Știri din Târgoviște, Dâmbovița, România.

Ce înseamnă credința în Dumnezeu și cum se manifestă

Bună ziua, Serghei Nikolaevici! Am 39 de ani. Am două fiice – de 7 și de 4 ani. Consider că la mine totul este bine. Cărțile dumneavoastră mă ajută foarte mult, în momentele dificile, să obțin echilibru și liniște.

Pe scurt, principalul motiv, pentru care am decis să vă scriu, este faptul că soțul meu este împotriva faptului că vă citesc cărțile și vă ascult. El se teme că voi deveni evlavioasă. El este programator, modern, inteligent, iar eu stau acasă cu copiii, nu lucrez.

Nu ne înțelegem deloc. Mi se pare că suntem foarte diferiți. Dacă nu ar fi fost cărțile dumneavoastră, ne-am fi certat tot timpul. Datorită cărților dumneavoastră, eu învăț să nu mă supăr pe el, să percep acest lucru ca pe o educare a sufletului meu, de către Dumnezeu.

De exemplu, acum el a auzit că v-am ascultat seminarul și am avut o discuție aprinsă. Am simțit că am o greutate pe suflet. Eu voi depăși această problemă, dar el nu se schimbă. Mă tem să le povestesc, chiar și copiilor, despre Dumnezeu și suflet. El percepe toate acestea cu ostilitate.

Sfătuiți-mă, vă rog, cum să mă comport într-o astfel de situație!”

– Dumneavoastră scrieți că aveți probleme cu soțul, iar cărțile mele vă ajută să dobândiți încredere și liniște. Iar soțul se teme că veți fi prea evlavioasă. Un evreu înțelept a spus: „Credința se purifică prin ateism.” De ce? Deoarece, există iubirea din suflet care ne unește cu Dumnezeu, există credință, există o religie și există o biserică. Acestea sunt lucruri complet diferite.

„Religiile actuale orientează omul doar spre anumite ritualuri, nu spre esență, ci spre formă”

Biserica există ca o organizație conformă cu legile umane. Într-o religie pot să apară rătăciri, erori umane, logică umană. Credința este mai stabilă, dar și în credință pot apărea erezii. Periodic, logica umană, dorințele și reprezentările umane ajung să anuleze logica divină și, astfel, se ajunge la o criză a religiei.

Esența crizelor religioase constă în faptul că este respectată, întocmai, forma, iar conținutul este uitat. Cuvântul „religie” vine de la „religare” și înseamnă „legătură”, „conexiune” cu Dumnezeu. Religiile actuale orientează omul doar spre anumite ritualuri, nu spre esență, ci spre formă. Atunci când omul se ocupă doar de ritualuri – când forma este mai importantă decât conținutul – acest lucru se numește fățărnicie. Iar astfel de oameni evlavioși sunt mai răi decât ateii.

Cum arată un om evlavios în reprezentarea noastră obișnuită? El se duce la biserică, ține post, pare că se comportă corect, dar, adesea, în interior, el judecă și se consideră superior celorlalți și se supără. Cu alte cuvinte, la nivelul formei este mai bun decât alții, dar conținutul este, de multe ori, mai rău decât la atei pentru că, la un om credincios, sentimentul de superioritate apare mai des decât la un ateu.

Soțul dumneavoastră se teme de evlavia dumneavoastră – el nu se teme de credința dumneavoastră, ci de evlavie, pentru că un om evlavios ajunge, de obicei, să le impună tuturor concepțiile sale. De exemplu: „Asta se poate, asta nu se poate. Acesta este un păcat. Este mai bine să te abții de la asta.” Și, întreaga existență devine o succesiune de pretenții permanente, autolimitări care nu sunt întotdeauna oportune.

Iar esențialul, ceea ce solicită religia de la om, ceea ce trebuie să ceară, este uitat.

Puteți să-i adresați soțului o întrebare simplă: cum își imaginează el un om evlavios, care crede în Dumnezeu. Dacă îi va fi greu să spună, explicați-i dumneavoastră cum este un om care nu este evlavios, ci care crede în Dumnezeu.

„Credința în Dumnezeu înseamnă iubire în suflet. Credința în Dumnezeu înseamnă acele calități cu ajutorul cărora se manifestă iubirea”

Dumnezeu este iubire. Dacă ați citit cărțile mele, înțelegeți că, în ele, se vorbește despre conținut, nu despre formă. Credința în Dumnezeu înseamnă iubire în suflet. Credința în Dumnezeu înseamnă acele calități cu ajutorul cărora se manifestă iubirea.

Cum se manifestă iubirea față de Dumnezeu? Prin disponibilitatea de a te dezvolta, prin milă și compasiune, prin independență și curaj, prin caracterul energic și perseverență în urmărirea scopurilor, prin generozitate și severitate, prin sinceritate, prin bun simț. Întrucât, Cel de Sus este trinitar – există un Univers nemanifestat, există un Univers manifestat și ceea ce le unește.

Întregul Univers se dezvoltă conform legilor divine. Principala lege divină este legea iubirii. Dialectica este o reflexie a iubirii – unitatea și lupta contrariilor. În iubire, există cel mai înalt nivel de unitate și, în același timp, există bucurie și durere.

Un om care crede în Dumnezeu are o gândire dialectică, cea a unui monoteist. Virtuțile sale sunt echilibrate. Curajul este echilibrat de prudență, generozitatea – de bun simț, sinceritatea – tot de bunul simț. Mai bine zis, este necesar să fii sincer în sentimente, nu în cuvinte și gânduri.

Credința în Dumnezeu și citirea cărților mele conduc la o formă de educație interioară, care va duce la apariția unor trăsături de caracter precum iubirea care nu depinde de nimic, compasiune, generozitate și grijă față de celălalt, independență și protejarea demnității personale, înțelegere și respect față de celălalt, ajutor pentru ca acesta să se dezvolte și ca disponibilitate de a te dezvolta tu însuți.

Credința în Dumnezeu înseamnă să nu regreți trecutul, să nu-ți faci griji pentru viitor, să nu te superi din cauza a ceva din prezent. Credința în Dumnezeu înseamnă bucurie, optimism, caracter energic, blândețe, răbdare, perseverență, efort constant pentru realizarea unui scop.

Dacă soțul dumneavoastră dorește să vadă aceste trăsături de caracter la dumneavoastră, acestea se obțin prin credința în Dumnezeu și aspirația către El. Iar dacă dorește să vă vadă atee, înrăită, supărăcioasă, nemulțumită, plină de reproșuri, este dreptul lui de a alege.

Explicați-i că evlavia și credința – o credință sinceră, care te ajută să-ți îmbunătățești caracterul – sunt lucruri diferite. Și, atunci când îi veți explica, într-un fel cât se poate de inteligibil, că citirea cărților mele nu înseamnă că ați aderat la o sectă religioasă, ci sunt instrucțiuni despre cum să-ți îmbunătățești caracterul, cum să-ți iubești soțul, cum să ai grijă de copii, cum să fii independentă, energică, bucuroasă și grijulie, poate că își va schimba părerea.”

S.N. Lazarev

CĂRȚILE autorului SN Lazarev pot fi găsite în magazinul online din România pe care îl puteți accesa la linkul de mai jos:

https://lazarevsn.ro/produse/

CURSURILE autorului S.N. Lazarev pot fi găsite în Școala Lazarev România care poate fi accesată la linkul de mai jos:

https://scoala.lazarevsn.ro/courses