Ce înseamnă îmbunătățirea caracterului? Cum să te schimbi pe tine însuți?

Spre ce să aspiri? Să fii bun, atent, este o jumătate de treabă. Iubirea nu înseamnă doar zâmbete, confort, a face pe plac cuiva, atenție. Iubirea înseamnă și durere, și sacrificii și sinceritate. Caracterul unui om credincios nu este ca mierea cu ciocolată, ci o combinație a contrariilor, o unire a acestora. Când există iubire, curajul este completat de prudență, generozitatea este completată de priceperea de a fi econom, spiritul de sacrificiu se completează cu protejarea demnității personale și a propriilor interese.

Dacă nu există iubire, curajul se transformă în impertinență, prudența se transformă în lașitate, generozitatea se transformă în risipă, iar spiritul de economie se transformă în zgârcenie.

Să fii bun înseamnă să fii doar bun. Binele și răul nu au rădăcini comune, din punctul de vedere al unui păgân. Din punctul de vedere al unui monoteist, totul provine din Dumnezeu, totul provine din iubire și, doar în exterior, apar plusuri și minusuri. Este important să înțelegem acest lucru. Adică, virtuțile omului trebuie să fie pare. Blândețea trebuie să fie îmbinată cu asprimea, în caz contrar, aceasta va fi o dependență.

Mai departe. Cum să te schimbi pe tine însuți? Trebuie să avem un exemplu. Ce ne propune psihologia? Patru tipuri de personalitate: colerici, sangvinici, flegmatici și melancolici. Cu o astfel de caracterizare nu ajungi prea departe. Spre ce să aspiri? Hristos ne oferă o imagine clară, descriindu-i pe oamenii care pot să accepte Împărăția lui Dumnezeu.

Primii sunt ca un drum pietros. Semințele nu vor încolți. Cei din a doua categorie sunt ca un pământ pietros. Semințele vor încolți, dar nu vor supraviețui. În cea de-a treia categorie, oamenii sunt ca un pământ fertil, dar cu mărăcini. Semințele vor încolți, plantele se vor ridica, dar vor fi învinse de buruieni. Și, cei din a patra categorie sunt ca un pământ bun. Care este esența acestor caracteristici?

Oferă o imagine a omului, a caracterului și a personalității lui, pe măsura ce se apropie de Dumnezeu.

Mai bine zis, caracteristica cea mai importantă a unui om este aspirația sa spre Dumnezeu și apropierea sa de Dumnezeu. Primul nivel – când omul se percepe pe el însuși doar ca un corp – materialismul, ateismul. Un astfel de om nu este capabil să înțeleagă adevărurile divine.

Al doilea nivel – când omul se percepe pe sine ca spirit, ca minte conștientă și corp – pe primul loc, trebuie să fie spiritul, apoi corpul. Aici există un anumit progres. Dar, și unui astfel de om îi este greu să înțeleagă adevărurile divine.

Al treilea nivel – când un omul este conștient de sine ca fiind suflet, spirit și corp. Aici găsim o oarecare armonie. Dar, atunci când sufletul său este orientat mai mult către viață, dorințe și instincte, el poate să uite de Dumnezeu. Ispitele îl pot distrage, așa cum buruienile sufocă plantele bune.

Și al patrulea nivel – când Dumnezeu se află pe primul loc, când omul își simte proveniența divină. El nu-și va pierde aspirația spre Dumnezeu. Atunci când iubirea se află pe primul loc, când Dumnezeu se află pe primul loc, acționați în interesul iubirii și al Celui de Sus, respectați poruncile și învingeți păcatele, la toate nivelurile.

La început, renunțăm, fără să ne dăm seama, la iubire, din tot felul de motive: materiale, spirituale, sufletești. Apoi, ajungem la probleme cu sufletul, cu orgoliul. Apoi, nu mai acceptăm voia divină, în mod direct. Ulterior, vom avea o dependență vizibilă de viață, de instincte, agresivitate, pofte trupești, lascivitate, invidie, zgârcenie, disponibilitatea de a fura, de a jefui și de a ucide…”

S.N. Lazarev

CĂRȚILE autorului SN Lazarev pot fi găsite în magazinul online din România pe care îl puteți accesa la linkul de mai jos: