Constantin Dulcan- Adevărul e de fapt dincolo de noi. Mintea care transformă

Constantin Dulcan- „Mintea care transformă”

Prof. C. Dulcan: Mă bucur să fiu aici cu dumneavoastră. Vom vorbi despre un subiect care pare banal, comun, dar veți vedea că angajează enorm de multe informații din domenii care vizează existența, cosmosul, universul, știința și religia.

Am intitulat această prezentare „Mintea care transformă” deși poate pare ciudat: „Cum de transformă?!” Știm astăzi foarte bine că prin minte noi putem să ne reconstruim, să ne optimizăm toate funcțiile pentru că noi suntem pe un drum al științei și știința are ca finalitate indiscutabil, atunci când este pozitivă, să ne ducă spre bine.

Așadar: ce este mintea? Sau dacă vă întreb: creierul este mintea, sau mintea este creierul? Sau există două entități separate? Aparent credem că mintea este creierul. Ar părea normal să fie așa. Eu pot să-i comand creierului să tacă, pot să-i comand să vorbească, tace, vorbește, m-ascultă. Și atunci? Cine vorbește?! Creierul care se strunește pe sine sau eu? V-ați gândit vreodată la această detașare? Eu sunt cel care îmi comand propriul meu creier. Ei bine mintea înseamnă rațiune, înseamnă cunoaștere.

Vom discuta despre rolul cuvintelor. Veți vedea cât de importante sunt pentru noi. Vom parcurge o scurtă istorie a cunoașterii, încercând să răspundem la câteva întrebări, și în final câteva din condițiile în care noi putem să ne optimizăm, să ne transformăm pe noi înșine, să ne influențăm, nu am spus controlăm în totalitate, pe noi înșine: longevitate, sănătate.
Ce a fost la începuturi? Știm?! Nu prea știm. La asta au încercat să răspundă și știința, și astro-fizica, și religia.
Ce este realitatea? Realitatea este ceea ce vedem, așa pare, e aparență. Ce este Adevărul?! V-aduceți aminte când Iisus a vorbit despre Adevăr? Adevărul nu prea ține de condiția umană. „Adevărul de fapt e dincolo de noi.” Adevărul e acolo, Sus. La primul Cuvânt. Sigur ne putem întreba la modul existențial: Dacă nu ar fi ceea ce este, ce ar fi fost aici? V-ați gândit vreodată? După astro-fizică: Timpul și spațiul s-au născut odată cu primul Cuvânt, cu prima undă de Creație. Dar nu putem concepe ce ar fi fost în spațiul ăsta dacă nu a fost spațiu.

Noi spunem după astrofizică: Inițial a fost un ocean imens de energie. Un ocean în care nu a fost nici o undă, nimic să tulbure. Era doar Creatorul cu Sine însuși. Totul era simetrie, și dreapta, și stânga, și-n suprafață, și-n adâncime. Și dintr-o dată apare un punct. În Capela Sixtină Dumnezeu arată către Adam: „Tu ești acel ce te-am voit eu”.
Dintr-o dată se rupe simetria.

Figurativ: Dumnezeu renunță la simetria Lui pentru a se naște viața, pentru a fi noi. Noi suntem rezultatul asimetriei, pentru că din clipa aceea nu mai putem vorbi de egalitate dreapta-stânga, sau ubicuitar, despre tot, ci pur și simplu este o evoluție spre noi. Dacă nu am avea rațiune, nu am avea psihologie, univers psihologic, să raționăm, să gândim; dacă nu am avea emoții, am putea spune că suntem rodul „întâmplării”. Există întâmplare în univers, dar aceea nu are finalitate.

Extras din  conferința susținută de domnul profesor Constantin Dulcan (partea I), în 20 octombrie 2017 ”Mintea care transformă”.

Mai multe detalii in VIDEO:

Dana Staicu

Absolvent Liceu de Arhitectură și Sistematizare- București- 1986;
Absolvent Școala Postliceală Sanitară-FUNDENI- București- 2009;
Scriitor, artist, autodidact.

Distribuie acest articol Oficial Media