liniștit, o promisiune de continuitate. În sondajele PSD-comandate conduce detașat, cu 26-27%. În cele independente, diferența dintre el și următorii doi e sub marja de eroare. Băluță este „primarul de sector care a asfaltat trotuare”, dar a învățat să vorbească și despre metrou, și despre termoficare, și despre parcări supraterane, fără să pară că improvizează. Pentru mulți bucureșteni obosiți de haosul ultimilor cinci ani, el reprezintă varianta „funcționează și nu ne mai certăm în fiecare zi”.

Ciprian Ciucu

Ciprian Ciucu vine dinspre partea cealaltă a spectrului: un liberal care a condus Sectorul 6 cu o mână fermă și cu un discurs anti-PSD vechi de când lumea. În sondajele independente e la egalitate sau chiar peste Băluță. Ciucu promite  și revoluții și ordine. „O să facem ce trebuia făcut de 30 de ani și n-a făcut nimeni”, spune el în fiecare dezbatere, iar oamenii care locuiesc în Militari sau Drumul Taberei par să-l creadă. Are în spate un PNL care, deși ciuruit la nivel național, în București încă mai are mușchi.

Cătălin Drulă

Cătălin Drulă este, paradoxal, atât outsiderul, cât și favoritul unei părți a orașului care nu s-a împăcat niciodată cu ideea că USR a pierdut primăria în 2024. În sondaje e mereu pe trei, dar cu o traiectorie ascendentă în ultimele două săptămâni. Vorbește repede, cu cifre, cu grafice, cu furie controlată. Pentru tinerii din centru și pentru cartierele „cu pretenții” (Floreasca, Aviatorilor, Domenii), el e ultima speranță că Bucureștiul mai poate fi salvat de „sistem”, sistem care acum este condus chiar de USR. Problema lui e că o parte din electoratul care l-ar vota preferă să stea acasă dacă nu-l vede câștigător.

Anca Alexandrescu

Iar apoi apare Anca Alexandrescu, fenomenul care a spart toate modelele sociologilor. O candidată independentă, susținută discret de AUR, care în unele sondaje se bate umăr la umăr cu primii trei. Moderatoare la Realitatea Plus, a construit în ultimele luni un discurs simplu, furios și extrem de eficient: „Bucureștiul e condus de incompetenți și de străini, iar noi plătim facturile”. Pentru cei care locuiesc în Pantelimon, Ferentari sau Berceni și care nu se mai regăsesc în niciunul dintre cei trei „de sistem”, Anca e vocea care le spune că nu sunt nebuni că se supără.

Patru candidați, patru Bucureștiuri. Patru povești care nu se mai întâlnesc nicăieri

Orașul acesta nu mai votează pentru un primar, ci împotriva a tot ce l-a enervat în ultimii ani: trafic, șantiere infinite, facturi uriașe la încălzire, parcări dispărute, cozi la ghișee, politicieni care promit și uită. Indecișii sunt încă 12-15%, iar prezența va fi, cel mai probabil, sub 50%. Câteva zeci de mii de voturi vor decide dacă Bucureștiul rămâne cu un primar „de stânga rațională” (Băluță), cu unul „de dreapta eficientă” (Ciucu), cu un om din sistem autodeclarat anti-sistem (Drulă) sau dacă, pentru prima oară în istoria recentă, un candidat cu sprijin naționalist-suveranist câștigă Bucureștiul (Anca Alexandrescu).

Pe 7 decembrie seara vom afla dacă Bucureștiul mai crede în continuare că poate fi guvernat de oameni care vor să-l schimbe cu adevărat sau dacă, pur și simplu, a obosit și vrea liniște, indiferent de preț. Până atunci, orașul stă în expectativă, ca un boxer în colț, între runde, așteptând să vadă cine mai are putere să lovească decisiv.

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri „…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media