Cei mai virulenți critici ai cadrelor didactice sunt chiar cadrele didactice

„…atunci când relaţiile sociale asigură un sentiment foarte intens de apartenență, oamenii simt că viața are mai mult sens.” (Lambert și colaboratorii, 2013).

Încerc de ceva timp să înțeleg de ce cadrele didactice sunt paria societății, de ce au devenit țintă a disprețului multor membri ai societății.

Cred că am înțeles. Pentru că sunt foarte dezbinate. Este o dezbinare născută din lipsa sentimentului de apartenență.

Sentimentul de apartenență

Cei mai mulți oameni, fie că ei își dau seama sau nu de asta, își doresc să atribuie un sens vieții lor. Sentimentul că viața are sens este important pentru cei care îl dețin, el fiind de cele mai multe ori asociat cu o stare de bine, de comfort, pe plan fizic, dar mai ales pe plan psihic.

Oamenii care simt că viața nu are sens sunt mult mai vulnerabili în fața provocărilor vieții. Sensul poate fi aflat cu siguranță, modul în care îl găsești fiind diferit de la individ la individ. Un mod de a găsi sensul în viață este acela rezultat din căutarea unuia sau mai multor locuri cărora să simți că le aparții şi în care lucrurile să aibă o semnificație.

Lipsa apartenenței duce la nesiguranță și atunci, pe principiul, cea mai bună apărare este atacul, acești indivizi fără sentimentul de apartenență atacă alți indivizi pe care ei îi simt la fel de nesiguri.

Profesori versus profesori

Nu știu dacă ați remarcat și voi, dar cei mai virulenți critici ai cadrelor didactice sunt însăși cadrele didactice. Și asta pentru că nu au acest sentiment al apartenenței la același grup.

Educatoarele sunt MUMAI educatoare, învățătorii NUMAI învățători, profesorii de gimnaziu NUMAI profesori de gimnaziu…și tot așa până la nivel universitar.

Toți uită acel fir, acel element care îi leagă, și anume, catedra, indiferent cum se numește ea. Este exact ceea ce le lipsește pentru a se simți parte a aceluiași întreg.

În loc să identifice cauzele eșecului școlar în propria ogradă (a se citi catedră) fiecare aruncă vina pe predecesorul lui. Este o luptă surdă și fără sens pentru o supremație fără importanță care se face în văzul și auzul părinților. Acesta unul din motivele pentru care autoritatea cadrelor didactice are serios de suferit.

Un motiv pentru care apartenența are sens în viață este faptul ca ea promovează ideea de continuitate și de permanență. Dacă aparții unei organizații sau unui grup care, evident, este mai mare decât tine, trăiești confortul ideii că ea / el va dura mai mult decât tine, că tu vei exista mai mult, tocmai pentru că aparții acelui tot.

Secelean Rodica Nina

Distribuie acest articol Oficial Media