Căderea elitelor. Pentru un observator extern, declinul curajului este, poate, trăsătura cea mai frapantă a Occidentului

Lumea occidentală și-a pierdut curajul civic, atât în ansamblu, cât și în fiecare țară, fiecare guvern și, desigur, în cadrul Organizației Națiunilor Unite.

Acest declin al curajului este deosebit de evident în rândul clasei conducătoare și, în mod predominant, în sfera intelectuală, ceea ce dă impresia că întreaga societate este lipsită de curaj.

Politicienii și intelectualii, în special, manifestă această slăbiciune, această ezitare, în acțiunile, discursurile și, mai ales, în considerațiile teoretice pe care le avansează cu grabă pentru a justifica faptul că modul lor de a acționa – care bazează politica unui stat pe lașitate și servilism – este pragmatic, rațional, legitim și se situează chiar la un anumit nivel de elevație intelectuală, ba chiar morală.

Acest declin al curajului, care, în unele cazuri, ajunge până la pierderea oricărei urme de virilitate, este subliniat cu o ironie aparte de cazurile politicienilor sau intelectualilor care, brusc, dau dovadă de un elan de curaj și intransigență față de guverne slabe, țări lipsite de sprijin sau mișcări condamnate de toți și incapabile de a riposta.

În schimb, limbile lor amuțesc și mâinile lor încremenesc atunci când se confruntă cu guverne puternice, forțe amenințătoare, agresori sau Internaționala terorii.

Mai trebuie oare reamintit că declinul curajului a fost întotdeauna considerat semnul prevestitor al sfârșitului?

(Alexandîr Soljenițîn, extras dintr-un discurs ținut la Harvard, într-un timp imemorial, într-o galaxie foarte, foarte îndepărtată…)

Notă: este suficient să vă reamintiți că moțiunea de cenzură contra Ursulei von der Leyen a determinat niște politicieni – lingăi de la noi și din UE să mă acuze că dau în Uniune și în fabrici și uzine. Bineînțeles, a ieșit imediat și acuza că moțiunea e “mâna Moscovei”… În loc să vadă în Ursula ceea ce este, un dictator în devenire, care a început prin a fi un imitator slab al lui Putin și un epigon al lui Xi Jinping, acești slugoi m-au acuzat pe mine că “fac de râs țara” prin … introducerea unei moțiuni de cenzură, cel mai democratic și mai curajos lucru pe care îl poate face un politician. Moțiune care, direct, a fost votată de 175 de euro-deputați, și indirect (prin refuzul ostentativ de a vota cu Ursula), de alți 130 de euro-deputați. Moțiune care a fost aplaudată și lăudată de presa europeană și de un mare număr de cetățeni europeni, și care a deschis Cutia Pandorei, ușa pe care Ursula va fi obligată curând să iasă, părăsind poziția de președinte CE… Nu mă pot abține să remarc sutele de idioți utili ai sistemului care m-au înjurat cu patos, aici, pe facebook sau pe tik tok, că “am făcut de râs țara”…