CONDAMNATI SI/SAU CONDAMNABILI (5) – PSD(FSN) – Atrocitati ingropate

Orice grupare politica sau administrativa care incearca sa se impuna prin forta si manipulare, prin represiuni exercitate asupra propriului popor, poate fi acuzata de genocid. Fostul FSN, actualul PSD, ramane cu imaginea rosie de la sangele romanilor ucisi de catre minerii chemati la Bucuresti in anii 90.

Iata ce declara Ion Iliescu: Va multumesc pentru tot ceea ce ati facut in aceste zile, in general pentru toata atitudinea dumneavoastra de inalta constiinta civica. Vreau sa multumesc pentru spiritul organizat in care v-ati prezentat, in care ati actionat, sa multumesc conducatorilor dumneavoastra, inginerului Cozma si celorlaltor lideri sindicali care au fost in fruntea dumneavoastra, alaturi de noi, care ne-au ajutat in aceste zile.

Urmariti un material din declaratiile oficiale ale martorilor si jurnalistilor de investigatii

…Minerii nu atacau niciodată singuri, ci numai in haită: echipaţi fiecare cu câte 5-6 arme, săreau câte 10-15 pe un singur om, dădeau cu sete, cu toate armele din dotare, până când omul atacat – bătrân, femeie, copil, bărbat – cădea la pământ, după care îl loveau cu bâtele şi cu bocancii peste tot; în final, îl aruncau, ca pe un sac, în maşini pentru a fi duşi în lagărele de la Băneasa sau Măgurele. Şi totul se petrecea sub privirile, încuviinţările şi, de multe ori, ajutorul “oamenilor de bine”, al miliţienilor, securiştilor, activiştilor FSN şi altor persoane angajate ale instituţiilor Statului Român.

În ziua de 14 iunie, pe la prânz, Paul Ştefan, membru GID, era în zona fântânii de la Universitate. În fântână se aflau deja multe trupuri însângerate. A văzut cum minerii au adus, dinspre Batiştei, 5 sau 6 corpuri – însângerate, arse, înnegrite, lovite, cu hainele rupte – pe care le târau ţinându-le de picioare, capetele oamenilor fiind constant izbite de asfalt. Şocant era faptul că toate aceste persoane, inuman distruse, despre care nu-şi putea da seama dacă mai trăiau sau nu, aveau feţele înnegrite sau arse cu acid. O doamnă in vârstă, aflată prin apropiere, care a privit mai insistent aceasta scenă macabră, a fost lovită de un miner cu celebrul furtun cu piuliţă la capăt, căzând imediat secerată la pământ.

Tot pe 14 iunie, Iulian Cornăţeanu a fost arestat pe stradă de către mineri (pentru că luase apărarea unei doamne mai in vârstă, pe care minerii o loveau cu furtunul peste sâni ) şi dus în curtea Asociaţiei 21 Decembrie, unde exista un fel de comandament al armatei, format din 6-7 soldaţi (care efectuau şi percheziţii) şi condus de un medic militar cu grad. El a fost predat, precum un obiect, acestui medic, care primea telefoane de la mineri, cărora le dădea ordine şi indicaţii; se vedea că armata avea autoritate clară asupra minerilor.

Morţii fără nume din iunie 1990

La câteva săptămâni de la mineriadă, câţiva studenţi la medicină efectuaseră cercetări în Cimitirul Străuleşti II şi au povestit câtorva membri GID că au descoperit acolo 2 tranşee cu aproximativ 78 de morţi neidentificaţi – decedaţi în perioada 13-17 iunie 1990. Au mai existat şi alte persoane – ziarişti, fotoreporteri, studenţi – care au efectuat cercetări şi fotografii la Institutul de Medicină Legală şi la Cimitirul Străuleşti. In august-septembrie 1990, sub semnătura lui Eugen Dichiseanu, ziarul România Liberă a publicat, într-un serial de 10 episoade, o anchetă asupra acestui subiect.

Cercetările, efectuate de ziaristul Eugen Dichiseanu şi membri ai Ligii Studenţilor, printre care şi George Roncea, au descoperit mari nereguli, inadvertenţe, neglijenţe, deficienţe de organizare dar şi încercări de neprezentare de probe în funcţionarea instituţiilor implicate în gestionarea situaţiei morţilor fără identitate: Poliţia, Procuratura, IML, Primăria Municipiului Bucureşti. Pe post de acar Păun a fost atunci IPS (Întreprinderea de Prestări Servicii) care nu ar fi asigurat transportul corect al morţilor neidentificaţi de la IML la cimitir. Groparii de la Străuleşti povesteau că într-unele dintre sicrie erau şi câte 2 cadavre de neidentificaţi! Vice-primarul capitalei (care negase că ar ştiut ceva despre înhumări) semnase nişte acte legate de necesitatea rezolvării problemei neidentificaţilor de la Morgă şi se şi deplasase la Străuleşti; pentru data de 29 iunie fuseseră săpate, în mare grabă, la Străuleşti, două şanţuri comune, în care au fost înhumaţi mai mult de 40 de morţi neidentificaţi, care nu figurau în fişele Poliţiei; IML păstra chiar şi 7-8 luni morţi neidentificaţi dar fără a le asigura evidenţa – cu amprente, fişe, fotografii – corelată între mai multe instituţii implicate.

Autorul articolului precizează că a fost audiat de Comisia Parlamentară pentru cercetarea urmării evenimentelor din 13-15 iunie, dar, în momentul în care a furnizat comisiei amănunte, documente fotografice, cifre şi detalii concrete, preşedintele comisiei a întrerupt audierea. (România Liberă, nr. 214, 7 septembrie, 1990).

 GABRIEL OPREA: “VICTOR PONTA NU ARE NICIUN DUMNEZEU”

S-a pus mereu problema că aceşti morţi nu sunt revendicaţi. De fapt, nu ştim dacă nu i-a revendicat nimeni sau dacă cei care i-au revendicat au primit şi răspunsuri. Ştim însă că, în ultima perioadă a manifestaţiei, LOCUIAU pur şi simplu în corturile din Piaţă peste 100 persoane – care işi părăsiseră casele, rămaşi fara serviciu, veniţi din toată ţara, destul de mulţi din nordul Transilvaniei. În afară de ei, se adăpostiseră, pe lânga Piaţă şi pe lângă corturi, aurolaci, copii plecaţi din case de copii sau plecaţi de acasă – şi ei din diferite colţuri ale ţării. Era singurul loc de unde nu erau alungaţi, şi unde găseau înţelegere şi o bucată de pâine. Se adăpostiseră, în corturile din Piaţa Universităţii, şi copii şi tineri (elevi şi studenţi) din familii de bună condiţie, dar pe care propriii părinţi – adepţi infocaţi “ai lu’ domnu’ Iliescu” îi alungaseră de acasă, doar cu hainele de pe ei, socotindu-se dezonoraţi că aceştia susţineau manifestaţia “golanilor”, ba, culmea dezonoarei, stăteau şi în Piaţă. Au existat oameni din GID, care luau acasă persoanele fără domiciliu care doreau să facă o baie şi să mai doarmă intr-un pat. Erau mulţi care intrerupseseră de multă vreme legăturile cu familiile, şi pe care nu avea cine să-i caute. Chiar in GID am avut o astfel de persoană.

Un caz concret de “nerevendicat” este cel al studentului cunoscut ca “Sir”, despre care povesteşte autorul Gheorghe Dumbrăveanu (mort şi el, in condiţii ciudate, la câţiva ani de la eveniment) în cartea “Piaţa Universităţii”, Imprimeria “Coresi”, Bucuresti, p. 5-6).

In contul morţilor represiunii din 13-15 iunie 1990 sunt puşi totdeauna numai cei morţi atunci, pe loc. Nimeni nu a cercetat ce s-a întâmplat cu răniţii, câţi dintre ei au mai trăit şi cât? Nimeni nu a cercetat câte dintre femeile gravide, bătute sălbatic cu bocancii în abdomen (în mod special în abdomen !) au mai născut..şi dacă au mai născut copii vii, în ce stare fizică şi psihică erau acei copii.

Există medici care au dat anumite declaraţii despre zecile de oameni trataţi sau operaţi de grave traumatisme cranio-cerebrale la “Secţia de Neurochirurgie” a Spitalului nr. 9 din Bucureşti, dintre care 60 au murit în câteva luni. Azi, însă, nimeni nu mai vorbeşte; în discuţii particulare, un domn doctor ne-a spus că multe persoane din lumea medicală bucureşteană au cunoştinţă despre aceste decese, dar că nu au curajul să vorbească.

Adevărul poate fi aflat prin cercetarea arhivelor şi a persoanelor aflate la conducerea multor institutii: Institutul de Medicină Legală, Direcţia Sanitară a Municipiului Bucureşti, Primăria, Direcţia Cimitirelor, a Crematoriului Cenuşa sau prin cercetarea registrele de gardă ale spitalelor bucureştene (unele registre au dispărut, altele au filele rupte).

 DOSARUL CRIMEI! VICTOR PONTA ESTE ASASINUL!

Din neîncredere totală în instituţiile statului şi în justiţia română, dar şi de frică, lehamite, silă şi scârbă faţă de tot ce s-a întâmplat în aceşti ani, mulţi oameni refuză să vorbească – şi despre revoluţie şi despre mineriadă. Prea mulţi martori incomozi ai evenimentelor sângeroase din decembrie 1989 şi din timpul anului 1990 ba au fost împuşcaţi în ceafă sau în frunte, ba au fost călcaţi de o maşină pe trecerea de pietoni, ba au fost bătuţi sălbatic, ba şi-au găsit casa ori maşina sparte, ba au fost găsiţi “sinucişi” cu ştreangul de gât (ca Gigi Gavrilescu).

Consideram că vinovaţi de toate aceste crime, precum şi de instigare şi complicitate, sunt:

– Ion Iliescu şi Petre Roman (pe atunci preşedintele, respectiv primul ministru al României) împreună cu toţi membrii partidului FSN, guvernului şi administratiei FSN implicaţi în represiuni (miniştrii de interne, armată, transporturi, prefecţi, primari, etc.)

– preşedinţii şi persoanele din conducerea Televiziunii Române, a Radiodifuziunii Române, a ziarelor Azi, Adevărul, Dimineaţa – pentru instigarea la razboi civil, dezinformarea şi manipularea opiniei publice

– conducerea IMGB, a ministerului Minelor, a minelor din bazinele miniere implicate în represiune, a regionalelor CFR şi a tuturor celor implicaţi în instigarea şi transportarea miilor de mineri şi muncitori la Bucureşti.

“Vreau să mulţumesc pentru spiritul organizat în care v-aţi prezentat, în care aţi acţionat, să multumesc conducătorilor dumneavoastră, inginerului Cozma şi celorlalţi lideri sindicali care au fost in fruntea dumneavoastră, alături de noi, care ne-au ajutat in aceste zile. Deci vă mulţumesc tuturor pentru tot ce aţi făcut în aceste zile.” – citat din discursul ţinut la Complexul Expozitional, la 15 iunie 1990, prin care preşedintele de atunci al României, Ion Iliescu, a mulţumit minerilor pentru tot ce au făcut la Bucureşti în zilele de 14-15 iunie 1990.

Preşedintele tuturor românilor a mulţumit unor români pentru că au omorât , torturat, bătut , jefuit şi arestat alţi români. Că au însângerat România, că au umilit-o şi îngenuncheat-o, că i-au întunecat viitorul, că i-au ucis speranţa şi întemniţat libertatea.

IN ACEST MOMENT SUNTEM MANIPULATI DE ACELASI GRUP DE INTERESE CARE UMILESTE POPORUL ROMAN SI CARE A PUS IN FRUNTEA MINISTERULUI DE INTERNE PE OPREA GABRIEL, AGHIOTANTUL LUI MIRON COZMA, LIDERUL MINERILOR CARUIA ION ILIESCU II MULTUMEA PENTRU SANGELE VARSAT. (citeste aici)

n.a. Gabriel Oprea este nasul copiilor lui Victor Ponta

Cristi Iordache

sursa: GID – Elena Andronache, Grupul Independent pentru Democraţie

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri “…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media