In Sala Mare a Teatrului Tony Bulandra s-a jucat piesa „Condominio Occidentale”. Echipa sosita din Italia apartine ascociatiei TeArca, asociație fondată în 2006. TeArca este un atelier de teatru compus din 20 de artiști profesioniști, din care 12 sunt fie complet, fie parțial nevăzători. Compania a realizat până acum două spectacole, care au fost reprezentate în mai multe teatre din Roma și alte localitati din Italia.
Piesa jucata la Targoviste are la baza povestea Annei si a ficei sale Aurora, o tragedie intalnita des in marile orase. Scenariul ne face sa vedem limpede paradoxul de a nu vrea atunci cand poti si de a nu putea a atunci cand vrei.
O familie dintr-o clasa sociala normala ajunge sa doarma in masina si mai apoi intr-o tabara de refugiati si oameni fara adapost.
Pragurile de trecere intre aceste stiluri de (supra)vietuire sunt ca niste porti ce se deschid numai intr-un sens si releva o realitate dura, cu propriile reguli, aspecte prezentate sec, simplu si direct de catre autoarea romanului, Paoula Musa.
Actele de nedreptate si josnicia la care asistam pe parcursul piesei pun in antiteza structura duala a individului, astfel incat personajele principale pot fi deopotriva, persecutat si persecutor, salvat ori salvator, insa in momentele de contemplare (care se impart in trei-patru secvente distincte), ramane iremediabil „o victima„. Starea de napastuinta se simte si in cazul solidaritatii si al sperantei din finalul piesei, fatalitate care pluteste ca un fum kafkian sau ca un eliberat domn „K”, pus in imposibilitatea de a sti sa-si gestioneze libertatea. „Vom lasa usile deschise si ne vom aseza cu totii la masa”
Iata ca drama caderii ii urmareste pe protagonisti si in zona de echilibru. Desi aparent salvati, aflandu-se in locuinte sociale normale, ei nu se mai pot adapta la acest stil de viata lovindu-se subconstient de acele porti care s-au deschis candva intr-un singur sens. Gustul amar al mesajului este acela ca dupa parasirea zonei de echilibru, indiferent de aparente, Anna, Aurora, Arthur si toti ceilalti nu mai regasesc punctul optim de vietuire…”lasam usile deschise”.
OMUL FARA ADAPOST: uneori durerea iti amorteste fata, te goleste de orice insufletire si nimeni nu te mai poate recunoaste. Exista modalitati prin care sa eviti realitatea, majoritatea oamenilor se prefac ca nu le pasa dar si asta e o forma a fricii, ne reducem sufletele la tacere si trecem prin viata de zi cu zi, privind la nimicnicia fiecarui gest. Este singurul mod prin care ne putem apara inima. Dar emotiile ascunse se transforma in cutite in mintea ta. Apoi recuperezi bucati din ceea ce ai fost, gasesti o scapare si iti reconstruiesti identitatea.
Regia acestui spectacol a fost semnata de Tiziana Sensi si Angelo Libri. In cadrul festivalului fiecare spectacol are proiectata traducerea in limba romana.
Cristi Iordache
About Post Author
AUTORII OFICIAL MEDIA
De ce ne sperie o VIATA NOUA? - Oana Grigore
Ce mai poti citi
Târgul de Crăciun de la Târgoviște și aprinderea iluminatului festiv
Primăria Târgoviște: Scutire de la plata majorărilor de întârziere a taxelor și impozitelor locale
Monica Ilie: Violența împotriva femeilor rămâne cea mai răspândită formă de încălcare a drepturilor omului, în lumea întreagă