Știri din Târgoviște, Dâmbovița, România.

CAUZELE emotionale ale EXCESULUI de greutate

”Excesul de grăsime pe care corpul meu o înmagazinează între interior și mediul exterior indică faptul că, inconștient, vreau să mă izolez față de comunicarea cu ceilalți oameni, sau că există o emoție sau un sentiment captiv în mine, pe care nu vreau să îl văd sau să îl accept.

Prin acumularea unui exces de greutate caut o formă de protecție pe care o manifest tot timpul prin gândurile mele. Există o prăpastie între mine și lumea exterioară. Vreau atât de mult să iubesc și să mă apropii de oameni, dar îmi este atât de frică! Îmi ascund nesiguranța de a fi expus, de a fi vulnerabil, evitând astfel să fiu rănit de observațiile, de criticile sau de situațiile care mi se par inconfortabile, mai ales cele legate de sexualitatea mea.

Dacă am trăit o situație traumatizantă legată de sexualitate, doar mi-a fost frică sau chiar s-a întâmplat ceva la nivel fizic, acest lucru se manifestă, în cazul în care sunt femeie, printr-o luare în greutate la nivelul coapselor și al șoldurilor, pentru a îmi proteja organele genitale de o agresiune. Bărbatul are tendința de a se îngrășa în zona abdomenului, pentru ca astfel organele genitale să fie mai puțin vizibile. Poate fi vorba despre orice situație, nu neapărat legată de sexualitate, în care mă simt agresat. Sau excesul de greutate se poate interpreta și ca o dorință de a poseda totul. Am emoții și sentimente, precum egoismul, pe care refuz să le ignor. Mă agăț de trecut. Poate fi vorba de asemenea de un dezechilibru, de o revoltă față de cei din jurul meu, o reacție la gesturile, la situațiile pe care nu mai vreau să le văd, sau de care nu mai vreau să îmi amintesc.

Hrana terestră reprezintă, de asemenea, o hrană emoțională. Astfel voi mânca în exces pentru a umple un gol interior, am impresia că am fost abandonat, sau mănânc pentru a compensa singurătatea și izolarea pe care le trăiesc.

Rămân inconștient într-o dependență, am nevoie de celălalt. Vreau să ascund rușinea și agresivitatea pe care le trăiesc față de o situație. Uneori prefer să dispar, pentru a nu mai suferi. Urăsc lucrurile imponderabile din viața mea, precum și toate lucrurile care îmi sunt impuse. Totuși simt eu însumi nevoia de a mă impune, pentru a mă afirma sau pentru a-i speria pe ceilalți, care vor fi nevoiți astfel să plece și să mă lase în pace. Este posibil să trăiesc o mare nesiguranță, atât pe plan afectiv, cât și pe plan material și, inconștient, am nevoie să fac provizii pentru a evita o penurie sau o lipsă care ar putea surveni. Vreau să am de toate în caz că se întâmplă ceva. Această lipsă poate a fost trăită în copilărie, mai ales în relația cu mama, care era legătura directă cu hrana și cu supraviețuirea prin alăptare Dacă un bebeluș are un surplus de greutate înseamnă că mama îl hrănește prea mult. Copilul poate dezvolta un reflex de a cere tot timpul, ca și cum nu ar fi sătul niciodată. Mama are dorința, fie ea și inconștientă, de a rămâne în fuziune cu bebelușul, și acestuia îi va fi greu, mai târziu, să se detașeze de mama lui.”

Jacques Martel – “Marele dicționar al bolilor și afecțiunilor. Cauzele subtile ale îmbolnăvirii.”

Citeste mai mult pe luminasinelui.wordpress.com

Oana Grigore

”Oamenii ar vrea ca binele să li se întâmple, să li se ofere de-a gata, fără ca ei sa facă ceva pentru el. Ori așa ceva nu se poate! Nimic nu se face fără noi, fără participarea noastră. Starea de bine apare abia după ce am experimentat starea de rău. Abia după ce am văzut ce nu ne place, ce ne doare, ce ne face să suferim, abia atunci înțelegem că nu mai vrem și începem să ne căutam binele. Insă binele îl găsim doar în legatura noastră cu creatorul, cu Dumnezeu.” http://oficialmedia.com/de-ce-au-oamenii-nevoie-de-repere/

Distribuie acest articol Oficial Media