Camelia Lepădat: Măsuri rușinoase luate de Guvern pentru copii, pensionari și viața culturală

Camelia Lepădat, vicepreședinte Pro România Târgoviște, a prezentat astăzi în cadrul unei conferințe de presă, aspecte cu privire la măsurile rușinoase ale guvernului luate pentru categoriile sociale extrem de vulnerabile: copiii și pensionarii, dar și despre disprețul arătat pentru tot ce înseamnă zona culturală atunci când au interzis evenimentele.

Declarații pe larg:

”Potrivit lui Virgil Popescu, ministrul economiei, alocaţiile copiilor se vor dubla până în 2022, iar până în 2024, pensiile vor creşte cu 46 la sută, motivând că alocațiile ”nu au putut fi majorate cu 40 la sută anul acesta, din cauza crizei sanitare”. Tot ministru Virgil Popescu, afectat ori de o subită amnezie, ori de o curioasă fabulație, afirma că PNL a fost ”singurul partid care a mărit alocaţiile copiilor de-a lungul timpului.”

Noi, PRO România, înțelegem să-l ajutăm să păstreze contactul cu realitatea și-i reamintim că la Guvernul Ponta a dublat alocațiile din 1 Iunie 2015. Primul Ministru Victor Ponta a alocat imediat banii necesari, fără tergiversări ori penibile deturnări ale responsabilității, pentru că i-a păsat cu adevărat de copii și nu s-a jucat cu viitorul lor.

De altfel, este binecunoscută poziția consecventă a PRO România în sprijinul dublării alocațiilor pentru copii. Am criticat măsurile prin care s-a propus mărirea eșalonată și eludarea aplicării legii, în mod total nejustificat, pentru că am spus și atunci, ca și acum, că este dreptul copiilor și trebuie respectat. În plus, este imoral să obligi peste 3 milioane de copiii să aștepte să mănânce, să se îmbrace și, în definitiv, să trăiască în rate, până când se îndură penelistii.

Despre pensii, consilierul lui Orban, pitorescul Tănase Stamule, luni seară a declarat că pensiile românilor ar putea fi mărite anul viitor cu aproximativ 13%, și vor să ajungă la 40%, ”dar treptat, fără a destabiliza economia ţării”. În concepția sa îngustă, ”deja cei 14% au fost un efort foarte mare”, așadar, în programul de guvernare al PNL punctul de pensie va creşte în următorii patru ani, cât ar fi trebuit să crească într-un singur an, adică pas cu pas, cum recomandă cel de la care iau PNL-istii lumina, locatarul de la Palatul Cotroceni.

Ce contează că asta înseamnă pierderi de sute de lei pe lună pentru fiecare pensionar? Mai exact 5 milioane de pensionari care ar fi trebuit să aibă anul viitor punctul de pensie la 1.875 lei primesc de la PNL informația că abia în 2024, deci peste 4 ani, punctul de pensie va ajunge la 1.841 lei, mai mic cu 34 lei decât ceea ce prevede legea pensiilor.

Ce contează că asta poate conduce chiar la pierderi de vieți ale seniorilor noștri, siliți de atâta timp să trăiască, unii dintre ei, sub limita sărăciei? Programul PNL reprezintă o lovitură pentru categoria celor cu pensii minime, mai puțin pentru cei cu pensii mari.

Noi, PRO România, afirmăm răspicat că modelul economic propus prin programul PNL a fost experimentat in România in perioada 2010-2012. Urmare a acestui model, România acelor ani a ajuns să aibă o creștere economica firavă de-abia in anul 2011, reușind un 2% în context de inflație medie anuală de 5,6% și de dobânzi de peste 10%.

Acum, PNL ne propune un program pentru următorii ani plin de racile, în fapt o mare minciună electorală. Majorările anunțate de reprezentanții Guvernului PNL nu reprezintă vreo reușită sau vreo pomană pe care o fac vârstnicilor și copiilor, ci sunt măsuri pe care noi le considerăm NORMALE, așa cum normal considerăm că trebuia să fie ca Guvernul PNL să respecte legea și să dubleze alocațiile anul acesta, iar pensiile să le majoreze cu 40% de la 1 septembrie.

Cu actuala guvernare PNL și cu programul pe care ei ni-l propun, austeritatea ne așteaptă!

Iar aceasta va fi consecința unui management deplorabil al finanțelor publice ale României, ceea ce va conduce ca anul următor problema Romaniei să fie dacă va avea sau nu bani de pensii și de salarii.

PRO România a propus un venit minim de criză pentru cei care au venituri mici, iar măsurile propuse de noi sunt măsuri care se impun îndeplinirii obiectivului nostru major: revenirea la normalitate.

Ele pot fi aplicabile și în privința unor categorii socio-profesionale extrem de puternic afectate de măsurile guvernamentale privind combaterea pandemiei SARS-CoV-2: artistii și toți profesioniștii din domeniul cultural, cel de-al doilea subiect pe care îl voi aborda astăzi.

Din cauza proastei gestionări a pandemiei, știm cu toții că a fost sistată marea majoritate a manifestărilor culturale. Cele câteva care s-au mai organizat, totuși, pe parcursul anului, au fost serios afectate în privința calității de restricțiile impuse organizatorilor și artiștilor, privitoare la circumstanțele în care s-au desfășurat, la numărul de participanți ori la spațiu.

Actul cultural, fiind un gen de activitate eminamente elitist, nu poate preta mereu desfășurării în aer liber, pentru că are deseori exigențe care nu pot fi îndeplinite în aceste condiții fără a-i afecta calitatea sau, mai grav, a i-o deturna în mod semnificativ și a-l transforma într-un simulacru. (Mă refer la spectacolele de teatru, de operă, balet, concertele simfonice, expoziții de artă ș.a.m.d.)

Foarte multe instituții culturale au fost silite să-și închidă porțile, iar artiștii s-au ”adaptat” regimului online, nu întotdeauna fericit. Pentru că se află în campanie electorală, guvernul PNL a vrut din nou să recurgă la manipulare și să-și fidelizeze această categorie socio-profesională, astfel încât, la finalul ședinței de guvern din 18 noiembrie, a anunțat că, în parteneriat cu Ministerul Culturii, au elaborat un proiect de schemă de ajutor de stat pentru a veni în sprijinul sectorului cultural, cu un plafon 100 de milioane de euro, schemă ”discutată – spuneau ei- cu reprezentanţii din domeniu.”

În stilul lor caracteristic, au dezinformat din nou, pentru că se pare că și acest proiect l-au elaborat amatoristic sau rău intenționat, fără a include în acest plan și artiștii, ci doar operatorii culturali, organizatorii de festivaluri sau vânzătorii de bilete. Faptul a generat o revoltă publică a 95 de artiști, semnatari ai unei scrisori disperate adresate primului-ministru, în care solicitau includerea și a artiştilor în schema de ajutor de stat pentru sprijinirea sectorului cultural, acuzând faptul că, și de această dată, au fost uitați și nedreptățiți.

Vicepremierul Raluca Turcan, a declarat marți, după întâlniri cu reprezentanţii artiștilor, că actul normativ nu este în dezbatere publică şi că banii vor ajunge “echitabil”, pentru “a salva zonele aflate în dificultate”, ”acolo unde este cea mai mare nevoie de ei”, invocând principiul strictei necesități, fără a menționa cine stabilește aceste criterii.

Cum să interpretăm altfel decât mefient asemenea alegații? Noi, PRO România, ne întrebăm ce sprijin ar putea să aștepte artiștii din România, cei care și-au strigat disperarea, dacă acest Executiv condus de Orban refuză să susțină programe care generează noi afaceri și zeci de mii de locuri de muncă, nealocând fonduri în plus pentru Ministerul Economiei nici la rectificarea bugetară aprobată luni seara, ci oferind, ca de obicei, doar vorbe goale?

Dacă aceste aspecte vitale pentru supraviețuirea economică nu sunt relevante pentru Orban și guvernul său, ce așteptări să avem ca artiștii să fie relevanți? Ne-au dovedit până acum că sunt nu doar agramați, ci și total dezinteresați. O putere sensibilă la malluri și păcanele, dar insensibilă la religie și cultură nu are cum să fie altfel decât total nocivă.

Invocând memoria colectivă recentă, ce dovadă bună în acest sens ar putea fi alta decât faptele președintelui României, de acum câtva timp, când s-a fotografiat în timp ce stătea pe unul dintre scaune la Masa Tăcerii, deși la câțiva metri de opera era afișat mesajul: “Stimați vizitatori, să păstrăm intactă moștenirea Brâncuși pentru generațiile următoare! Vă rugăm să evitați contactul cu operele!”? Răspunsul lui halucinant pentru a-și motiva atitudinea, că ”dacă Brâncuși nu ar fi vrut, nu ar fi pus masa în parc?” , denota nu doar o regretabilă autosuficiență, ci și o crasă ignoranță, iar comentariile sunt de prisos.

Posesorul ”de facto” al acestui guvern PNL nu a făcut altceva decât să anticipeze un tipar comportamentul comun și celor ce-l compun – și amintesc azi doar doi dintre ei, cu o tristă notorietate: doamna ministru al învățământului, regina dezacordurilor și a pepsiglasului și ministrul culturii, un ins care a sponsorizat cu sute de mii de euro niște spectacole grotești, care au scandalizat pe toți oamenii de bun simț.

PRO România a atras în nenumărate rânduri atenția că Orban și ceilalți membri ai Guvernului și-au arătat disprețul pentru tot ce înseamnă zona culturală atunci când au interzis evenimentele,

dar această ultimă măsură nu este decât o altă umilire a artiștilor pe care îi noi privim cu admirație, obligați să ajungă la capătul răbdării și să ceară statului să îi sprijine.

PRO România, știe că ”fără cultură se poate trăi, dar nu merită!”, de aceea nu am putut rămâne indiferenți și am propus un plan pentru trecerea cu bine prin criza a tuturor: firme, antreprenori și categorii socio-profesionale vulnerabilizate de măsuri absurde și ilogice, precum si un program de relansare economica post criză, pentru că nu uităm pe nimeni, suntem PRO România și ținem cu oamenii!

Măsurile pe care le propune PRO România sunt menite a veni în ajutorul tuturor celor 500.000 de companii mici și mijlocii și a completa puținele măsuri pe care guvernul Orban le-a luat până acum pentru pentru artiști, cei care ne fac viața mai frumoasă și care merită tot respectul nostru.

Noi, PRO România înțelegem să ne respectăm promisiunile, iar PROmisiunea noastră este ieșirea cu fruntea sus din criză, prin soluții concrete, aplicabile, și întoarcerea la NORMALITATE, un deziderat pe care îl simțim comun tuturor românilor, de la care nu putem și nu vrem să abdicăm. ” a explicat Camelia Lepădat, vicepreședinte PRO România Târgoviște.

Oana Grigore

”Oamenii ar vrea ca binele să li se întâmple, să li se ofere de-a gata, fără ca ei sa facă ceva pentru el. Ori așa ceva nu se poate! Nimic nu se face fără noi, fără participarea noastră. Starea de bine apare abia după ce am experimentat starea de rău. Abia după ce am văzut ce nu ne place, ce ne doare, ce ne face să suferim, abia atunci înțelegem că nu mai vrem și începem să ne căutam binele. Insă binele îl găsim doar în legatura noastră cu creatorul, cu Dumnezeu.” http://oficialmedia.com/de-ce-au-oamenii-nevoie-de-repere/

Distribuie acest articol Oficial Media