China suprima democratia Hong-Kong-ului. Urmarile acestui conflict intern pot afecta situatia economica globala

Mult prea coloratele si impunatoarele cladiri zgarie-nori, dar si luxul exorbitant al magazinelor de pe cuprinsul portului Hong Kong sunt o dovada in plus a boom-ului economic de care s-a bucurat in ultimii ani acest oras, fosta colonie britanica. Marea Britanie a re-incredintat acest mic oras-stat Chinei comuniste in 1997. Gradul de dezvoltare al Hong Kong-ului este datorat in mare masura influentei britanice, dar si dorintei celor peste 7 milioane de locuitori de a se departa de politica invechita si restrictiva a regimului de la Beijing.

In toamna lui 2014, mii de oameni, in cea mai mare parte tineri, studenti si persoane cu varsta pana in 40 ani si studii superioare (coform statisticilor Hong Kong Transition Project) au iesit in strada pentru a atrage atentia asupra politicilor tot mai constrangatoare si mai nedrepte promulgate de la Beijing, si care au facut ca in ultimii ani sa se reflecte tot mai mult in declinul economic si social al locuitorilor acestui oras. Discrepantele economico-financiare, sociale si educationale dintre China, acest gigant comunist si micul port sunt atat de mari, incat dorinta aparenta a Chinei de a lasa Hong Kong-ul cat mai independent, s-a transformat in ultimii ani  intr-o incercare de a reduce la tacere vocea tot mai rasunatoare a acestui mic “oras-stat”.

Natura conflictului din Hong Kong nu este numai politica ori economica, dar mai ales sociala. Dezbaterile din anii precedenti referitoare la statutul Hong Kong-ului aveau ca subiect central realizarea de alegeri libere, prin care cetatenii Hong Kong-ului sa-si poata alege reprezentantul lor executiv in materie de conducere politica, un fel de semi-autonomie, nu independenta fata de China. Conducerea de la Beijing a privit cu ingrijorare acest “avant de libertate” al populatiei orasului-port. Beijing-ul a uitat probabil ca datorita economiei si investitiilor impresionante Hong Kong-ul a reusit sa aduca China de pe locul 7 pe locul 2 in economia mondiala, in urma Statelor Unite. Un singur orasel a reusit in mai putin de 15 ani sa aduca un congomerant comunist in topul celor mai functionale economii ale lumii.

Declinul economic din Hong Kong, cat si revoltele sociale ale tinerilor cu studii superioare care nu-si mai gasesc un loc pe piata muncii, se datoreaza neajunsurilor si politicilor obtuze ale Beijing-ului, care se chinuie de ani buni sa depaseasca SUA ca mare putere economica mondiala. Alte orase chinezesti precum  Shanghai au inceput sa preia din afacerile care pana de curand se regaseau si infloreau numai in Hong Kong.

Orice regim comunist a incercat sa progreseze pe spatele celor multi si neinstruiti, dar nu acelasi lucru s-a intamplat si acum. Cei care au iesit in strada sunt dintre cei putini si cu o inteligenta mult peste media nationala, a caror voce a rasunat pana dincolo de ocean, tineri care au iesit in strada pentru a-si cere un drept constitutional, acela de a alege liber pe cei care sa-i conduca. Asa-zisele alegeri libere pentru inaltul reprezentat al executivului din Hong Kong erau stabilite pentru 2017, numai ca noi politici fac ca acest deziderat sa fie tot mai improbabil.

Singurul motiv pentru care fortele armate nu au intervenit pentru a stavili protestele de strada este faptul ca presa internationala era deja cu ochii atintiti asupra orasului-port. S-a recurs insa la gaze lacrimogene si furtune de apa pentru a indeparta multimea care si-a instalat corturi direct in strada si care a indemnat la calm si la libertare de exprimare.

Ceea ce este de remarcat aici este diferenta cu care este tratata populatia. Oriunde in interiorul continentului, in pantecele Chinei, aceste revolte nu ar fi fost permise, iar daca s-ar fi declansat, ar fi fost rapid inabusite, fara ca presa sa aiba timp sa sesizeze si sa faca cunoascuta situatia. Ei bine, in Hong Kong lucrurile stau altfel pentru ca oricat de mult s-ar incerca aducerea la tacere a celor iesiti in strada, aici este o alta mentalitate, una de natura occidentala. Din aceasta cauza cei care au trait aici, au avut aproape aceleasi libertati, cel putin pana in 1997, ca orice alt stat civilizat din Europa de Vest.

Daca guvernul de la Beijing va decide “sfaramarea” Hong Kong-ului, acest lucru, spunea un analist chinez, se va realiza prin inchidrea oricaror cai de acces, pe apa sau aerian intre Hong Kong si uscat, crearea unui fel de embargo, care sa limiteze sau sa stopeze practic exporturile catre oras, sa inchida sursele de aprovizionare cu apa potabila, sa opreasca practic populatia de a intra pe continent  – lucru care se va traduce prin infometarea si incercuirea celor 7 milioane de locuitorii si a rezidentilor sai.

Promisiunea Chinei de a accepta dorinta locuitorilor din Hong Kong pentru “un stat – doua guverne” pare sa se amane tocmai datorita acestor proteste, care inca din octombrie anul trecut au facut ca imaginea Chinei sa se deterioreze progresiv. China pe de alta parte, are in posesia sa toate atuurile care fac din politica sa un stavilar greu de penetrat. Beijing-ul isi va juca sansa pana la finalul tratativelor, dar masurile impotriva Hong Kong-ului si reducerea influentei acestuia pe continent au inceput inca de anul trecut. China va pastra in continuare aparenta unei bune relatii cu orasul-port pentru ca acesta din urma este inca cea mai sigura punte de legatura a Chinei cu restul lumii, cel putin din punct de vedere financiar.

Alti analisti politici apreciaza faptul ca Hong Kong-ul poate fi “buturuga care rastoarna carul mare”, in sensul ca o mana de oameni pot declansa un conflict care sa tina piept unui gigant precum China comunista, lucru la care cei peste 1.3 miliarde de chinezi de pe continent nici nu au putut sa viseze. Momentul octombrie 2014 a fost doar inceputul unui conflict aparent latent, care are un potential insemnat in a se transforma intr-o criza regionala de proportii.

Daca Hong Kong-ul va cadea de pe piedestalul de mare centru financiar al Chinei, (lucru ce va afecta implicit relatia Chinei cu marile puteri ale lumii) acest lucru va duce la retragerea investitiilor, a afacerilor si a celorlalte ramuri care au inflorit in acea parte a lumii, si care la randul sau va duce la caderea Chinei de pe locul 2 in clasamentul economiei mondiale pe un loc pe care China nu are nici macar curajul sa se imagineze.

Mai multe informatii aici: http://www.latimes.com/world/asia/la-fg-hong-kong-china-20141001-story.html#page=2

http://www.huffingtonpost.com/2014/10/03/hong-kong-violence-protests_n_5926334.html

Oana Stiff

Oana Stiff

Distribuie acest articol Oficial Media