Carmen Holban: „Deșteaptă-te, române!” ne reamintește cât de importantă este unitatea pe care trebuie să o prețuim la adevărata ei valoare

Pe 29 iulie 1848, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, după citirea noii Constituţii, un grup de tineri condus de Anton Pann, a cântat pentru prima dată imnul Revoluţiei paşoptiste „Deşteaptă-te, române”, pe versurile poemului patriotic „Un răsunet”, scris de Andrei Mureşanu (şi publicat în suplimentul „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, nr. 25 din 21 iunie 1848, după prima parte a Proclamaţiei de la Izlaz),  muzica imnului fiind atribuită lui Anton Pann.

„Deşteaptă-te, române!” a fost de la acel moment cântecul care i-a însoţit pe români pe parcursul celor mai dificile momente ale istoriei: războiul de independenţă din 1877 şi cele două războaie mondiale.

Prima înregistrare a melodiei s-a făcut pe disc, în anul 1900, în S.U.A., în interpretarea solistului Alexandru Pascu.

După 30 decembrie 1947, imediat după instaurarea dictaturii comuniste, „Deşteaptă-te, române !”, ca şi alte marşuri şi cântece patriotice, precum „Pe-al nostru steag e scris unire”, au fost interzise, intonarea sau fredonarea lor fiind pedepsite cu ani grei de închisoare.

Cu toate acestea, pe 15 noiembrie 1987, în timpul revoltei anticomuniste de la Braşov, muncitorii de la uzina Steagul Roşu, aflaţi în marş spre centrul oraşului, au cântat, în faţa Spitalului Judeţean, „Deşteaptă-te, române !”.

Pe 22 decembrie 1989, în timpul revoluţiei anticomuniste, imnul s-a auzit din nou, emanând unitatea maselor de oameni care protestau pe străzi şi exprimând repulsia faţă de vechiul imn comunist „Trei culori…”.

„Deşteaptă-te, române!”, simbol al unităţii Revoluţiei Române de la 1848, a devenit după Revoluţia din 1989 imnul naţional al României, prin Decretul-lege nr. 40 publicat în Monitorul Ofiacial al României nr. 15 din 25 ianuarie 1990, această prevedere fiind menţionată şi în Constituţia României din 1991.