Știri din Târgoviște, Dâmbovița, România.

Ce înseamnă intimitatea, trupuri și haine date jos?

Hai să vorbim despre intimitate. Hai să-ți spun ce înseamnă asta. Intimitate nu înseamnă numai trupuri, haine date jos, sex și apoi fiecare cu ale sale. Intimitate înseamnă suflet dezgolit cu răbdare: rană cu rană, durere cu durere, lacrimă cu lacrimă, suferință cu suferință. Înseamnă puterea de a-i privi vulnerabilitatea celui de lângă tine. Ochi în ochi. Fără să judeci. Fără să râzi. Fără să pleci. Doar să ai răbdare. Și să înțelegi.

Intimitate nu înseamnă numai pătrunderi, ci și întrepătrunderi, acceptare, susținere, timp, eforturi.

Înseamnă să vrei să te plimbi de bunăvoie și nesilit de prejudecăți de jur împrejurul sufletului omului de lângă tine. Să-i vezi spărturile, să cauți cioburile și să i le lipești la loc, cu sufletul tău. Și asta pentru că ai înțeles cât de tare, cât de mult l-a durut pe omul ăla fiecare lacrimă.

Intimitate nu înseamnă din când în când câte o jumătate de oră; înseamnă mereu și toată viața.

Suflet în suflet. Pentru că sufletul nu de teoreme are nevoie. Poate doar de cotangență cu sufletul lui pereche……

Că nu-i întotdeauna ușor să privești în rănile celuilalt, că nu-i mereu ușor să-i cauți și să-i găsești și partea aia din suflet neuzată, neruptă de soartă, netăiată de foarfeca destinului….nu e. Nu-i ușor să privești vechile cusături și vechile petice din sufletul celuilalt. Nu-i ușor când ajungi și la părțile alea care i s-au destrămat și din care au mai rămas doar niște ațe, biete fire atârnând…nu e.

Nu-i ușor să-i speli petele de tristețe, una câte una, cu mângâieri, adunate în căușul palmelor tale. Nu-i ușor să-i aduni emoțiile, speranțele, visurile din propria lor cenușă și să le reaprinzi… nu e. Nu-i ușor să nu te tai în amintiri, în doruri, în dezamăgiri adunate de-a valma în sufletul ăla. Nu-i ușor să fii martor la cele mai neiubite părți din celălalt, să ți se dezvăluie fiecare imperfecțiune ca o cicatrice. Nu e ușor. Nu e. Nu.

Dar, dacă iubești, faci să fie ușor. Să îi fie ușor. Să vă fie, apoi, ușor. Și rămâi. Îi dai jos cojile de pe răni și i le săruți cu inima ta, ca să-i treacă . Îi pui comprese cu noi speranțe. Îți pui sufletul la bătaie. Și începi să dăruiești. Și rămâi. Și înveți să respiri la unison, și înveți să simți în același timp și în același fel cu sufletul omului drag. Fără teamă. Cu iubire. Cât mai mult cald cu iubire.

Intimitate… frumusețea trece, sufletele rămân. Își rămân, unul pentru celălalt, unul în celălalt, chiar și dincolo de eternitate… Sfidând destinul.

SUFLETE OGLINDĂ

Autor: Ivona Ifigenia, pagina de facebook