Oficial Media

Știri din Târgoviște, Dâmbovița, România.

Calendarul zilei de 23 martie. În 2001, sculptorului Ion Irimescu i-a fost decernat Premiul pentru Excelență în Cultura Română

Calendarul zilei de 23 martie. 752: Ștefan al II-lea devine papă. A murit trei zile mai târziu, înainte să fie consacrat și nu se află pe lista oficială de papi a Vaticanului.

  • 1801: Țarul Pavel I al Rusiei este lovit cu o sabie, apoi strangulat, și în cele din urmă călcat în picioare în dormitorul său de la Castelul Sf. Mihail. Va urma la tron fiul său cel mare, Alexandru I al Rusiei.
  • 1821: Revoluția de la 1821: Se ajunge la un acord cu boierii rămași în București (jurămîntul reciproc de credință). În virtutea acestuia, Tudor Vladimirescu recunoaște vremelnica stăpânire a țării, alcatuită din boierii patrioți acceptând să conducă țara împreună cu ei. Boierii declară că pornirea slugerului Tudor nu este rea. Are loc legitimarea acțiunilor lui Tudor de către clasa politică.
  • 1821: Războiul de Independență al Greciei: Bătălia și căderea orașului Kalamata.
  • 1847: Un incendiu uriaș distruge 20% din orașul București.
  • 1898: Se adoptă Legea învățământului secundar și superior, elaborată de Spiru Haret și C. Dimitrescu-Iași, care instituie învățământul secundar de opt clase, în două cicluri (inferior și superior) și în secții (modernă, reală și clasică), gimnazii și școli normale și organizează mai temeinic învățământul superior.
  • 1917: Proclamația regelui Ferdinand I, prin care se promite pământ și vot universal.
  • 1919: Benito Mussolini fondează, la Milano, „Fasci di Combattimento” (partidul fascist italian).
  • 1921: Crearea Reichswehr-ului, armata Republicii de la Weimar.
  • 1933: Reichstagul adoptă o lege prin care se acorda guvernului lui Hitler împuterniciri speciale.
  • 1939: Semnarea Acordului economic româno-german, Tratatul asupra promovării raporturilor economice dintre Regatul României și Reichul German, care deschidea calea subordonării economiei românești intereselor politicii hitleriste.
  • 1942: Al Doilea Război Mondial: În Oceanul Indian, forțele japoneze capturează Insulele Andaman.
  • 1945: Legiferarea reformei agrare. Au fost expropriate proprietățile mai mari de 50 ha, fiind împroprietărite peste 900.000 de familii de țărani.
  • 1956: Pakistanul devine prima republică islamică din lume. Ziua națională.
  • 1968: În încercarea de a calma neliniștile statelor membre ale Tratatului de la Varșovia, Alexander Dubček, la întâlnirea de la Dresda, a dat asigurări secretarului general al PCUS, Leonid Brejnev, președintelui Consiliului de Miniștri al URSS, Alexei Kosîghin, altor lideri ai țărilor membre, că mișcarea Primăvara de la Praga nu va modifica poziția Cehoslovaciei în blocul estic.
  • 1983: Propunerea președintelui american Ronald Reagan de a realiza un sistem de apărare antirachetă cu bază în spațiu, cu ajutorul unor noi tehnologii, Initiațiva de Apărare Strategică, supranumită și războiul stelelor.
  • 1998: Pelicula „Titanic” a adunat nu mai puțin de 11 trofee Oscar, egalând filmul „Ben-Hur”, care stabilise recordul pentru cele mai multe premii câștigate.
  • 1999: Javier Solana, secretar general al NATO, dă ordinul de lansare a operațiunilor aeriene în Republica Federală a Iugoslaviei. Președintele american Bill Clinton a declarat: superputerea mondială trebuie să se îndrepte împotriva purificărilor etnice.
  • 2001: Sculptorului Ion Irimescu i-a fost decernat Premiul pentru Excelență în Cultura Română.

2001: Stația orbitală MIR, cântărind 140 de tone, s-a dezintegrat în atmosferă, deasupra Pacificului de sud, încheind cei 15 ani de orbitare în jurul Pământului.

Ion (Nicu) Irimescu (n. Arghira, România – d. , Fălticeni, România) a fost un sculptor român, profesor și membru al Academiei Române.

Biografie

Centenarul artist plastic român a fost fiul lui Petre Irimescu, proprietar, și al Mariei Cazaban, pedagogă; a mai avut frați pe Alexandru și Verona[2]. După absolvirea școlii primare nr. 1 din Fălticeni între anii 1910-1915[2], urmează cursul secundar la Liceul Nicu Gane din același oraș (1915-1924), unde a participat la punerea în scenă a unor piese de teatru, pictând decorurile. Între 1924 și 1928 este student al Școlii Naționale de Arte Frumoase din București, unde i-a avut ca profesori de sculptură pe Dimitrie Paciurea și Oscar Han. În timpul studenției a pictat biserica cu hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavril din Oprișeni-Fălticeni. În 1928, după absolvirea Școlii Naționale de Arte Frumoase este numit profesor de desen la Școala Normală „Ștefan Cel Mare” din Fălticeni[3]. În anul 1933 s-a căsătorit cu Eugenia Augustina Melidon, profesoară[4]. Este profesor de desen la Gimnaziul din Pașcani (1933) și titular al catedrei de desen la Liceul C.F.R. din același oraș (1934)[5]. În 1936 este numit profesor de desen la Liceul C.F.R „Aurel Vlaicu” din București până în 1939 când este profesor de desen și caligrafie la Liceul teoretic de băieți „Radu Greceanu” din Slatina.

Operă, expoziții, colecții, muzee

Statuia lui Constantin Brâncuși, Parcul Herăstrău, București (1967)

Monumentul “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, 1976

În anul 1928, la absolvirea academiei, are loc debutul său la Expoziția de Pictură și Sculptură din București, unde a expus lucrarea Eden[4]. În anul 1929 participă la Salonul oficial de pictură și sculptură, unde expune Nud de fată și la Salonul artiștilor francezi[4]. În 1930, obținând o bursă de studii pentru Școala Română de la Fontenay-aux-Roses, pleacă la Paris și se înscrie la Académie de la Grande Chaumière, unde lucrează sub îndrumarea profesorului Joseph Bernard, fiind în special influențat de sculptura lui Antoine Bourdelle. În 1932 i se acordă Mențiunea de onoare a Societății artiștilor francezi, pentru lucrarea Autoportret, expusă la Salonul de primăvară de la Paris. La Salonul de toamnă de la Paris din același an participă cu lucrarea Portret de fată[4]. Din 1933, anul întoarcerii în România, Ion Irimescu participă la toate expozițiile organizate, atât în țară cât și în străinătate. În 1940 este numit profesor la Academia de Belle Arte din Iași, mai târziu (1950) la Cluj, iar din 1966 funcționează ca profesor de sculptură la Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din București.

În 1942 este prezent la Salonul oficial al Moldovei din Iași, unde i se acordă premiul Ministerului Culturii și al Artelor[5]. Tot în anul 1942, participă la Expoziția de Artă românească din cadrul Bienalei de la Veneția, cu lucrarea Cap în stil florentin[5].

În 1956 participă la Bienala din Veneția, expunând la pavilionul românesc 15 lucrări, iar în 1961 expune la Expoziția de sculptură contemporană, organizată pe lângă Muzeul Rodin din Paris. Expune de asemeni la Berna, Helsinki, Budapesta, Dresda, Moscova, Varșovia, Praga, Paris, Stockholm, Londra, Roma, Berlin, Bonn, Istanbul, Ankara, Tel Aviv, Damasc, Cairo, Alexandria.

În 1975 donează muzeului orașului Fălticeni un mare număr de sculpturi și desene, cu care se înființează Colecția „Ion Irimescu”. Este ales în 1978 președinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România, unde activează până în 1989.

La 27 februarie 2003 Academia Română îl sărbătorește cu prilejul împlinirii vârstei de 100 de ani. Este al doilea artist român aflat în viață la sărbătorirea Centenarului său, după Cella Delavrancea.

La sfârșitul vieții, s-a retras la Fălticeni, unde s-a ocupat de muzeul care adăpostește jumătate din operele sale și pe care Irimescu le-a donat orașului (aproximativ 300 sculpturi și 1000 desene), dând naștere astfel celei mai mari colecții permanente de autor din România. Una dintre lucrările lui, statuia prințului cărturar Dimitrie Cantemir, se află la Biblioteca Ambrosiana din Milano, între statuile lui Dante și Shakespeare.

Ion Irimescu a relatat că în cursul unei întrevederi cu Nicolae Ceaușescu, i-a prezentat acestuia intenția de a ridica la Fălticeni o statuie din bronz, în mărime naturală, a lui Mihail Sadoveanu, dar că nu are bronzul necesar turnării lucrării. Spre surprinderea sa, Ceaușescu i-a trimis „cadou” statuia lui Stalin care, după ce fusese dată jos de pe soclul din Piața Aviatorilor, a rămas depozitată într-un subsol al C.C. al P.C.R. Și astfel, Stalin modelat de Dumitru Demu s-a transformat în Sadoveanu, plămădit de Irimescu.[6]

La 28 octombrie 2005 marele sculptor moare și este înmormântat în cimitirul parohiei Oprișeni.

Distincții, premii și titluri

  • Mențiunea de onoare a Societății Artiștilor Francezi (1932)
  • Premiul Fundației Elena și Anastase Simu (1935)
  • Meritul Cultural în grad de Cavaler clasa I
  • Premiul Ministerului Culturii și Artelor (1942)
  • Maestru emerit al artei (1954)
  • Premiul de Stat clasa I (1955)
  • Artist al Poporului (1964)
  • Ordinul Steaua României în grad de Mare Ofițer (2001)
  • Premiul pentru Excelență în Cultura Română (2001).
  • președinte al Uniunii Artiștilor Plastici (1978-1990)
  • membru de onoare al Academiei Române (1992)

Prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, sculptorului Ion Irimescu i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”.

wikipedia.org

Omul simte nevoia sã fie dorit. Aceasta este una din principalele nevoi ale fiinţei umane. Dacã nu se simte iubit, omul începe sã moarã. Dacã simte cã viaţa sa nu conteazã pentru nimeni, ea îşi pierde More…

Copiii între 4 si 12 ani au expus in holurile Primariei Targoviste, lucrari dedicate femeii. Evenimentul ARTelier, Eternul Feminin, coordonat de Roxana Cernea a cuprins diverse tehnici de pictura pe lemn, sticla, More…

 

Tot haosul aparent ce se manifestă acum în lume are cu adevărat un sens și anume acela de a încuraja și de a îndemna omenirea să avanseze cu entuziasm pe Calea Trezirii. Astfel, a merge înainte înseamnă More…

Distribuie acest articol Oficial Media
Share